De la 8 ani în curtea lui Dinamo, din 2007, anul când „câinii” cucereau ultimul titlu de campioni. Junior, fotbalist la echipa a doua, apoi la seniori, căpitan, jucător în anul retrogradării istorice, revenit la echipă după împrumuturi pentru sezonul 2023/2024. Acum, liber de contract după 17 ani de Dinamo! Ricardo Grigore este, și dacă nu ar vea să fie, memoria recentului, trăit cu de toate, în „Ștefan cel Mare”.
Într-o confesiune în exclusivitate pentru ProSport, fundașul de 25 de ani dezvăluie acum, tranșant, toate culisele acestui sezon pentru Dinamo București. E o premieră! Pentru că interviul cu Ricardo Grigore proiectează suferința și episoadele care o compun la acest club. Dar nu doar atât, clarifică bărbătește mituri.
Iar prin toată aventura sezonului 2023/2024 pentru Ricardo Grigore și interacțiunile lui cu Ovidiu Burcă, Andrei Nicolescu, Răzvan Zăvăleanu, Zeljko Kopic și vestiarul se developează involuntar tabloul larg și poate răspunsul fierbinte: de ce a ajuns Dinamo la capătul încă unui sezon de chin?
Și mai important, această confesiune amplă poate constitui un punct de plecare onest și esențial pentru cei care vor cu adevărat să schimbe lucrurile în „Ștefan cel Mare”.
Ricci, ce fel de Dinamo ai găsit în vara lui 2023, când ai revenit din împrumuturi, față de vara lui 2022, când a început perioada la FCU Craiova, apoi Petrolul?
Am găsit multe, multe lucruri schimbate. Am plecat dintr-o situație în care Dinamo nu credeam vreodată că poate ajunge. Și am găsit un grup mult mai organizat, cu mai multă disciplină. Jucătorii au reușit să promoveze în Superliga pentru că s-au acceptat unul pe celălalt, au acceptat aceleași valori, și-au știut clar rolurile. În vară, când am venit eu, a fost un cantonament super bun. Dar anumite lucruri s-au schimbat pe parcurs. A urmat o acomodare ceva mai grea cu noii jucători sosiți la Dinamo în vară.
Pentru cei care erați deja la echipă?
Nu, cred că și pentru noi, și pentru cei care au venit.
Cum s-a stabilit ca după finalul împrumutului tău la Petrolul să revii la Dinamo?
Păi toată tevatura a început, ca să zic așa, cu tot felul de lucruri ciudate, de neînțeles, de când am ajuns la Craiova!
Adică?
Am ajuns la FCU Craiova crezând că voi rămâne definitiv acolo, asta mi-am dorit la acel moment, asta mi-au transmis și conducătorii de la Craiova, lucrurile păreau clare. Doar că, după ce am plecat de la Dinamo, conducătorii celor două cluburi au schimbat forma agreată inițial așa că am ajuns… împrumutat! În ianuarie 2023 când am aflat că mai am contract cu Dinamo, a fost un șoc!
Și ai revenit la Dinamo…
I-am spus atunci domnului Zăvăleanu: “Craiova trebuie să vă mai dea 25.000 de euro și niște procente, dați-mi o foaie prin care un club care oferă aceste lucruri să mă poate legitima, că eu îmi găsesc echipă și rezolvăm”. Mi-a spus că așa va fi, dar să discut eu acest aspect și cu Vlad Iacob, să fie de acord și să mergem pe varianta asta, iar în caz că nu găsesc eu club, să rămân la Dinamo. Doar că eu, după aceste discuții, nu aveam cum să revin la Dinamo. Aveau transferurile blocate și, deși eram împrumutat, doar din vară n-aș mai fi fost considerat transfer! Am reziliat cu FCU Craiova și… conducătorii de la Dinamo au început să-mi răspundă tot mai greu la telefoane, să mă paseze!
Concret, cine și de ce?
Păi, domnul Zăvăleanu (foto sus). Răspundea greu la apelurile mele. Până la urmă, domnul Iacob mi-a spus: “Ești jucătorul nostru, vrem să discutăm noi cu un eventual club, nu să găsești tu în condițiile acestea”. Practic, a picat ce-mi spusese domnul Zăvăleanu! Atunci mi-am dat seama că ei voiau să ceară și bani în plus, dacă se poate! Nu era ceva realist. Le-am spus că vom ajunge pe 13 februarie, final de perioadă de transferuri, și impasul va rămâne. Până la urmă, Vlad Iacob a acceptat varianta hârtiei, agreată cu Zăvăleanu. Însă a intervenit Claudiu Balog, asociatul lui Zăvăleanu la RTZ! S-a opus, spunând că el nu riscă să facă pușcărie pentru mine. Practic, ei voiau să mă vândă la 400.00 de euro, cât eram trecut în actele de insolvență. Le-am explicat: “Oameni buni, eu sunt un jucător de fotbal, cotele sunt relative, nu am mai jucat în ultima vreme, nu sunt un tractor să am un preț fix!”. S-a încheiat discuția cu refuzul RTZ. Am plecat acasă și asta a fost.
Totuși ai ajuns la Petrolul Ploiești…
Asta pentru că mi-am depus actele ca să fiu recunoscut drept jucător liber în raport cu FCU Craiova. Și pentru că am avut un mare noroc. Cine semna pe ultima sută de metri a perioadei de transferuri cu un jucător, împrumut pentru doar câteva luni? Norocul a fost Petrolul Ploiești, că aveau nevoie pe postul meu și s-au legat lucrurile.
Simți că ai pierdut astfel șansa să începi un drum nou atunci, în ianuarie anul trecut?
Cu siguranță, dacă privim acum la tot ce s-a întâmplat ulterior. Dacă știam că Dinamo nu se va baza pe mine… Când a venit vara și s-a terminat împrumutul la Petrolul, am sunat la Dinamo și mi s-a spus să vin în pregătire și să vedem ce va decide Ovidiu Burcă și staff-ul său. El m-a întrebat ce vreau să fac, i-am spus că aș vrea să rămân la Dinamo și să demonstrez că merit să joc aici, e clubul la care sunt de la 8 ani! Dar dacă nu se bazează pe mine, dacă nu sunt dorit, nu vreau nici să încurc. Plec și îmi caut echipă, asta este, dragoste cu sila nu se poate!
Ai rămas și ai început sezonul titular, deci ai fost dorit, nu?
Da, am făcut o pregătire foarte bună, au fost încântați de nivelul meu. Am jucat titular și integralist cu FCSB, cu Sepsi, cu U Cluj, apoi au venit niște decizii inexplicabile. După meciul de la Cluj, 1-1, Ovidiu Burcă a zis că voia altceva de la acel meci. Culmea, era primul punct obținut de Dinamo în Superliga după promovare, după trei etape cu eșecuri, și în deplasare cu o echipă bună. La final de meci, Burcă mă lăudase, eram încântat, simțeam că sunt pe drumul cel bun. Dar dacă a zis că se dorește altceva…
Ai aflat vreodată ce era acel altceva?
Nu, asta a fost.
Când ai discutat prima oară cu Andrei Nicolescu sau Eugen Voicu după revenirea la Dinamo?
N-am discutat prea mult cu ei. Doar pe Andrei Nicolescu l-am întâlnit, în cantonamentul de vară, înainte de startul sezonului. Am făcut cunoștință acolo. Apoi, la un amical la Săftica, mi-a spus că Ovidiu Burcă i-a vorbit frumos de mine, că am reale calități și mi-a dat niște sfaturi pe plan mental. I-am spus că mă simt bine, mă simt important. Habar n-aveam eu ce mi se pregătește (râde).
Dinamo a mers tot mai prost, tu ai rămas doar rezervă mai mereu, a venit din decembrie Zeljko Kopic. Cum a fost primul contact?
Chiar foarte ok, am crezut că se vor schimba lucrurile pentru echipă, dar și pentru mine. Aveam încredere! M-a titularizat cu Sepsi, în contextul în care Josue (n.r. – Homawoo) era accidentat iar Bena era suspendat. N-am făcut un meci grozav, acesta e adevărul, dar și pentru că nu mai jucasem de atâta timp! Urmează la trei zile meciul de Cupa României cu Oțelul Galați și… sunt din nou rezervă!
Surprins?
Sincer, da! Dacă e antrenor nou, te gândești că vrea să vadă ce poți, cât poți, cum să ajuți echipa, mai ales că suntem într-un moment greu. Să mă analizeze, să vedem ce și cum. I-am spus înainte de meciul cu Oțelul lui Gabi Glăvan că e o situație de neînțeles pentru mine. La sugestia lui, am acceptat să discut cu antrenorul. Până atunci n-am ajuns vreodată în biroul antrenorului cu nemulțumiri. Și am avut o discuție bărbătească prin care mi-a reaprins așteptările.
Care a fost mesajul său, concret?
Mi-a spus că el abia a venit și doar a primit de la cei dinaintea lui listele cu titularii și rezervele, m-a rugat să nu îl judec, pentru că abia după cantonamentul de iarnă va lua decizii, după ce va realiza propria evaluare. Mi-a spus să rămân concentrat, puternic, trecem prin momente grele. M-a motivat, mi-a dat sfaturi bune. Și mi-a spus că la finalul cantonamentului de iarnă, după ce o să vorbim mai mult, să mă cunoască mai bine, după ce o să mă vadă în pregătirea coordonată de el, o să aibă “o perspectivă mai amplă”. Fix așa s-a exprimat.
De ce zâmbești? Și de ce ai întărit expresia asta, “o perspectivă mai amplă”?
Păi n-am avut în tot cantonamentul de iarnă nicio discuție individuală cu el (râde). La o masă m-a întrebat doar cum mi se par antrenamentele, dacă sunt grele. Atât! Aia a fost singura discuție. Iar asta cu perspectiva mai amplă… m-am lămurit din prima zi de cantonament!
În ce sens?
Am ajuns eu super motivat, gata să mut munții, să aștept evaluarea obiectivă a antrenorului nou și… la prima sesiune, ne-a împărțit deja în două – titularii și rezervele. Și așa am rămas… forever!
Bun, dar poate a făcut această împărțire pe baza acelor liste, de care ți-a spus, iar pe durata cantonamentului i s-a confirmat că titularii recomandați de staff-ul anterior chiar nu aveau concurență.
Ca să mă înțelegi corect, nu e vorba că doar a împărțit lotul în titulari și rezerve. Pur și simplu el lucra exclusiv cu titularii! În orice antrenament, eu și celelalte rezerve eram doar instrumente de pregătire! Nu se lucra nimic cu noi. Noi trebuia să luăm locul adversarilor potențiali, în vreme ce el lucra cu titularii schemele tactice, absolut tot! Explicații, indicații, doar lor. Discuții individuale, doar cu ei (râde). N-am fost eu nebun, și ceilalți au rămas mirați! Și totul a culminat în penultima zi de cantonament, când chiar m-am simțit umilit fără motiv!
Poți să povestești?
La exercițiile din antrenament, pur și simplu am fost scos, să stau pe margine și să lucrez cu doi juniori. Serios acum, după atâția ani la Dinamo, de ce să-mi faci asta?! Și de ce măcar să nu spui ce strategie ai, să comunici?! Dar am așteptat, am tăcut, n-am zis nimic. La ultimul amical, cu Charleroi, se accidentează Homawoo, fundaș de picior stâng, ca mine, în sistemul cu trei apărători centrali pe care îl foloseam noi. Am crezut că măcar așa prind o șansă! Ei bine.. tot nu m-a băgat! A forțat un fundaș de picior drept! Era deja evident că nu se bazează cu absolut nimic pe mine.
Dar de ce crezi asta? De ce să aibă ceva cu tine?
Dar nici nu am crezut asta vreo secundă, că are ceva cu mine! Nu, nu! Pur și simplu trebuiau să joace fotbaliștii aduși, pe de o parte, iar pe de altă parte el așa lucra, doar cu titularii! Dacă așa crede dumnealui, că se poate să nu ai un lot într-o competiție, ci doar o echipă, e viziunea dumnealui, el este antrenorul.
După cantonamentul de iarnă, ce-ai făcut? Ți-ai asumat pur și simplu statutul acesta de rezervă absolută, fără nicio explicație?
O singură discuție am avut, cu Andrei Nicolescu. I-am povestit prin tot ce am trecut încă din vară. Nu ca să mă plâng, ci am vrut să înțeleagă faptul că vreau să plec, contextul și motivele care mă fac să îmi doresc să plec de la Dinamo, deși acest club e totul pentru mine! Asta am vrut să știe. Fiind vorba de o plecare, era normal să discut cu conducătorul, nu mai ținea deja de antrenor.
Cum a decurs discuția?
Andrei Nicolescu a fost mirat că nu i-am spus aceste lucruri mai devreme. Păi stai puțin, că eu nu sunt nici turnător, nici plângăcios, eu am vrut să lupt! De ce să vin să spun conducerii ceva care trebuia discutat în mod normal cu antrenorul, în echipă?! Am venit doar când am văzut că nu se discută nimic! Andrei Nicolescu mi-a spus să rămân la echipă, că și-au făcut planuri cu mine. Planuri, în sensul în care aveau nevoie de mine doar să figurez, nu fotbalistic! Aduseseră atât de mulți jucători străini încât Dinamo ar fi avut probleme, fără mine, să aibă numărul minim de jucători crescuți la nivel național și crescuți de club! Nicolescu mi-a cerut să reflectez. Nu aveam la ce să reflectez, eu doar i-am comunicat o decizie pe care am luat-o, să plec!
Și tot nu ai plecat!
Lucrurile nu s-au schimbat, să nu-ți imaginezi cumva! Până și la antrenamente, la jocurile 10 la 10, am ajuns rezervă! Mă băga câte o mini-repriză pe mine și pe alți câțiva! În perioada de transferuri, i-am transmis lui Andrei Nicolescu faptul că nu m-am răzgândit. Aveam oferte, cluburile așteptau răspuns, am intrat în luna februarie, se apropia termenul-limită. Însă poziția lui Nicolescu a fost tranșantă: “Rici, n-avem cum să pleci! Jucăm în trei fundași, s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu Lucas, l-am pierdut pe Lucas, tu ești român și crescut de club, avem deja dezechilibru în raportul cu străinii, n-am pe cine să aduc! Rămâi, că va fi bine, n-am ce face!”. Și a fost bine (râde).
Trec spre o serie de episoade pe care aș vrea să le încadrezi tu în realități, dacă le confirmi, sau mituri, dacă știi că nu au temei. Au circulat informații că ar exista o comunicare doar între antrenor și anumiți străini din lot, ceilalți jucători ar fi fost aproape ignorați în comunicare.
Nu cred că diferențierea s-a făcut neapărat între străini și români. Pur și simplu între titularii considerați de el și rezerve. Cu rezervele, cu noi, vorbea doar ce mai vorbea pe teren. În biroul său nu am călcat!
Au existat tensiuni între jucătorii români și fotbaliștii străini în vestiarul lui Dinamo după punctele pe care echipa le-a pierdut, sistematic în play-off, în prelungiri?
Nu! Total neadevărat acest lucru! Mit! S-a și vehiculat că ar fi fost un puci, ba chiar numele meu legat de asta! Adevărul este că n-au existat conflicte între români și străini. Și cred că ar fi trebuit să iasă conducerea și să explice clar că nici vorbă de așa ceva! Uite, îți spun, eu chiar am avut o relație bună cu străinii, jucători profesioniști, m-am înțeles foarte bine cu ei.
După 1-1 cu Voluntari pe teren propriu, în play-off, ai avut o răbufnire în vestiar, așa cum a scris ProSport (detalii AICI)?
Da! E adevărat! Am intrat în vestiar și am început să strig că trebuie să ne trezim, că nu e normal ce se întâmplă, că am mai trecut printr-un parcurs care semăna enorm și care a dus la retrogradare! Un coleg nou-venit a încercat să liniștească lucrurile spunând că mai sunt meciuri, că trebuie să ne concentrăm pe ce va urma… Am strigat că asta cu “mai sunt meciuri”, fix chestia asta, am auzit-o în vestiar și cu doi ani în urmă, și Dinamo a retrogradat! Trebuie să ne trezim acum, în secunda asta! Colegul nu știa că eu am mai trăit “filmul” ăsta, efectiv nu știa, a venit mai târziu și și-a cerut scuze de la mine.
A fost sau nu o ceartă a ta cu alți jucători sau cu Kopic în acest episod?
Nu m-am certat cu nimeni, n-am reproșat niciunui jucător nimic, a fost un strigăt, o răbufnire, pentru că m-am simțit dator să le spun că trebuie să ne trezim fix în secunda aia! Aveam atâția ani de Dinamo, trecusem prin retrogradare, simțeam că explodez dacă nu spun asta. Dar nicio ceartă. În plus, Kopic nici măcar nu era în vestiar, era pe holuri, pe altundeva, dar sigur nu în vestiar. A, ca să fiu corect până la capăt, un singur lucru am reproșat, dar nicidecum colegilor! Am spus că e nevoie să vină conducerea să vorbim, să fie lângă noi.
De ce ai simțit asta?
Pentru că în perioada când erau rezultatele bune, veneau mereu. Când au început să dispară rezultatele, a dispărut și conducerea, nu mai venea nimeni. Ne-am trezit singuri, nu era normal, tocmai la greu ai nevoie să fie toți uniți!
Au intenționat mai mulți jucători români să nu iasă la antrenament până când nu discută cu acționarii, la Săftica?
La următorul antrenament după episodul din vestiar, de după Voluntari, a venit Andrei Nicolescu și am discutat toți că trebuie să facem ceva, să nu lăsăm clubul ăsta să moară. Nici vorbă să condiționăm noi că nu ne antrenăm, dacă nu vine el sau ceva de genul! Nu, a venit, am vorbit și asta a fost. Eu vreau să clarificăm toate lucrurile astea pentru că nu mă ascund după nimic. Nu am niciun interes! Nu mai sunt jucătorul lui Dinamo, gândește-te că aș fi putut acum, la câte am pățit, să arunc aiurea cu noroi, să mint. De ce să fac asta? Doar prin adevăr clubul ăsta o să redevină ce a fost! Da, sunt lucruri care nu au fost și nu cred că sunt ok, din punctul meu de vedere, și ți le-am spus. Dar altele sunt pur și simplu invenții! Eu nu port pică nimănui după toate prin care am trecut și prin care trece Dinamo. Nu-i port pică nici lui Kopic! Sunt lecții de viață, importante. Sunt bucuros pentru fiecare om de la care am învățat ceva. Ce să fac sau ce să nu fac.
În penultima etapă din play-out, deplasarea la U Cluj, o imagine cu tine și Neluț Roșu care nu sunteți nici măcar trimiși la încălzire.
Aici e ceva forțat. E adevărat, dar e forțat. Eu și Neluț n-am fost trimiși la încălzire, da, dar pentru că nu era nevoie de noi în acel meci. Nu din alt motiv. Meciul decurgea în așa fel încât era nevoie de jucători de profil ofensiv, nu defensiv. Nu că ar fi avut ceva cu noi. E exclus lucrul ăsta.
Un ultim episod pe care aș vrea să-l lămurim. În săptămâna meciului retur de baraj, cel de la Miercurea Ciuc, mai mulți jucători străini în frunte cu Golubovici, fotbalistul cu toate minutele jucate în campionat, ar fi cerut ca prima pentru salvarea de la retrogradare să fie împărțită în funcție de minutele jucate. Un alt grup de jucători a cerut ca prima să fie împărțită egal, indiferent de minute. Kopic și jucătorii străini ar fi ales varianta Golubovic, ca să zic așa, după lungi discuții. Ce s-a întâmplat?
E parțial adevărat. Lucrurile au stat așa: noi, jucătorii, dar toți, nu doar un grup sau altul, am decis ca primele să se împartă egal. Nu a venit Golubovic și nici un alt jucător să spună să le împărțim după minutele jucate! Nu! Noi am decis ca primele să se împartă egal, la toată lumea. Dar Kopic a spus că el, pe unde a antrenat, n-a auzit de așa ceva, și că trebuie să se împartă funcție de câte minute a jucat fiecare în ultimele două etape de play-out și în cele două meciuri de baraj. Așa a vrut Kopic, așa s-a făcut.
“Nu în spiritul acesta am fost eu crescut la Dinamo!”. Asta ai spus după 2-0 cu Miercurea Ciuc. La 0-0 în returul barajului, parcă tot ce s-a întâmplat în teren, în ciuda salvării de la retrogradare, a fost tocmai un tablou care să confirme depărtarea de spiritul din teren al lui Dinamo. Ce e străin azi la Dinamo față de acel spirit?
Nici nu are rost să mă raportez la anii de mari performanțe ai lui Dinamo, mă voi referi doar la ce am trăit eu. Uite, când am ajuns eu la seniorii lui Dinamo, echipa era în play-out. Dar acolo, în play-out, câștigam măcar fiecare meci! Simțeam cu orice adversar are teamă de noi, de Dinamo, de culori, când vede echipamentul tremură! Îi aveam în mână meci de meci, simțeam că puteam marca oricând, era un statut pe care îl aveam, departe de trecutul glorios, dar încă era un statut! De-atunci parcă s-a pierdut spiritul acesta, vibe-ul, reputația care inspira respect și teamă! Când ești în picaj atâta vreme și n-ai rezultate, nu te mai respectă nimeni.
Ce îți dorești de la această vară în perspectiva carierei tale?
Vreau o echipă unde să joc. Asta mă intreresează. Să joc în mod constant, lipsa meciurilor m-a făcut să sufăr enorm în ultimii doi ani. Au fost situații complicate și la Craiova, și la Petrolul. Vreau să devin mai bun ca atunci când eram cea mai bună versiune a mea!
Când și cum te-ai întoarce la Dinamo?
Vreau să mă întorc, sigur că vreau! Dar trebuie întâi să fiu și eu în cea mai bună formă a mea. Și mi-aș dori și Dinamo să fie la acel moment în altă situație, ca să ne putem bate la trofee.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER