La 36 de ani face istorie în Superliga României și este argumentul propriei credințe, cum că „vârsta e doar un număr”. Dan Nistor tocmai a intrat în top 10 fotbaliști cu cele mai multe prezențe în prima ligă din România. Asta cu toate că s-a apucat serios de fotbal abia la 19 ani, „când unii prind deja primul transfer”, cum singur trage concluzia.
Nistor este un personaj în fotbalul românesc din ultimele două decenii. Crede că destinul său a fost să fie fotbalist și spune că „gura mare” i-a blocat un transfer la Rapid. Un dinamovist declarat, Nistor se bucură că n-a ajuns la FCSB, explică cea mai tristă experiență din cariera sa și de ce vrea să fie antrenor secund și nu principal.
Liderul din teren al Universității Cluj își spune povestea, în Prosport, după meciul care l-a dus într-un top istoric pentru Superliga României.
Dan, ai ajuns la 446 de meciuri în Superligă, Dănciulescu are 551. Crezi că poți să îl depășești?
Chiar marți am vorbit cu el. Mi-a zis că mă omoară dacă nu îl depășesc. I-am zis: «Nelule, stai să văd dacă îmi ajută Dumnezeu să fiu sănătos». Dacă voi fi, cred că mai duc un an, doi. Vedem și ce se dorește la club. Poate va fi altă filosofie, poate se doresc tineri. Deocamdată mă simt bine.
Cum îți explici că anul trecut, la 35 de ani, ai reușit să faci cel mai bun sezon al tău? Ai avut sezonul cu cele mai multe goluri marcate.
Nu fac mare lucru. Mă odihnesc foarte mult. Dar, un mare merit l-au avut și colegii mei, antrenorul, care m-a și folosit pe poziția unde dau eu cel mai bun randament. Majoritatea paselor trec pe la mine și mă ajută și colegii.
Te simți apreciat, important, la U Cluj?
Mă simt important, da. De la mine și de la Alex (n.r. Chipciu) se așteaptă cel mai mult pentru că suntem cei mai bătrâni, să zic așa. Avem cea mai mare experiență.
Da, îmi place mediul de aici. Eu spun lucrurilor pe nume și îmi asum ce fac. Când știu ca am dreptate, poate să vină și președintele României să îmi spună că nu e așa, că nu îmi pasă. Eu știu că am dreptate. Și poate în cariera am avut și mult de pierdut din cauza asta. Dar nu-mi pare rău. Mirel Rădoi mi-a zis să merg până în pânzele albe dacă știu că am dreptate.
Crezi că meritai un loc la EURO?
Acum, ținând cont că am o vârstă și după ce s-a întâmplat acolo, ce poți să mai spui? Au fost evoluții senzaționale pentru echipa națională. Dar cred că meritam și eu și Alex (n.r. Chipciu). Am făcut cel mai bun sezon din cariera mea. Dar, poate dacă ne calificam în play-off sau în finala Cupei, ne-ar fi chemat selecționerul. Cum au fost alții pe acolo, de n-au jucat o secundă, puteam să fim și noi.
Pe ce loc este U Cluj în topul echipelor unde te-ai simțit cel mai bine?
Dinamo este pe 1 și U pe locul 2. Și pentru suporteri, care sunt înfrățiți, dar m-am înțeles bine și cu antrenorii.
Poți face topul echipelor unde te-ai simțit cel mai rău?
Evian, pe locurile 1, 2, 3, 4, 5… Acum regret că am fost acolo. Și acolo am avut dreptate, chiar dacă au spus că sunt rasist sau chestii de genul. Echipa s-a desființat.
Ai spus că nu ai jucat mai mult pentru că erai român.
Am zis anumite chestii. La noi, ținem străinii în puf, acolo… Dar, chiar asta a fost. Îmi pare rău acum, dar având un salariu foarte mic la Pandurii și sumele care mi s-au spus atunci… Aveam și o ofertă de la Malaga și probabil mi s-ar fi potrivit mai mult, dar suma era mult mai mică, jumătate din ce oferea Evian.
Ai mai avut transferuri care regreți că nu s-au făcut?
În Liga 1, o echipă de mare tradiție care m-a dorit, Rapid. Dar antrenorul nu m-a mai luat pentru că a spus că am gura mare și că fac atmosferă proastă în vestiar.
Când a fost asta?
Nu pot să zic, că ți-ai dat seama cine e antrenorul. Nu de foarte mult timp. Apoi, la FCSB știți și voi că am fost aproape. Dar mă bucur că n-am ajuns acolo, pentru statutul meu de dinamovist. Chiar îi mulțumesc lui Dumnezeu. Nu cred că rezistam și trebuia să mă dea afară.
Ce regrete ai, legat de cariera ta?
Singurul regret e că nu m-au dat părinții mai repede la fotbal. Glumesc, dar m-am apucat târziu. Știi că la 17-18 ani eram paznic, iar la 19 ani m-am apucat de fotbal. Alții se transferă acum, la 19 ani. Singurul regret ăsta ar fi. Că nu am avut posibilități să fac fotbal mai din timp. Așa erau vremurile. Acum, eu fac totul pentru băiatul meu, ca să spună, când nu voi mai fi, «tata a făcut tot ce a putut ca să-mi ofere condiții».
Face fotbal?
Face fotbal aici, la U. Din păcate pentru mine, e fundaș stânga sau fundaș central (n.r. râde). E talentat.
Ai avut și noroc să ai așa carieră, cu toate că te-ai apucat la 19 ani de fotbalul profesionist.
Am avut și mare noroc. Foarte rar se întâmplă așa ceva. Talent foarte mult, dar și foarte mult noroc. Am avut și «foame», ceea ce copiii de azi nu mai au. Azi toți sunt cu telefoane, gagici… Și aici este important. Să ai o femeie ca lumea. Că dacă el pleacă în cantonament și se gândește ce face aia acasă, nu e bine.
Crezi că ți-a fost predestinat să ajungi fotbalist?
Da, eu așa cred. Am mai povestit cum nașa mea de botez m-a angajat acolo și am avut finala de cupă pe județ, pe stadionul lui FC Argeș. Și când am văzut terenul, iarba aia tunsă, udată, am zis: «Mamă, ce e aici! Dacă nu joc acum fotbal, când mai joc? Am făcut spectacol și m-au văzut».
Secretul longevității tale poate fi chiar faptul că te-ai apucat târziu?
Poate fi și chestia asta. Chiar vorbeam cu soția că dacă mă duceam și eu de la 6-7 ani mă plictiseam de fotbal. Dar e prea frumos fotbalul ca să te plictisești.
Faci ceva special pentru a te menține în formă sau este ceva nativ?
E nativ. Eu orice aș mânca, nu ma îngraș. Dar dorm tot timpul o oră și jumătate, la prânz. Iar miercurea și vinerea țin post, pentru că sunt o persoană credincioasă. Asta cu somnul am văzut-o la Mioveni, aveam un coleg, Ilie Baicu. Și tot vedeam că doarme la amiază. «Ce tot dormi?», îl întrebam. Și avea o vână la antrenament… Am zis: «Hai să dorm și eu».
Cel mai frumos meci în care ai jucat?
Cred că debutul la națională. Am câștigat cu Belgia, 2-1. S-a anulat rezultatul, că a făcut nea Piți prea multe schimbări.
Adversarul preferat?
Pe nașu’ (n.r. Pintilii) și pe Bourceanu, că mă înjurau și mă loveau tot timpul.
Ca echipă?
FCSB. Îi băteam tot timpul. Iar acum, CFR. Îmi plac derby-urile. Mi-au plăcut tot timpul.
Spune-mi un meci pe care ai vrea să-l mai joci o dată.
U Craiova – CFR, când am pierdut campionatul. Foarte tare a durut atunci. Era important și pentru mine că vorbea toată lumea când m-am dus că am fost luat de la Dinamo. Și era ceva ce rămânea pe viață. Dacă aș putea să dau timpul înapoi, acel meci l-aș rejuca.
Unde l-ai pune pe Sabău în topul tehnicienilor cu care ai lucrat?
În primii 3. Topul l-aș face cu el pe primul loc, că sunt aici acum. Mirel (n.r. Rădoi), pe locul 2. Mi-a plăcut și am învățat multe de la el, și Bergodi pe locul 3, că ne-am bătut la titlu în ultima etapă.
De ce nu a reușit Mirel Rădoi ca antrenor?
S-a apucat foarte devreme și cred că va demonstra în viitor.
Ce ai apreciat la el?
Nu-i plăcea să se bage nimeni peste el. Dacă așa gândea, așa făcea. Și a fost corect. Dacă nu jucai, n-aveai cum să te superi pe el, pentru că îți spunea ce nu faci bine.
Este exemplul tău de antrenor? Vrei să te faci antrenor?
Da, ar fi unul dintre exemplele de urmat. Aș vrea antrenor secund.
De ce nu principal?
Nu știu, sunt 25 de caractere în vestiar și e dificil. Eu sunt foarte vulcanic și mi-ar plăcea dacă aș avea un antrenor cu experiență lângă mine, care să mă ajute.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER