Se simte confortabil un antrenor atunci când finanțatorul se bagă peste el în detaliile tactice?
Întrebarea era mai degrabă o curiozitate, cu un răspuns evident, dar nesatisfăcută până acum de niciun antrenor român. Tema de discuție este tabu în breasla bărbaților plătiți să disciplineze și să așeze 11 semeni de-ai lor într-o echipă. Unii se poartă ca niște fete mari în ciuda imaginilor cu președintele Argăseală coborând din tribună pentru a transmite ideile tactice ale lui Becali din gură în gură până jos la antrenor. Alții spun că ei ar pleca de pe bancă sau că ar da finanțatorul afară din vestiar, însă până acum niciun om care dă banii la un club din România nu a fost filmat la ușa vestiarului, rugându-l pe antrenor să-l lase să intre.
Adresată într-o discuție privată, întrebarea l-a luat prin surprindere pe Gâlcă, însă antrenorul nu a tras obloanele în loc de răspuns. „E greu, tu ai un plan A, un plan B, poate un plan C…Dacă ar avea același gând cu al tău, ar fi confortabil, când ideile diferă, nu este confortabil. Normal că nu e plăcut”. Un răspuns cinstit, onest, fără falsă bravură și fără trucuri ieftine de PR. Cu scuzele de rigoare față de Gâlcă, răspunsul merita povestit.
Despre Gâlcă s-a scris în primăvara aceasta că este naiv, necomunicativ, nepregătit, moale, docil – pe scurt un ursuleț de pluș pus pe scaunul de antrenor – și cu toate aceastea, duminică seară, când sezonul s-a încheiat oficial, echipa lui, antrenată zi de zi de el, a câștigat toate trofeele puse la bătaie. Gâlcă s-a bucurat discret, alături de tripleții săi, lăsându-l pe președintele Valeriu Argăseală să țopăie, asudat, cu trofeul în brațe. Antrenorul le lăsase momentul jucătorilor, președintele l-a confiscat așa cum văzuse el că a făcut finanțatorul la Iași.
Criticii lui Gâlcă mai au un as în mânecă: Steaua nu a avut adversar. Vâzând finala de Cupa României, cu U Cluj dată dispărută la fel ca finanțatorul ei, Florian Walter, ești tentat să aprobi, însă penuria de adversari nu a început vara trecută, ci în 2012. În același pustiu competițional invocat a activat și a luat trei trofee în doi ani și Laurențiu Reghecampf.
Da, Steaua a jucat rareori spectaculos în acest sezon. Da, aflat la începutul carierei, Gâlcă a făcut compromisuri, deși nu se simțea confortabil. Înainte de unele meciuri a ascultat indicațiile finanțatorului și a ieșit rău, vezi titularizarea lui Latovlevici la meciul cu Oțelul. Sau a ieșit bine, vezi introducerea lui Rusescu la Brașov. De multe ori însă, s-a revoltat, a făcut ca el, în ciuda presiunilor lui Becali, și i-a ieșit, vezi derbyul cu Dinamo înainte de care nu a mai primit niciun telefon. Cu câteva zile în urmă, finanțatorul îl ceruse titular pe Bourceanu în meciul cu ASA și lucrurile ieșiseră rău de tot. De fapt, contrele tot mai dese din ultima vreme și reproșurile lui Gâlcă l-au determinat pe finanțatorul ieșit de la Poarta Albă să anunțe despărțirea de antrenor într-un moment în care Steaua lupta încă pentru două trofee.
„Angajatul trebuie să asculte de stăpân”, e mottoul favorit al celui care a transformat Steaua în mașina personală de numărat bani și umplut buzunarele. Gâlcă începuse să încalce regula.
De la Olăroiu, trecând pe la Cârțu și Lăcătuș, și până la Gâlcă, implicarea finanțatorului a fost mereu la fel, iar diferența dintre antrenori s-a făcut la trofee. Gâlcă a devenit duminică seară cel mai important dintre cei care au stat pe bancă în istoria recentă a Stelei și, în plus, a câștigat din partea fanilor titlul neoficial de cel mai civilizat antrenor român. Performanța e remarcabilă în condițiile în care:
Duminică noapte, fotbaliștii Stelei au sărbătorit zdravăn câștigarea celor trei trofee. Printre ei, mulți a căror loialitate față de club se măsoară în valoarea ultimei prime de joc, dar care profită de orice ocazie să-și anunțe public atașamentul pentru culori. La un moment dat, Arlauskis, blondul care nu s-a născut cu Steaua în suflet, dar care a sărit din bară în bară în acest sezon, a văzut în față microfoanele reporterilor TV:
„E urât ce i se întâmplă lui Gâlcă. Nu merita să fie tratat așa. Chiar dacă multă lume vorbește urât despre el, nu știu de ce, pentru mine a fost un antrenor foarte bun. Fiecare își vede interesul lui, dar cu tot ce s-a întâmplat pe lângă, cu vorbele urâte din partea familiei Reghecampf, omul a rezistat, a demonstrat că e puternic. Dacă nu-i oferi un contract nou, măcar o discuție să ai cu el. Din partea tuturor merită respect. Dar aici e… România”.
Arlauskis nu este impresariat de soția lui Reghecampf și nu a apărut în această primăvară în niciun tabloid. Varela, în schimb, este adus la Steaua de soții Reghecampf, dar nici el nu a fost fotografiat la grătare. Fundașul central a jucat toată primăvara cu dureri cumplite în zona inghinală, provocate de o herniere a canalului testicular, însă asta nu l-a împiedicat să fie unul dintre cei mai buni fotbaliști ai Stelei.
Arlauskis și Varela sunt doi fotbaliști străini, doi dintre „mercenarii” la care mulți jucători români – obișnuiți cu grătare și cu trasul de șireturile antrenorilor – se uită cu ură pentru că au venit să le ia pâinea de la gură. Ce doi nu fac nimic special. Pur și simplu își respectă meseria și pe antrenorul care i-a tratat profesionist și nu le-a vorbit cu „let my mother be dead!”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER