Am avut parte în acest sfârșit de săptămână de încă o etapă “agitată” din punct de vedere al arbitrajului, mai ales la derby-ul Rapid-FCSB.
De fiecare dată, după cele mai importante meciuri ale etapei, voi explica fazele discutabile pentru ca iubitorii fotbalului să înțeleagă mai bine ce se întâmplă pe gazon și cum judecă arbitrii români cele mai importante faze.
Nu vreau să fiu apostolul dreptății, nu trebuie să-mi dați dreptate. Dacă v-am pus pe gânduri, înseamnă că mi-am atins scopul. Acela de a vă pune în locul arbitrilor și de a judeca rapid. Știu că nu e ușor.
De la discuții și analize despre faze care ar fi putut fi rezolvate foarte ușor, până la informații despre arbitri care joacă la pariuri, toate acestea nu fac decât să denigreze imaginea și așa proastă, a arbitrajului ca meserie, în general.
Pasivitatea Comisiei Centrale a Arbitrilor care a reacționat numai atunci când a fost lezată imaginea președintelui FRF pe plan internațional, vezi dreptul la replică al lui Kyros Vassaras, ne arată de fapt cât de puțin îi interesează Superliga și care sunt de fapt prioritățile celor de la CCA.
De departe meciul care a generat cel mai mare scandal a fost derby-ul etapei Rapid – FCSB. Fazele au fost dezbătute pe larg în emisiuni și am să le reiau doar pe scurt: Onea atac la Florinel Coman: faza are viteză, intensitate, jucătorul încearcă să își deposedeze adversarul “la intimidare” dar ratează complet mingea și nu mai poate să își controleze deplasarea.
Dacă Horațiu Feșnic acordă cartonașul roșu, nu am mai fi vorbit deloc despre el ci am fi analizat cum a putut Onea să facă acel atac în minutul 3 și să își lase echipa în inferioritate.
Singurul element care este în favoarea arbitrului la această fază este faptul că jucătorul rapidist nu atacă având piciorul întins, direct cu talpă către adversar, ci are picioarele trase, flexate, acesta fiind și motivul pentru care Rareș Vidican, aflat în cabina VAR, nu intervine.
Acesta este elementul care l-a determinat pe arbitru să acorde sancțiunea mai blândă, probabil și minutul în care s-a produs faultul.
În meciuri derby un arbitru FIFA trebuie să arate curaj și să poată să ia decizii majore nepopulare, în sensul de a fi împotriva echipei gazdă, fără să se gândească la consecințe. Acel minut 3 a fost un mesaj pentru toți jucătorii, iar mesajul sună așa în mintea lor: așa ceva este permis în meciul de azi.
De acolo lucrurile au mers numai în sensul greșit pentru arbitru.
Dragoș Grigore îl atacă pe Compagno cu talpa, aproape de mijlocul terenului, din spate direct pe tendon, fără nici o șansă de a juca mingea, cu singură intenție de a lovi adversarul. Acest gen de atac este foarte periculos și poate duce la accidentări serioase.
Arbitrul lasă avantaj apoi sancționează cu cartonaș galben. Aici Vidican era obligat să își ajute colegul, să arate personalitate și să îl cheme pe Feșnic să revadă faza pentru a lua în final decizia corectă, cartonaș roșu.
Au mai fost multe faze pe care arbitrul, din punct de vedere disciplinar, le-a judecat foarte blând, permițând un joc care a depășit ceea ce noi numim “joc bărbătesc”.
Toate acestea ne fac pe toți să vorbim mai mult de arbitraj decât de fotbal iar asta înseamnă că misiunea arbitrului nu a fost îndeplinită în mod satisfăcător.
Un alt meci important pentru lupta la titlu a avut loc sâmbătă, Farul Constanța – CFR Cluj. Și acest meci a generat acuze și atacuri, de dată acesta nefondate. Fazele cheie au fost următoarele:
– Minutul 53: Farul înscrie dintr-o faza precedată de un posibil ofsaid la limita. De dată această liniile trase și reprezentarea grafică au fost convingătoare, capul fundașului de la CFR fiind mai aproape de linia Porții decât piciorul jucătorului de la Farul și astfel golul a fost înscris în condiții regulamentare, decizie corectă luată în teren.
– Minutul 89: Sebastian Colțescu fluieră lovitură de la 11 metri pentru CFR Cluj. Horia Mladenovici, aflat în camera VAR, îl cheamă pentru a revedea faza. Din ceea ce am văzut că i se arată arbitrului putem deduce că acesta s-a păcălit, considerând că fundașul nu a atins mingea. În realitate a fost o contra la minge, decizia finală fiind cea corectă de a anula lovitură de la 11 metri.
Etapa s-a încheiat cu un meci de playout de dată această în care deciziile arbitrilor au fost contestate, F Voluntari – Petrolul. Fazele cheie din meci au fost următoarele:
– MInutul 14: Irobiso își calcă adversarul din spate pe tendon, intenționat, fără șanse de a juca mingea, faza similară cu cea din meciul Rapid – FCSB, faultul lui Grigore descris mai sus. În urmă atacului jucătorul a fost schimbat câteva minute mai târziu fiind în imposibilitatea de a continuă meciul. Arbitrul Costreie acordă cartonașul galben, decizie greșita. Decizia corectă ar fi fost cartonaș roșu pt fault grosolan.
– Minutul 42: Același Irobiso cade într-un duel cu Matricardi iar arbitrul acordă penalty. Din reluările prezentate vedem că Irobiso este cel care intră în adversar, mișcarea fundașului pe direcția de alergare a atacantului ploieștean fiind aproape inexistentă, de câțiva centimetri, insuficient pentru a provoca un fault. Irobiso intră în adversar provocând contactul. Decizia corectă ar fi fost să lase jocul să continue, existența contactului și mișcarea aproape insesizabilă a fundașului anulând ideea unei simulări, deși un arbitru mai scrupulos ar fi putut să interpreteze și în direcția asta faza.
– Minutul 88: Petrolul marchează cu un șut de la distanță[, asistentul ridică fanionul dar cei din camera VAR cheamă arbitrul pentru a revedea faza. Este necesară vizionarea deoarece trebuie interpretat dacă jucătorii aflați în ofsaid “obstrucționează câmpul vizual” al portarului, conform legilor jocului sau dacă “efectuează o acțiune evidență care influențează în mod clar capacitatea unui adversar de a juca mingea”, din nou citat din legile jocului.
Din reluările prezentate pare că decizia a fost corectă, jucătorii din poziție de ofsaid aflându-se-se la distanța de 13-14m de poartă, pe traiectoria balonului dar fără a obstrucționa câmpul vizual al portarului.
Cu toate acestea nu este o faza clară, lucru care ar fi trebuit să ducă la lipsa intervenției din cabina VAR, nefiind vorba de ceva “clear and obvious”. Consider că trebuie să li se dea credit în final arbitrilor la această fază.
În final am să mă refer la ceva care m-a uimit zilele trecute. Au existat o serie de atacuri la adresa mea, ale unuia dintre “corifeii” arbitrajului românesc, așa cum îi place să se autointituleze.
Atacuri total neprovocate, folosind cuvinte și expresii precum “penibil”, “spune prostii”, și multe altele pe care nu le mai reproduc. Toate astea pentru că am avut “îndrăzneala” să arăt și un element în favoarea arbitrului, practic să am o părere ușor diferită asupra unei faze.
Am încercat să înțeleg care sunt motivele care au dus la aceste atacuri repet, neprovocate, la adresa mea din partea unui fost arbitru. Probabil iminentă irelevanță a generat un fel de invidie, de panică. Trebuie să înțelegem toți că vremea analizelor “după ureche” s-a terminat, că publicul din România este foarte pretențios și vrea mai mult decât “caterincă”, jigniri, ironii ieftine și “hâhăiala”.
Lumea vrea analiză profesionistă, criterii, legile jocului, instrucțiuni FIFA și UEFA, să înțeleagă cum gândesc, la ce se uită arbitrii, care sunt procedurile și așa mai departe. Voi continua să îmi fac treaba așa cum cred eu că e mai bine, pentru a oferi iubitorilor fotbalului o înțelegere mai bună a arbitrajului.
În fotbalul românesc există așa-ziși “dinozauri”, dar nu sunt unii care sperie, ci unii care mai mult amuză. Acești “dinozauri” simt că se apropie asteroidul irelevanței care va duce la dispariția lor și întră în panică, atacă, “mușcă”, jignesc oameni a căror singură vină este că au altă părere.
Indiferent de zbaterile lor, publicul inteligent va face diferența și îmi place să cred că trăiesc încă într-o țară în care, dacă exprim o părere, nu sunt obligat să accept jignirile nimănui.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER