El este eroul lui Luca Mihai! Andrei Gâdea, tânărul asistent medical al lui Poli Iași, a intervenit rapid și l-a ajutat pe fotbalist să-și revină pe teren. „Îngerul păzitor nu am fost eu, ci iconițele pe care Luca le avea în vestiar. Doamne – Doamne îl iubește”. SPECIAL

Andrei Gâdea, 25 de ani, este omul de pe banca Politehnicii Iași care a intervenit primul pentru a-l salva pe Luca Mihai, la câteva fracțiuni de secundă după ce mijlocașul Politehnicii Iași a fost accidentat grav de dinamovistul Homawoo.

Văzând de pe bancă duritatea contactului și simțind că e ceva grav, asistentul medical Andrei Gâdea nu a mai stat pe gânduri și a fugit pe teren, fără să primească acordul arbitrului. Andrei știe cât de importante sunt primele secunde în astfel de situații, pentru că el însuși a trecut prin momente teribile în urmă cu trei ani, în vestiarul Iașiului.

Contactat de ProSport, după declarațiile emoționante ale tatălui lui Luca Mihai, tânărul asistent Andrei Gâdea, 25 de ani, spune că și-a făcut doar datoria. Modest, Andrei spune că meritul este al întregii echipe medicale care a intervenit rapid pentru a-l salva pe fotbalistul Iașiului. Și spune că îngerul păzitor al lui Luca au fost cele două iconițe pe care asistentul Iașiului le-a găsit la scaunul lui Luca, în vestiar.

Andrei Gâdea: Contactul a fost foarte dur, imediat mi-am dat seama că poate lăsa urmări destul grave pentru Luca. Și atât eu, cât și colegii mei am plecat cât mai repede către el pentru a interveni. În astfel de situații, intervenția rapidă este foarte importantă, secundele contează enorm, primele momente sunt foarte importante. A fost un contact foarte dur, dar important este că Luca este bine acum, a trecut cu bine peste acel moment și recuperarea decurge foarte bine. Și sunt sigur că Luca va reveni mai puternic pe teren, pentru că asta iubește el cel mai mult, fotbalul.

Da, eu împreună cu colegul meu Tudor (n.r. Tudor Crețu, kinetoterapeutul echipei). Vă dați seama că nu era într-o stare foarte bună. Dar eu zic că momentele dificile prin care a trecut Luca ar trebui să rămână în spate. Iar Luca să privească înainte. Cel mai important în momentul acesta este că Luca e bine. Nu l-am găsit într-o stare bună, era inconștient, dar contează că el și-a revenit și este cu familia, se recuperează bine. Au fost momente dificile, pentru că a trebuit să-mi fac timpul prieten în acele momente. Timpul era cel mai important în momentul respectiv.

Măsurile de prim ajutor. I-am eliberat în primul rând căile respiratorii, pentru că Luca era inconștient. Și de acolo am încercat să-l facem să-și revină. Dar eu cred că Luca ar trebui să privească înainte cu încredere, să fie pozitiv, să încerce să nu se mai gândească foarte mult la acele momente. A fost un moment foarte greu pentru el, dar și-a revenit și sunt convins că își va reveni în totalitate. Ținem legătura în permanență cu el, starea lui de la zi la zi este mai bună. Totuși, vorbim de un traumatism craniocerebral care poate lăsa urmări. Dar Luca a dovedit că este puternic, așa cum l-am cunoscut la echipă. Chiar din prima zi când a venit ne-a spus cât de mult iubește el fotbalul. Și a demonstrat că el a avut puterea să treacă cu bine peste acest moment. Sunt convins că va reveni cât de curând pe teren.

Sincer, mi-am făcut doar datoria. Și vreau să fac o precizare prin intermediul dumneavoastră. Nu sunt medicul echipei, sunt asistent medical generalist. Îi mulțumesc din suflet tatălui lui Luca pentru cuvintele frumoase. Poate în viitor voi termina și Facultatea de Medicină și voi ajunge și medicul echipei. Mi-aș dori enorm. Dar acum sunt asistentul medical al echipei și țin să specific acest lucru. Nu eu sunt eroul lui. Cu toții am intervenit, toată echipa ne-am unit pentru a-l salva pe Luca. A venit și medicul de la Dinamo, cu toții am fost o echipă acolo și am făcut tot posibilul pentru a-l face pe Luca să-și revină. Și să continue fotbalul, pentru că aste iubește el cel mai mult. Aproape toate discuțiile avute cu el sunt despre fotbal și dorința asta l-a făcut să treacă cu bine peste momentele dificile.

Păi la un traumatism craniocerebral, dacă nu se intervine rapid putem vorbi despre altele… Puteau fi urmări grave. Dar acum noi trebuie să ne gândim doar la faptul că Luca este bine. Lucrurile din spate trebuie să rămână în spate și să privim înainte. Da, Luca a avut noroc, dar el oricum se consideră un norocos. Și Doamne-Doamne îl iubește foarte mult. Este și un copil credincios. Chiar avea la locul lui, la vestiar, două iconițe. Cele două iconițe consider eu că au fost îngerul lui păzitor. Noi doar prin ajutorul îngerului am reușit să-l ajutăm să-și revină.

Andrei Gâdea știe foarte bine cât de importante sunt primele secunde în acordarea primului ajutor. A simțit-o pe propria piele în anul 2021, când i s-a făcut rău în vestiarul Iașiului, în deplasarea de la Miercurea Ciuc. Atunci au intervenit rapid jucătorii și oficialii echipei ieșene, care au chemat rapid medicul formației gazdă Csikszereda Miercurea Ciuc, Andrei fiind transportat ulterior la spital.

„Îmi aduc aminte, am avut și eu o problemă în 2021, la un meci disputat de Poli la Miercurea Ciuc. Oboseală, stres, consum de cafea, toate s-au adunat. Punem cu toții mult suflet și te consumi. Azi câștigi, mâine pierzi. Am leșinat atunci în vestiar și am ajuns la spital. S-a intervenit rapid și am reușit să mă întorc repede la echipă. Cum Luca iubește fotbalul, așa și eu iubesc ceea ce fac și nu pot sta foarte mult departe de echipă” spune Andrei Gâdea.

A doua zi după acel moment, antrenorul de atunci al Politehnicii Iași, Costel Enache, a explicat cum s-a derulat totul.

„Andrei e un tip superpreocupat, implicat sută la sută, care trăiește alături de noi la intensitate maximă. Chiar dacă nu suntem la Champions League, și noi trăim cu intensitate fiecare moment. În timpul meciului, Andrei a avut emoții foarte mari, a trăit intens partida. Băuse vreo cinci cafele în timpul zilei și i s-a făcut un pic rău, iar doctorii de la salvarea de la teren i-au dat un diazepam care l-a pus la pământ.

După meci, efectiv era inconștient în vestiar. Unul dintre colaboratorii mei vorbea cu el și a văzut că nu percuta, avea ochii pierduți, duși în sus. Am intervenit repede cei care au fost în vestiar, am chemat și doctorul de la echipa gazdă, am chemat salvarea înapoi la stadion, s-au făcut intervenții de prim ajutor. Andrei a fost dus la urgențe, pus în perfuzii și și-a revenit. Acum e bine, e acasă, la Iași” spunea Costel Enache a doua zi după meciul de la Miercurea Ciuc.

Andrei Gâdea a ajuns la Politehnica Iași în urmă cu patru ani, când avea doar 21 de ani. Pasionat de fotbal, Andrei își depusese CV-ul la club în speranța de a ajunge să lucreze la juniori. Munca, seriozitatea și priceperea i-au determinat pe oficialii clubului să-l păstreze la echipa de seniori. Și de atunci au trecut patru ani.

„Iubesc de mic copil fotbalul și mi-am dorit să intru și eu în domeniu. Acum 4 ani am depus un CV la clubul Politehnica Iași, în speranța de a lucra măcar cu juniorii. Președinte era atunci domnul Ciprian Paraschiv. Nu mă gândeam eu că voi lucra la echipa mare. Șansa a făcut să intru în familia Politehnicii și să rămân până acum. Am avut un sprijin foarte mare din partea tuturor și le mulțumesc. La momentul acela asistent ere domnul Gheorghiță Timofte, care m-a îndrumat din prima zi. Am avut lângă mine medicii echipei, doamna Andreea Perju m-a ajutat foarte mult. Datorită lor azi sunt omul care sunt. Au fost mulți oameni care m-au ajutat foarte mult, iar un rol important a avut Marius Onofraș (n.r. team-managerul Politehnicii). Am trecut și prin momente grele, prin pandemie, protocoale peste protocoale, dar fotbalul m-a făcut să merg înainte și mă bucur. Marius Onofraș mi-a fost ca un ghid, m-a ajutat să înțeleg ce înseamnă fotbalul din interior”, a completat Andrei Gâdea, care visează în viitor să devină medicul Politehnicii Iași: „Doamne ajută! Mi-aș dori. Sperăm ca pe termen lung să fiu și medicul echipei Politehnica Iași. Este o dorință de-a mea. Dar eu am ales să fiu asistent medical. Și știți de ce? Medicul vine, pune diagnosticul și pleacă, dar asistentul rămâne lângă pacient, lângă bolnav. Ești în permanență lângă el. Îmi place să ajut, să fiu lângă om, să-l încurajez, să-i vezi evoluția în fiecare zi”.