Fantastica poveste de viață a fotbalistului din România care și-a riscat viața pentru a face carieră. „Dacă nu aveam noroc, nu aș mai fi vorbit acum cu tine. O să scriu o carte”. EXCLUSIV

Sunt mulți jucători străini care joacă în Superliga României, dar unul dintre ei s-a luptat cel mai mult pentru a avea acest privilegiu. Practic, și-a riscat viața pentru a ajunge fotbalist. Povestea trăită de el bate multe scenarii de film și te șochează când o auzi. O călătorie de peste jumătate de an în care s-a aflat într-o luptă permanentă pentru supraviețuire, știind că și-a pus viața în mâinile unor traficanți de persoane și că nu mai există lege care să-l apere.

Totul pentru a-și împlini visul de a deveni fotbalist. Este Kalifa Kujabi, mijlocașul gambian care a debutat pentru Hermannstadt, fiind împrumutat acolo de CFR Cluj.

„Fratele meu a plătit 2000 de euro pentru traficanții de persoane, ca să mă ducă în Italia. Un zbor cu avionul este 500 de euro”

ProSport a prezentat povestea impresionantă a drumului parcurs de el, în momentul în care jucătorul a ajuns în România. CFR Cluj l-a adus în această vară din Italia, de la Frosinone. Acum, am stat de vorbă cu Kalifa pentru a afla direct de la el cum a decurs cea mai periculoasă călătorie. O călătorie în care s-a temut de mai multe ori pentru viața sa.

Totul a început când avea 16 ani. Juca fotbal la juniorii unei echipe din Gambia. Avea talent, iar visul său cel mare era să devină fotbalist profesionist în Europa. Dar e greu să te remarce cineva când joci în Gambia. Surprinzător, jucătorul spune că nu a plecat de acasă din cauza sărăciei, așa cum ne-am fi așteptat. Era doar împins de visul de a ajunge fotbalist. Unul dintre frații săi a fost cel care a venit cu ideea. I-a spus că va plăti un traficant de persoane pentru a-l duce ilegal în Italia, locul unde se putea remarca în sportul pe care-l iubește. Iar adolescentul din Gambia a acceptat, neștiind cât de periculos va fi acest drum.

„Nu era vorba despre o viața foarte grea, dar pentru un african este foarte greu să primească viză să ajungă în Europa. Nu era vorba de bani. Fratele meu a plătit 2000 de euro pentru traficanții de persoane, ca să mă ducă în Italia. Un zbor cu avionul este 500 de euro. Dar nu poți să ajungi cu avionul. Dacă nu aș fi plecat, poate că aș fi fost politician. Am doi unchi care sunt politicieni”, a povestit Kujabi, pentru ProSport.

„Aveau puști AK-47 în mână. Dacă mergeam pe jos, nu aș mai fi vorbit acum cu tine”

Ca să ajungi din Gambia în Libia, țara de unde poți să pleci cu barca spre Italia și să te declari refugiat, trebuie să străbați 3 țări. A făcut-o cu autobuzul până în Niger, iar acolo a fost prima dată când s-a temut pentru viață lui. A străbătut deșertul Sahara, înfruntând căldura zilei și frigul din toiul nopții, dar și un alt pericol.

„Mergeam cu o mașină pick-up. Eram cam 25 de persoane. Cei care ne duceau se temeau să nu îi prindă și ne-au dat jos din mașină. Ne-au spus că următorul sat e aproape, dar erau încă vreo 2 zile de mers. Doar că acest agent era cu încă doi bodyguarzi care aveau puști AK-47 în mână. Atunci m-am temut cel mai mult pentru viața mea. Nu am fi reușit să ajungem pe jos. Noroc că a venit o altă mașină și ne-a luat. Dacă nu, nu aș mai fi vorbit acum cu tine”, și-a amintit fotbalistul.

A ajuns în Niger, unde a stat mai multe luni într-o tabără de refugiați, până când avea să plece spre Libia. Acolo au început primele lupte pentru supraviețuire: „În Niger dormeau afară, sub cerul liber. Și era foarte frig, noaptea, pentru că e în deșert. Dimineața primeam pâine cu ceai, iar la prânz era orez”.

„Exista pericolul ca mafia libaneză să te răpească”

Era puțină mâncare, dar când a ajuns în Libia situația a devenit și mai disperată. Fotbalistul povestește detalii care șochează: „Când am ajuns în Libia, am stat într-o închisoare, transformată în tabără. Acolo am văzut oameni care au murit de foame, pentru că nu era mâncare suficientă. Trebuia să ieșim să căutăm ceva de munca, ca să ne putem cumpăra mâncare. Am ieșit și eu de câteva ori. Am muncit în construcții. Am pățit și să muncesc și să fiu amenințat cu arma în loc să fiu plătit. Era foarte periculos când ieșeam afară din tabără. Exista pericolul ca mafia libaneză să te răpească. Ei răpeau refugiați pentru recompensă”.

În tot acest timp, părinții săi aveau informații foarte puține despre copilul care și-a „serbat” ziua de naștere, la 17 ani, în drumul său spre Italia. „N-am vorbit cu familia mea cât timp am fost pe drum. Fratele meu ținea legătura cu agentul care m-a dus și așa știa că sunt bine”, și-a amintit Kalifa Kujabi.

„Doar cei care plăteau mai mult stăteau sus, pe punte. Eu am stat în locul unde se duceau peștii. Mirosea a combustibil și ni se făcea rău”

După luni de zile petrecute prin deșert sau prin tabere de refugiați, cu mâncare puțină și o teamă constantă pentru viață, după ce a scăpat cu viață din „aventura” din deșert sau din închisoarea din Libia, pentru fotbalistul din Gambia a urmat a treia mare provocare. Un drum de 4 ore, cu un vapor de pescuit plin cu fugari, care încercau să ajungă noaptea în apele internaționale, pentru a se preda polițiștilor europeni și a cere statut de refugiați: „Era ilegal să pleci din Libya, dar cei care ne duceau aveau înțelegere cu poliția. Urcam la bord când primeau liber. Am fost 600 de oameni în barca cu care am plecat eu. Erau bărci de pescuit. Doar cei care plăteau mai mult stăteau sus, pe punte. Eu am stat în locul unde se duceau peștii. Acolo mirosează îngrozitor a combustibil, de la motoare și era înghesuială. Nu era aer. Majorității li s-a făcut rău, strigau. A fost groaznic”.

„Vreau să ajung la o echipă mare și apoi să scriu o carte cu călătoria mea”

„Tărâmul făgăduinței”, pentru Kalifa Kujabi, a fost Italia: „Când am ajuns în Italia, m-am simțit norocos că sunt în siguranță și că pot să devin fotbalist. Fotbalul este totul pentru mine. Vreau să ajung la o echipă mare și apoi să scriu o carte cu călătoria mea. Eu cred că a meritat”.

În Italia a învățat limba și și-a format o familie. A jucat prima dată în Serie D, apoi a ajuns în Serie C și a prins transferul la Frosinone și a ajuns să debuteze în Serie B. Acum, vrea să se afirme în România, iar cu povestea pe care o are în spate pare că nimic nu-l poate opri.