Centenar, necentenar, Rapid e mai mult marfar! Echipa lui Dan Șucu spune adio cupelor europene. Cronică de Gabriel Berceanu la Rapid – Universitatea Craiova 1-2

De undeva, de departe, Adrian Păunescu leagă imnurile Rapidului și Craiovei, apoi le înnobilează prezentul brutal, în ciuda tik-tok-ului și spre triumful tiparului lor comun: realism magic. Aici, acum, pe un Giulești zguduit, poezia s-a isprăvit când Krasniqi l-a îmbrâncit pe Lobonț. Aici, acum, Rapidul e o rană și calendarul îi aduce în față rana Olteniei. Rapid – Universitatea Craiova, să se agațe sufletul cumva de cupele europene, cu palma de portar a lui Lobby sau cu luciditatea lui Gâlcă.

Două efigii, două tulburări bipolare. Vă vine să credeți că doar o lună a trecut de când echipa lui Dan Șucu bătea cu 4-0 pe FCSB, campioana? Și de-atunci, un punct în șase meciuri de play-off! Mă credeți pe cuvânt că oltenii aveau 9 meciuri la rând fără eșec, între care 6 victorii, dar a venit eliminarea din Cupă? Cu Petev dovedind finalmente că-i doar petec bulgăresc și nu hlamidă. A venit Gâlcă. Victorie la Sepsi, 0-1 acasă cu CFR. Ne-au rămas inconstanțele așa constante, Giuleștiule-rană, Craiovă-rană…

Rapid – Universitatea Craiova. Ivan, gol de atacant. Caustică Oltenie cu Gâlcă!

Dinspre asta curg 15 minute de oarecum-fotbal. Mai mult îmbrățișarea a două icnete într-un veac de singurătate a clopotului. Întrebări, întrebări, că răspunsuri din iarbă nu vin: Papeau e giuvaer cu nenoroc în carieră, până la urmă? Ori numai iluzionist cu masterat în giumbușlucuri? Ivan. Ivan mai e bici sau doar pagină întreagă în albumul de abțibilduri cu speranțe ridicate puțin și prăbușite imperial?

Rapid încearcă, e pe incertitudine oricum aproape totul în Giulești în ultima vreme, deci e firesc. Universitatea e în stadiul de student la admitere. Iarăși.

Markovic scapă în minutul 23, mult mai rapid ca Săpunaru. Vârsta fundașului îl împinge tot mereu spre salvări din poziționare și replieri inteligente. Acum, Jovan trage din cădere (de ce oare din cădere?!), respinge portarul de 17 ani cu care Lobonț încearcă apa. Vine Houri, șut la un prag de fericire. Caustică Oltenie! Pe replică, Onea trimite după o lovitură liberă, inimos și cu trup de vijelie, ciupește bara.

Caustică Oltenie, să rămânem la asta! Alexandru Crețu centrează tare și bine, ai zice că-i extremă de top, Andrei Ivan îi ia fața lui Braun și marchează cu capul. Lobonț vs Univers și Universitatea 0-1. Bogdan a decis să-l mențină pe Braun în dreapta, tocmai ca antidot la Ivan, și să-l sară pe Onea în stânga.

Cu patron antreprenor, Rapidul a rămas tot muncitor…

„Hai, culoarea vișinie, / Hai, Giuleștiul muncitor” sunt versuri mai puțin cunoscute din imnul Rapidului. Culmea, în iarbă, forțează în vișiniu o echipă muncitoare. Se vrea cât de cât, se riscă uneori, se muncește. Dar dacă după ce ai cheltuit peste 5 milioane pe fotbaliști într-un campionat ca al nostru ajungi să te agăți de ultima za pentru cupele europene muncind și doar prin muncă… Dan Șucu, e frumos fotbalul? Giuleștiul muncitor cu patron antreprenor e încă o dată paradox și neputință. Rapid încheie repriza fără șut pe poartă.

La pauză, Lobonț îl scoate pe Braun, Onea revine în dreapta, apare Borza. A comis-o, încearcă să o vindece. Intră și Petrila. Dar Căpățână centrează așa cum o făcuse Crețu, mai pune capul bine o dată Ivan, ce aproape de dublă! Oaspeții înghesuie în presing, Iacob pasează în aut de frică și neîncredere. Universitatea pare să crească timid pe o structură matură și o pornire lucidă care țin clar de impactul Gâlcă. Dar e rană încă. Rană.

Mai ușor la Imperiul Leilor, mai greu cu leii din Bănie!

Spre minutul 60, Burmaz în locul lui Oaidă. Să fie flăcări! Curând, se mută toți Balcanii în ofensiva gazdelor, oricum e ultima șansă. Și iată că hei-rup-ul merge! Oltenii pierd suflu și coerență, dacă au ales să se retragă e și mai grav, o superficialitate toxică pe la mijloc dăruiește zone largi în care fotbaliștii alb-vișinii nu mai au de muncă, ci doar prilej de iuțit fazele. Cu Borza fundaș stânga, construcția e surescitată, mingea ajunge la Burmaz, sârbul trage bine, execuție de vârf autentic, e 1-1.

Cu mingea țopăind spre un culoar de vis, după o cursă marca Mitriță, tânărul Danciu trage anapoda. Craiova nu mai are mușchii, dar nici limpezimea. Borza, din unghi, parcă vrea să arate că merită iertat Danciu, se întâmplă oricui!

Rapid ia ochii pe final, cu un surogat de iureș în care disperarea se cunună cu stângăcia. Crețu pune capul în minutul 96 după centrarea lui Mitriță. Gol cu pământul, după pasă de gol. E 2-1 în Giulești. Din duelul rănilor, câștigă cea care începe să semene a cicatrice. Cealaltă, sânge și mult degeaba. Mai ușor la Imperiul Leilor, mai greu cu leii din Bănie!