Cele patru motive pentru care Marius Măldărășanu va fi antrenorul Rapidului: „Ar fi un pas firesc și s-ar așeza probabil multe lucruri”. Analiză de Gabriel Berceanu

Nu am fost și nu sunt un fan al lui Marius Șumudică. E adevărat la fel cum e adevărat că Rapidul, cu el antrenor, a ajuns din pântecul ineficienței cu un picior în play-off, calificată în sferturile Cupei României și cu un parcurs în Superliga, strict pe „epoca Șumi”, depășit doar de FCSB. Sunt evidente performanțele, precum e și subiectivismul meu asumat. Dar nici agentul lui Marius Măldărășanu nu sunt. Nici măcar nu ne cunoaștem.

Pur și simplu, în logica gri a fotbalului și prin jăraticul vișiniu al Giuleștiului se desprind, la o analiză atentă, fapte și informații care compun aceste patru motive pentru care Marius Măldărășanu va fi antrenorul Rapidului. Nu știu dacă astăzi, săptămâna aceasta ori la vară. Dacă existau semnale validate fie, și „pe surse”, spre o fixare temporală, acest material ar fi avut alt format. Dar țin acest pariu cu argumente!

Cele patru motive pentru care Marius Măldărășanu va fi antrenorul Rapidului

Marius Șumudică a ajuns, punând lucrurile cap la cap, într-un punct al carierei în care pare să nu mai poată gestiona fronturile pe care, paradoxal, de cele mai multe ori el însuși le deschide. Involuntar, pentru a-și hrăni stilul, pentru că depinde în căutarea succesului de o frământare constantă – nu vom ști poate niciodată. Dar contează mai puțin.

5 poze
Vezi galeria foto

Relațiile lui cu managementul sportiv și administrativ al clubului au fost până azi fie conflictuale, mocnit ori fățiș, fie cel puțin la un nivel de răceală incompatibil cu colaborarea fructuoasă. Dinamica afectivă a relației cu diferite zone de suporteri este o pătimașă telenovelă oscilantă în care toți suferă și urlă, cu medicamentele în pumni și vocabularul destupat, dar pentru care, aparent, nu s-a născut regizorul unui happy-end.

Clubul Rapid proiectat de Dan Șucu are azi de toate, dar nu tot ce îi trebuie. Gravitează astfel spre șaorma, nu spre Champions League, prin vâltoarea explozivă a episoadelor receptate din exterior. Are stadion, suporteri, jucători, stabilitate financiară, foame de rezultate… și-atunci?! Ce blestem zgândăre destinul non-stop și sabotează proiectul? Un lucru e cert: cu antrenorul „n-a rezolvat-o”, Dan Șucu, momentan.

Nu ai cum să crezi că omul de afaceri devenit proprietar în Serie A și-a dorit în Giulești această scenă convulsivă care acoperă nevrotic rezultatele bune ale tabelei. Nimic din trecutul lui Șucu în business, nimic din aspirațiile împărtășite public nu prea are legătură cu icnetele dintre șeful staff-ului tehnic și galerie, cu nervii mocniți pe holuri, cu aventuri tip Boupendza și, până la urmă, nici cu interfața histrionică, pur și simplu, pe care o propune Marius Șumudică. Cel care spune că a încercat sau chiar a încercat să se schimbe dar eșuează azi sub tirania propriei condiții de taifun în jurul axei suicidare.

Fără rigoarea muncii și disciplină nu prea mai ai cum nicăieri

Șumudică a performat în România mai mereu printr-o chimie băiețească pogorâtă asupra vestiarului. A gestionat cu „harneală” de stradă capriciile unor talente autohtone care, în lipsa „mâinii de fier” și pentru un grătar condimentat cu caterincă, au dat mai mult și mai des decât o făceau în mod normal.

Dar asta e o rețetă pentru un singur fel de mâncare într-o singură bucătărie. Nu e un portofoliu de masterchef în fotbal. Și e o rețetă de fast-food: nu întâmplător mai toate aventurile lui Șumudică în antrenorat au tiparul unui suiș după numire, urmat de fractura iminentă. Analizați toate mandatele lui din 2005 până azi!

Fără rigoarea muncii și disciplină nu se poate, în fotbalul de azi, pe termen lung. Și nu se poate în fotbalul de azi, deloc. Punct! Vă imaginați FCSB fără tirania alergării și implicării 200% pe care le-a fixat Gigi Becali și le gestionează Charalambous – Pintilii?

Din ce a clădit Kopic acest Dinamo care abia evita retrogradarea anul trecut, dacă nu din organizare, scrâșnet și disciplină? Că n-am văzut staruri de milioane de euro cumpărate, totuși. Cum a dus Sabău în premieră „U” Cluj în frunte dacă nu capacitând cu o rigoare a stilului de joc și prin antrenamente repetate obsesiv? Căci vestiarul e un cumul de fotbaliști alungați de alții de prin Superliga!

Profilul dorit de Dan Șucu, din filmul „Rapid 2025” visat de patron

Dar destul despre prezent. Primul motiv pentru care Marius Măldărășanu va fi antrenorul Rapidului pleacă din contextul mistuitor al Giuleștiului de azi, prin lumina celor de mai sus: profilul său. E un antrenor meticulos, riguros, poate mai ales echilibrat și de anduranță. E la aceeași echipă, FC Hermannstadt, din vara lui 2021.

Ori asta și vrea Dan Șucu. În fotbal, ca și în business, predictibilitate. O constantă a efectelor din deciziile lui, dar și din cele ale antrenorului său. Măldărășanu e capabil prin acest profil al său să furnizeze, totodată, un background al performanței cu bani puțini, cu un vestiar din care au plecat constant valorile, fără a pune ieșirile în presă peste calitatea antrenamentelor și cu zero concesii când vine vorba de structura viziunii lui de tehnician.

Măldărășanu e o piesă „din filmul” visat de Dan Șucu pentru Rapid: muncitor, serios, calibrat la esențele meseriei lui și nu la superficialitatea elementelor din rol care vin la pachet cu antrenoratul. E ferm și incisiv, autoritar fără a-și câștiga respectul utilizând „șopârle” interne și prin presă. Alt detaliu de aur: e omul colaborării, nu al tensiunilor fără sfârșit.

E pregătit deja pentru sistemul de joc și vestiarul din Giulești

Al doilea motiv, după profil, e stilul. Marius Măldărășanu a trecut la Hermannstadt spre utilizarea unui sistem apropiat de cel al Rapidului. Folosește trei fundași centrali, trece din 5-3-2 în 3-5-2 sau 5-4-1, la nevoie. Ori în Giulești avem acum un lot conturat fix pe modulul de bază acesta, de la Lennon prin variațiunile lui Șumudică. Fie în 5-2-3, fie în 3-4-3 ori 3-5-2, la nevoie.

Sosirea lui Măldărășanu la Rapid n-ar presupune nici o nouă revoluție de vestiar, câtă vreme există soluții multiple de lot pentru sistemul-nucleu de mai sus. Nu s-ar cere transferuri inutile, costisitoare. Iar Măldărășanu s-ar adapta extrem de iute și, probabil, mult mai eficient decât alți tehnicieni la ce oferă ca resurse vestiarul vișiniu de-acum.

Rapidist cu fapta, mai mult decât cu vorba

Al treilea motiv, după profil și stil, este identitatea. Marius Măldărășanu este un rapidist veritabil, cu apartenență pe care nu o proțăpește zgomotos spre Univers atunci când e nevoie, și când nu este. Tipul de fotbalist care tace și face mult, și-a câștigat o legitimitate incontestabilă din partea tribunelor Rapidului prin fapte mai ales și abia apoi prin cuvinte.

Dublu campion al României cu Rapid, de trei ori câștigător al Cupei României, de patru ori câștigător al Supercupei, component al generației sfert-finaliste în Cupa UEFA 2006. A învățat de la Răzvan Lucescu și Mircea Lucescu, doi tehnicieni de calibru și marcanți pentru tot ce înseamnă Rapid. A lucrat cu ei și lângă ei.

Măldărășanu e rapidist fără a construi un PR în jurul sentimentelor lui. Nu a urlat în piața publică pe acest subiect, dar nici nu s-a dezis vreo clipă de legătură. Firesc. Iar firești sunt lucrurile trainice în orice poveste de dragoste. Fără povești de dragoste, Rapid nu există.

„A fost mereu printre favoriți”

Al patrulea motiv, care le leagă cumva pe primele trei, este că Marius Măldărășanu ar fi fost pe buzele lui Dan Șucu atât înaintea numirii lui Neil Lennon, cât și înaintea sosirii lui Marius Șumudică. Nu știu dacă propus de apropiați sau adus în discuție de patron, prima variantă e mult mai probabilă.

Dar cert este că Măldărășanu a fost în cărți. Și, dezvăluie sursele noastre din jurul top managementului giuleștean, a rămas tot timpul în cărți:

Când s-au făcut listele cu variante de lucru, Măldărășanu a fost mereu între favoriți. Dar contextul a fost de așa natură, cu factorii de moment, încât n-a primit șansa asta până acum. Dan Șucu a vrut o epocă nouă pentru Rapid și a crezut că un antrenor străin, cu o viziune aparte, de fotbal vest-european, ar fi alegerea corectă. Apoi, Șumudică a fost o soluție diferită, dar pentru un moment diferit. Foarte probabil acum va veni timpul lui Măldărășanu. Ar fi un pas firesc și s-ar așeza multe lucruri prin asta, probabil”

Gabriel Berceanu / Autor

Ofițerul de presă al Echipei Naționale de Fotbal a Românei (2014-2022) și creatorul de content dedicat tricolorilor. A creat și dezvoltat Departamentul Comunicare al FRF, fiind vreme de aproape 8 ani Manager Comunicare, Proiecte Speciale sau Șeful Biroului de Presă FRF. În paralel a activat ... citește mai mult