Lituanianul Giedrius Arlauskis este unul dintre cei mai titraţi jucători care au evoluat vreodată în campionatul nostru, având nu mai puţin de şapte titluri de campion al României în palmares, cu trei echipe: Unirea Urziceni, FCSB şi CFR Cluj.
Îşi propune să-l câştige şi pe al optulea, cu Universitatea Craiova, la 35 de ani, el debutând săptămâna trecută la formaţia antrenată de Mirel Rădoi.
Goalkeeper-ul îşi aduce aminte că s-a speriat la primul contact cu ţara noastră, acum 15 ani, când a ajuns la Urziceni, unde a văzut foarte multe căruţe pe stradă.
S-a liniştit când a văzut că baza de antrenament arăta în regulă, iar Bogdan Stelea îi era coleg. Portarul lituanian a venit la Urziceni alături de fratele său, Davydas Arlauskis, care juca mijlocaş, dar acesta din urmă avea să revină destul de repede în ţara natală.
Într-un interviu acordat revistei oficiale a Universităţii Craiova, Giedrius Arlaukis povesteşte experienţele pe care le-a trăit în campionatele în care a evoluat şi spune că antrenorul care l-a impresionat cel mai mult a fost italianul Walter Mazzarri, pe care l-a avut la Watford.
„Nu ştiam nimic despre România înainte să vin aici, eram doar un puşti de 20 de ani. Să nu se supere cei de la Urziceni, dar când m‑am dus în acel oraş şi am văzut atâtea căruţe şi cum e locul în general, m‑am speriat un pic. Dar când am ajuns la bază am văzut că aveau condiţii foarte bune şi am prins curaj. În plus, l‑am avut şi pe Bogdan Stelea coleg. E un portar senzaţional de la care am furat multă meserie, a fost o mare plăcere să mă antrenez zi de zi cu el. Despre mine ca om, ce să spun… Eram un nebun de 20 de ani când am venit aici, acum sunt un nebun de 35.
Visul meu a fost să ajung în Premier League şi m‑am bucurat mult că am ajuns acolo. Cred că e cel mai puternic campionat din lume din toate punctele de vedere. Mi‑a plăcut tot la Watford, în special mentalitatea lor foarte matură şi pozitivă, din care am avut şi eu multe de învăţat. Inclusiv din cum reacţionează după înfrângeri am învăţat multe” a declarat Giedrius Arlauskis, pentru revista oficială a Universităţii Craiova.
„În Spania a fost o experienţă mai scurtă dar la fel de importantă, pentru că e un stil foarte diferit de fotbal şi pentru portari cred că e un stil mult mai dificil, cel din Primera. În Rusia m‑am simţit chiar extraordinar şi de asta am şi stat patru ani, mai ales că am jucat şi alături de jucători foarte mari acolo. Arabia Saudită a fost o experienţă interesantă, dar sincer să vă zic e singurul loc din care nu simt că am învăţat mare lucru. Trebuie să fii puţin nebun ca să faci meseria asta. Sincer, dacă aş putea da timpul înapoi, cred că nici eu n‑aş mai alege să fiu portar, pentru că e o poziţie foarte dificilă.
Antrenamentele sunt mai grele şi decât ale jucătorilor de câmp, noi mereu trebuie să sărim şi să ne tăvălim. În schimb, pentru noi meciurile sunt foarte epuizante pe plan psihic. Un meci ca portar e foarte solicitant pentru că trebuie să fii concentrat non‑stop, pe toată durata celor 90 de minute, eu unul îmi revin destul de greu după un meci jucat. Nu vreau să jignesc pe cineva şi sper să nu se supere nimeni, dar mie mi‑a rămas la inimă Walter Mazzarri, cu care am lucrat în perioada Watford. Chiar mi s‑a părut un tip şi un antrenor special” a mai spus Arlauskis.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER