„În ciuda disputelor pe care le-am avut în trecut, consider că suntem prieteni și vorbesc cu tine deschis. Acum toată lumea va spune că eu sunt mafia pariurilor. Nu am jucat pe meciurile Astrei, am pariat pe câteva meciuri din Liga 1, însă am pierdut de fiecare dată. Asta înseamnă că am trucat meciuri?”. Dialogul telefonic avut recent cu Marius Șumudică pare desprins dintr-un film suprarealist, dar e doar un crâmpei din fotbalul românesc.
Acum aproape 4 ani, când ProSport scria despre meciurile suspecte în care apărea uneori și FC Brașov, echipa lui Șumudică, antrenorul ne trimitea dedicații ironice prin conferințele de presă. Le asorta uneori cu degete mijlocii plimbate discret pe la buze, dar nu puteai să-l condamni. În cel mai pur stil șumudician, se putea apăra spunând că avea un strop de transpirație sub nas. N-ar fi fost o surpriză. La fel a procedat și când s-a proprit cu umărul în arbitrul Bârsan, după care a spus că doar i-a strâns mâna bărbătește.
Pe Șumudică nu-l poți apuca de nicăieri pentru că are o capacitate nativă de a evada din situațiile delicate. Când crezi că l-ai prins, vine și spune că a fost dependent de jocurile de noroc, dar că s-a vindecat. La televizor se vede clar că o brichetă l-a lovit în umăr, însă el te face să crezi că două monede i-au zgâriat pielea capului. Șumudică este un Houdini al fotbalului românesc pe care, totuși, cineva a reușit să-l prindă într-o cutie cu perete dublu, în timpul unui număr banal de magie.
Într-o măsură fără precedent, Șumudică a devenit primul român suspendat pentru pariuri. Suntem în 2016, la 101 ani după prima sancțiune de acest gen dictată în fotbalul englez, după un meci trucat pentru pariuri între Liverpool și Manchester United, și la aproape doi ani de la plecarea de la federație a lui Mircea Sandu, ocrotitorul Cooperativei.
Acum, apare marea discuție: e Șumudică doar un pește mic numai bun de dat exemplu sau decizia e prea blândă?
Ca jurnalist, tentant este să alegi varianta B doar pentru că nu ai suficiente informații pentru a proba că varianta A e falsă. În fond, Costin Negraru – fostul jurnalist ProSport care a devenit primul om din presa românească pornit într-o campanie contra meciurilor trucate pentru pariuri – l-a prins pe Șumudică cu pantalonii în vine. Antrenorul Astrei paria între 500 și 900 de euro odată pe meciuri din România și din Europa. Regulamentar, Șumudică e în culpă, trebuia sancționat și, neașteptat pentru o comisie federală din România, a fost suspendat pentru jumătate de an. Ce urmează la recurs e altă discuție.
Conform regulamentului FRF, Șumudică va putea antrena abia la finalul lunii octombrie a acestui an
Truca, însă, Marius Șumudică meciuri? Pe contul online descoperit, nu există nicio dovadă. Răspunsul definitiv la această întrebare nu-l știe, însă, decât el. Deocamdată.
„Cum, bă, deocamdată?”, e probabil reacția teatrală a lui Șumudică dacă citește aceste rânduri. Da, Marius, deocamdată. În fotbalul românesc, nimic nu este definitiv, totul este predispus unor mutații inexplicabile de la moment la altul. Nici măcar tu nu cred că poți să bagi mâna în foc că acum câțiva ani intrai frecvent în case de pariuri, cu o șapcă trasă peste ochi.
Să luăm acum drept exemplu reacția clubului Astra. Într-o lume în care UEFA și FIFA trâmbițează toleranță zero față de implicarea oficialilor și jucătorilor în dimensiunea abisală a pariurilor, un club anunță că-și va apăra cu încăpățânare antrenorul. Că nu se va lepăda de el. Practic, a păstra în club un angajat pe care nu-l poți folosi jumătate de an competițional pentru implicare într-o activitate extrem de nocivă este – teoretic – o sinucidere de imagine.
Semnalul dat de Astra este: „Nu ne pasă dacă antrenorul nostru pariază!”. Prin extensie, se poate înțelege că nu le pasă nici dacă jucătorii lor pariază. Nu e nimic nou și nu doar românii gândesc așa. Juventus a avut aceeași atitudine în 2012 când antrenorul ei, Antonio Conte, a fost suspendat 10 luni, reduse ulterior la 4, pentru că nu a raportat o tentativă de trucare a unui meci pe vremea când era angajat la Siena.
Conte a rămas atunci la Juventus, iar acum se pregătește să lase naționala Italiei pentru a merge în Premier League, la Chelsea. „E același om care nu a oprit o trucare de meciuri?”, s-a întrebat, siderat, jurnalistul canadian de investigație Declan Hill pe pagina sa de Twitter. Hill este singurul ziarist din lume care s-a infiltrat în mafia asiatică a pariurilor, o experiență pe care a descris-o apoi într-o carte bulversantă, „The Fix”.
Este cartea care l-a făcut pe jurnalistul Costin Negraru să privească fotbalul dintr-o perspectivă aproape bolnăvicioasă pentru un suporter de rând.
La 4 ani după inițierea în universul trucării de meciuri, actualul oficial FRF Negraru l-a prins pariind pe Șumudică, antrenorul liderului din Liga 1. În fața acestei agresiuni de neimaginat în cei 24 de ani de mandat ai lui Mircea Sandu, sistemul se apără, țesând plase de siguranță și rețele pe care nu le bănuiai posibile în urmă cu câteva zile.
Este semnalul clar că un cont banal deținut de un antrenor la o casă de pariuri online are în spatele lui un perete dublu. Dincolo, în tunelul de fugă, se ascund magicienii care vorbesc la cartele pre-pay trimise de prieteni din Singapore, Indonezia, China sau Thailanda. Nu credeți? Citiți povestea patronului lui Olympiakos Pireu, Evangelos Marinakis, ditamai armatorul prins când vorbea despre trucări de meciuri de pe o cartelă înregistrată pe numele unui pakistanez, Fataul Haque.
Marius, nu te supăra! Nu susținem doar noi că lucrurile sunt putrede în fotbal, o susține chiar președintele tău, Petre Buduru. Uite dovada:
„Câți dintre noi n-au jucat la pariuri?! Sunt alții care joacă, mascat, prin nevastă și copii. Știți și voi că e metoda clasică de pariere”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER