Gabriel Vașvari nu vrea să se retragă! Care e marea dezamăgire a carierei: „Dacă stau să mă consum în fiecare zi, mai rău îmi fac”

Fotbalistul Politehnicii Iași, Gabriel Vașvari, a împlinit luni, 13 noiembrie, 37 de ani. Ajuns la o vârstă respectabilă, veteranul grupării din Copou nu se gândește încă la retragere. Deși în urmă cu câteva luni a fost scos de pe lista A de Poli Iași și nu mai poate juca până în iarnă, Gabriel Vașvari continuă să ofere un exemplu de atașament față de fotbal și față de clubul la care este legitimat. Așa cum a făcut dintotdeauna.

Gabriel Vașvari nu vrea să se retragă! Care e marea dezamăgire a carierei

Trage în continuare la antrenamente cot la cot cu puștii din lotul Iașiului, chiar dacă la final de săptămână vede meciurile din tribune. Afectat la început de decizia staff-ului, Gabriel Vașvari a trecut peste dezamăgire, afișează aceeași seriozitate la antrenamente și încă nu se gândește la retragere.

La cei 37 de ani ai săi spune că încă vine la stadion cu aceeași plăcere și speră să mai joace.

Și-ar dori, însă, să mai prindă măcar o jumătate de sezon în elită, acolo unde mai are de atins câteva borne importante pentru orice fotbalist: 300 de meciuri în prima ligă și 50 de goluri marcate pe prima scenă.

ProSport: Gabi, cum se vede fotbalul din teren la 37 de ani?

Gabriel Vașvari: La experiența mea și la vârsta pe care o am, normal că îl vezi cu alți ochi. Vezi mult mai multe lucruri de care nu îți dădeai seama când erai mai tânăr. Dar eu încă mă bucur de fiecare antrenament, merg cu plăcere la stadion și cred că asta e cel mai important pentru mine. Chiar dacă e situația de față în cazul meu.

Bănuiesc că nu e deloc confortabil să te antrenezi zi de zi și să nu ai drept de joc. Cum te simți?

Da, e foarte ciudat să mergi la stadion, să te antrenezi zi de zi și să nu poți să joci. Eu sunt genul de jucător care odată intrat în antrenament mă implic sută la sută și e ciudat să știi că vine meciul la sfârșit de săptămână și tu nu ai dreptul să joci. Dar asta e situația la momentul de față. Chiar nu depinde de mine, nu am ce să fac la momentul acesta decât să mă antrenez în continuare, să-mi văd de treaba mea și să-mi ajut colegii cu un sfat, cu tot ce pot.

37 de ani de viață, 31 petrecuți pe teren?

Da, sunt 31 de ani de fotbal. La 6 ani am mers pentru prima dată la fotbal, la Zalău. Nu îmi vine să cred cum au zburat anii! Îmi amintesc de momentul când am debutat la Liga a 2-a și parcă ieri s-a întâmplat. Nu știu când au trecut atât de repede.

Îți mai aduci aminte de primul contact cu fotbalul?

Primii pași în fotbal i-am făcut acasă, la Zalău, unde am și debutat la seniori. La 6 ani am început, iar la momentul acela nu erau copii de vârsta mea, nu era grupă așa mică și făceam antrenamente cu cei mai mari cu 3 ani, care aveau 9 ani. Întotdeauna ambiția m-a caracterizat. Îmi aduc aminte că la primul antrenament, fiind cu trei ani mai mic decât colegii mei, nu prea am atins mingea. Dar când s-a terminat antrenamentul eram transpirat tot. La acel nivel de vârstă, 3 ani se simte foarte mult, e o diferență enormă. Eu aveam doar 6 ani și nu prea m-am întâlnit cu mingea. Ca toți copiii, visam și eu să ajung la echipa națională, să joc în Liga I, în cupele europene, să câștig trofee. Visele oricărui copil. Nu mă gândeam eu că voi prinde 37 de ani pe teren, dar mă bucur că am avut continuitate peste tot pe unde am fost. Mi-am făcut datoria peste tot, oamenii au fost mulțumiți de mine și asta a fost cel mai important.

A debutat la seniori cu Leo Grozavu antrenor și în prima ligă cu Cristi Popovici

După Zalău, care a fost traseul tău?

La Zalău am făcut tot junioratul și tot acolo am debutat la seniori, cu Leo Grozavu pe bancă. Încă eram junior. Apoi echipa s-a desființat, am jucat jumătate de an la Liga a 3-a, la Universitatea Cluj 1919, după care am plecat la FC Botoșani, unde am petrecut 10 ani. După aceea am jucat un an la Timișoara, au urmat 4 ani la Sepsi Sfântu Gheorghe, apoi Poli Iași. Nu am foarte multe echipe, pentru că nu mi-au plăcut schimbările. Mi-a plăcut să am continuitate, peste tot pe unde am fost mi-a plăcut stabilitatea.

Cum a fost debutul în Liga I?

Am debutat în prima ligă cu Botoșaniul, după promovarea din 2012, cu antrenorul Cristi Popovici pe bancă. Primul meci a fost chiar în prima etapă, acasă cu CFR Cluj. S-a terminat 0-0, iar eu am jucat integralist. A fost un meci foarte greu, CFR avea nume mari atunci în echipă și era antrenată de Mircea Rednic. Noi am jucat cu un om în minus din minutul 8, Ciprian Dinu a luat roșu, dar chiar și așa s-a terminat 0-0. Am jucat mijlocaș defensiv de la început, nu am încercat alte posturi. Dintotdeauna am avut o capacitate mare de efort.

Și primul gol?

Primul gol în Liga I l-am marcat chiar în a doua etapă, în deplasare, cu FC Brașov. Am înscris din penalty.

Zece meciuri până la borna 300

Ești un mijlocaș defensiv cu lipici la gol. Câte reușite ai în carieră?

Am 49 de goluri marcate în Liga I, dintre care 33 din penalty. Ăsta e și regretul meu, că nu am putut să joc în continuare la Poli pentru a reuși să ating, pe lângă obiectivele cu echipa, și câteva ținte personale.

Știu că ești la câteva meciuri de borna 300…

Mai am nevoie de 10 meciuri pentru a ajunge la 300 de prezențe în Liga I. De asemenea, îmi mai trebuie un gol pentru a ajunge la 50 de reușite în prima ligă. Și un gol din penalty pentru a avea cele mai multe goluri marcate din penalty în istoria Ligii I. Știu că Marian Radu II are 34, iar eu am 33.

Crezi că vei atinge aceste borne?

Nu știu, să vedem ce ne rezervă viitorul. Pe la sfârșitul lui august ziceam că le ating. La revenirea cu Poli Iași în prima ligă, când am semnat noul contract, pe lângă obiectivul cu echipa normal că îmi doream să ating și aceste performanțe importante pentru orice fotbalist. Să ajungi la 300 de meciuri în prima ligă e o performanță. Voi vedea din iarnă ce îmi va rezerva viitorul.

Vei continua sa joci sau te retragi?

Eu vreau să mai joc. Mă simt bine, încă merg cu plăcere la antrenamente, cred că asta contează cel mai mult. Dacă nu mai aveam plăcere spuneam stop! Fac cu drag ceea ce îmi place și nu merită încă să renunț. Am făcut prea multe sacrificii pentru fotbal și nu aș vrea să renunț așa ușor dacă încă mai am tragere de inimă să joc. Și doi la mână, dacă e să se termine, nu vreau să fie așa, în tribune. Vreau să mă retrag de pe teren.

Retragerea de pe lista A, dezamăgirea carierei

Cea mai mare dezamăgire a carierei?

Clar, cea de acum de la Poli Iași, fără dar și poate (n.r. Gabriel Vașvari a fost scos de pe lista A și nu are drept de joc până în iarnă). Normal că m-a afectat, mai ales la început. Dar acum nu am ce să mai fac. Dacă stau să mă consum în fiecare zi, mai rău îmi fac. Eu am fost un jucător care și-a văzut tot timpul de treabă, m-am pregătit bine și nu am avut parte de dezamăgiri atât de mari în carieră.

Dincolo de situația de la Poli?

Da, poate că o altă dezamăgire vine din faptul că nu am ajuns să joc la o echipă mare din România, care să se bată la titlu sau că nu am jucat măcar o dată pentru echipa națională. Dar așa a fost să fie și chiar sunt mândru de ceea ce am realizat în cariera mea. Nu îmi pare rău de nimic, pentru că știut că am făcut tot ce a depins de mine. Eu chiar am dat totul la fiecare echipă și dacă atât s-a putut și nu am meritat să fiu acolo, asta e. Sunt împăcat că am făcut tot ce a depins de mine.

Dar ai avut o perioadă foarte bună la Botoșani, după promovare. Nu ai avut șansa unui transfer la o echipă de top?

Au fost ceva discuții în primul meu an de Liga I, când eram la Botoșani. Am avut un sezon foarte bun și atunci am fost contactat de doamna Ana Maria Prodan pentru a semna cu ea, soțul dumneaei era antrenor la Steaua atunci. Poate că a fost atunci o șansă să ajung la Steaua, dar așa a fost să fie. Eu eram încă sub contract cu FC Botoșani și nu s-a materializat nimic. Acum nu are rost să ne mai uităm în spate, că ne facem mai mult rău.

Cele mai frumoase momente din fotbal?

Păi clar, promovările în prima ligă cu Botoșani și Poli Iași, debutul în Liga I și câștigarea Cupei României cu Sepsi Sf Gheorghe. Mi-am dorit mult măcar un trofeu și mă bucur că l-am cucerit. E o senzație unică să ții o cupă deasupra capului.

Finul Răzvan Tincu, cel mai bun prieten din fotbal

Gabriel Vașvari spune că a rămas în relații bune cu mulți foști coechipieri de la echipele la care a activat în decursul carierei. Cel mai apropiat coleg rămâne, însă, Răzvan Tincu, care i-a devenit și fin: „Clar, Răzvan Tincu, care e și finul meu, este cel mai bun prieten din fotbal. Ne cunoaștem din 2008, am împărțit foarte mulți ani camera de hotel și sau în cantonamente. Glumind un pic, cred că am dormit mai mult cu el în cameră decât cu soția mea. Și cu Paul Batin am rămas în relații bune, dar și cu mulți alți foști colegi. Cu Simao, chiar dacă e în Brazilia, vorbesc destul de des”.

Campion la testele fizice

Gabriel Vașvari este recunoscut pentru faptul că a fost, de-a lungul anilor, inclusiv la Poli Iași, unul dintre primii jucători la testele fizice. Fotbalistul de 37 de ani spune că secretul stă într-o viață ordonată, fără nopți nedormite, alimentația sănătoasă fiind, de asemenea, un aspect foarte important: „Cred că și rezultatele bune la testele fizice țin de modul meu de a fi. Pe toată durata carierei am fost atent la orice detaliu, nu am pierdut nopțile, nu am fost jucătorul care să fenteze fotbalul sau antrenamentele. Tot timpul mi-a plăcut să mă pregătesc cum trebuie, să trag de mine, să-mi doresc mai mult. Dar cred că pentru a reuși performanțe fizice de nivel înalt trebuie să fii foarte atent la odihnă și la alimentație. Nu mai mănânc prăjeli de foarte mult timp și sunt foarte atent la ceea ce consum. Și încerc să le transmit și jucătorilor tineri asta. Cu toate că în ziua de azi tinerii, fără să generalizez, au o altă viziune asupra sportului, încerc să-i îndrum pe calea cea bună, să le explic că trebuie să muncească mult mai mult decât o fac la antrenamente. Nu e de ajuns doar antrenamentul pe care îl fac cu echipa, trebuie să muncească și suplimentar. Știu că și eu am fost ajutat când eram mic și chiar mi-au prins bine acele sfaturi de la jucătorii mai în vârstă. E foarte important ca ei să bage repede asta la cap”.

Leo Grozavu, antrenorul cu care a lucrat la toate echipele

Interesant este faptul că Gabriel Vașvari a lucrat la toate echipele la care a jucat cel puțin un sezon cu actualul său antrenor, Leo Grozavu. A fost debutat de Grozavu la seniori, la Zalău, după care au lucrat împreună la Botoșani, Timișoara, Sepsi și Poli Iași.

„Nu am avut foarte mulți antrenori în carieră, pentru că nu am schimbat multe echipe. Și cred că mai mult de jumătate din ani am lucrat cu Leo Grozavu. Așa a fost să fie. Cu el am debutat la seniori, la Zalău, la Botoșani am lucrat de 3 ori cu dânsul, când am plecat la Timișoara a venit și dânsul după câteva luni. La Sepsi la fel, ca și la Politehnica Iași. L-am avut la toate echipele” mai spune Vașvari.

Paradoxal, de antrenorul care l-a debutat îl leagă și marea dezamăgire a carierei

Gabriel Vașvari spune că are în continuare o relație bună cu antrenorul său cu care a lucrat la 5 echipe în carieră, deși a trăit alături de el și marea dezamăgire din urmă cu câteva luni.

„Avem în continuare o relație bună, nici nu are cum să fie altfel, pentru că ne știm de atâta timp. Și am un respect deosebit pentru dânsul, prin prisma faptului că am lucrat atât de mult cu el. Am fost promovat de el la seniori, nu aș putea să fiu vreodată supărat pe dânsul, indiferent ce s-ar întâmpla. Și asta chiar o spun sincer. Oricum, nu mai pot schimba nimic, în ceea ce privește situația mea actuală. Viața ne-a oferit atâtea impreună”, a explicat Gabriel Vașvari.

A marcat pe Arena Națională, contra FCSB

Gabriel Vașvari a marcat de cinci ori în sezonul trecut pentru Poli Iași, în Liga 2, iar în actuala stagiune a înscris un gol, chiar pe Arena Națională, împortiva FCSB-ului, în meciul pierdut de Poli cu 1-2. După acel meci, a mai jucat 22 de minute la Iași, în deplasarea de la Cluj, cu Universitatea, iar înaintea partidei cu FC Botoșani, din Copou, a fost scos de pe lista A. Mai avea nevoie de 10 meciuri pentru a atinge borna de 300 de partide în prima ligă.

Face Școala de Antrenori în Republica Moldova

Experimentatul mijlocaș defensiv al Iașiului s-a înscris la Școala de Antrenori încă de anul trecut, când încă era la Sepsi Sf. Gheorghe. S-a înscris în Republica Moldova, dar nu pentru că nu ar avea BAC-ul, așa cum se întâmplă în alte cazuri, ci pentru a câștiga timp, având posibilitatea de a obține în doi ani atât Licențele A și B, cât și carnetul de antrenor. Neștiind, însă, la acea dată, că acest din urmă act nu va fi recunoscut la noi în țară.

„M-am înscris anul trecut, când eram încă la Sfântu Gheorghe și am avut parte de o accidentare care m-a ținut un pic departe de fotbal. Timpul mi-a și permis și atunci am decis să mă înscriu la Licența C. Am vrut să încep cursurile, pentru că toate trebuie făcute la timpul lor și când voi termina cu fotbalul măcar să am și un punct de plecare. Să vedem ce ne va rezerva viitorul.

Eram la Sfântu Gheorghe și niște antrenori din academia de acolo au hotărât să se înscrie. Eram și eu de față și atunci m-am hotărât să fac și eu pasul acesta. Sunt poate mulți care se înscriu în Republica Moldova pentru faptul că sunt acceptați fără examentul de Bacalaureat, dar la mine nu este cazul. Eu am și facultate, am și masteratul făcut. Dar am auzit numai lucruri bune despre modul cum se lucrează acolo și chiar am văzut cu ochii mei că oamenii sunt profesioniști și mă bucur că fac parte din școala lor de antrenori”, spunea în vara acestui an Gabriel Vașvari.