„I-am bătut două cuie în talpă! «Ursu’» m-a alergat să mă bată”. Colegul de cameră al lui Helmut Duckadam de la Steaua București a dezvăluit gluma care l-a înfuriat teribil pe portar. EXCLUSIV

Marin Barbu, 66 de ani, fost coleg cu Duckadam la Steaua, a spus pentru ProSport că eroul de la Sevilla a fost unul dintre cei mai buni colegi de echipă pe care el i-a avut în cariera lui de fotbalist.

Helmut Duckadam a decedat pe 2 decembrie, la doar 65 de ani, iar lumea fotbalului românesc este devastată de această tragedie. Printre cei care îl regretă enorm pe Helmut Duckadam se află și fostul său coleg de la Steaua, Marin Barbu.

Cel poreclit „Magiun” datorită tehnicii pe care o avea pe teren cu mingea la picior are nenumărate amintiri cu Helmut Duckadam și a dezvăluit pentru ProSport și o glumă pe care i-a făcut-o fostului mare portar, cea care era să îl coste însă destul de zdravăn. Totodată, Marin Barbu le atrage atenția celor din MApN că Dinamo a știut să își respecte foștii fotbaliști mult mai bine față de cum Armata s-a comportat cu cei de la Steaua.

Amintirile lui Marin Barbu cu Helmut Duckadam: „I-am bătut două cuie în talpa de la gheată de m-a alergat «Ursu’» toată curtea!”

Marin Barbu și-a găsit cu greu cuvintele atunci când a trebuit să vorbească pentru ProSport despre fostul mare portar Helmut Duckadam.

„Tată, nu îmi vine să cred că «Ursu’» (n.red. Duckadam) nu mai este. Așteptam să deschid televizorul și să îl văd pe la Digi. Eu am fost primul lui coleg de cameră la Steaua. El a venit la Steaua în iarna lui ’82-’83, iar noi am plecat cu Steaua în cantonament în Grecia. Am jucat acolo două și două amicale. Unul l-am jucat împotriva lui OFI Creta, se dusese Puiu Iordănescu la ei, iar unul l-am jucat împotriva Universității Craiova. Duckadam alesese să semneze cu Steaua, deși avusese ofertă și de la Universitatea Craiova lui Balaci. Iar Craiova era la ora aia cu Craiova Maxima.

«Ursu’» mi-a propus să stăm în cameră, iar eu am acceptat. El e mai mic ca mine cu un an. Era un băiat care ținea la glume, dar eu i-am făcut totuși o glumă cam nesărată de era să mă coste cam rău. «Ursu’» purta 45 de picior, iar când ploua ghetele  lui i se îmbibau cu apă și zici că avea schiuri în picioare. Într-o zi i-am găsit ghetele de antrenament în vesitar, eu venisem mai devreme, și i-am bătut două cuie din alea mici în talpă la una dintre ghete. Nu a simțit din prima, dar la antrenament îl văd că se oprește, se descalță, și vine din poartă direct la mine.

M-a alergat tot terenul. Și-a dat seama că eu îi făcusem gluma, pentru că mă găsise singur în vestiar când a apărut și el. Era plin de nervi. Dacă punea «Ursu’» mâna pe mine atunci, ăla eram. Dar, după antrenament i-au trecut nervii pe mine și m-a iertat. Eram colegul lui de cameră. Îi plăcea să exerseze cu mine după antrenamente șuturile din lovituri libere și de la 11 metri. Îi plăcea lui cum loveam eu mingea și mereu îmi zicea să i le dau mai spre vinclu ca să se exerseze plonjoanele și mai bine. Eu am fost coleg cu el până în vara lui ’83, când Șteaua m-a dat apoi la Scornicești. După Scornicești m-am dus la FC Brașov”, a spus Magiun.

„Vasile Iordache l-a simțit din prima pe Helmut că are stofă de portar și i-a spus să aibă răbdare că el nu o să mai apere mult ca titular!”

Marin Barbu ne-a vorbit și despre concurența pe care Helmut Duckadam o avea la Steaua pentru titularizare. „Helmut a știut de la început unde vine și știa clar că la ora aia la Steaua Iordache era numărul 1. Însă, Iordache era cam pe ultima sută de metri cu cariera de la Steaua, el a mai apărat apoi până prin ’86.

El e mai mare ca noi. Iordache e născut în 1950, eu sunt în ’58, iar Helmut e în ,59. Antrenorul cu portarii era la noi Ion Voinescu, iar nea Țopică l-a simțit pe Helmut că are valoare, dar nu prea aveai cum să îl scoți încă din poartă pe marele Iordache. La fel și Vasile a simțit că Helmut vine tare din urmă. Era mai tânăr decât el cu nouă ani și era mult mai puternic fizic. Iordache i-a zis lui Helmut să se pregătească bine pentru că în mod sigur o să îi vină rândul să intre titular la Steaua. Și așa a fost. Helmut a strâns din dinți, a acceptat concurența, iar când i-a venit rândul nu a mai ieșit din poartă. În ’84, eu cu Iordache ne-am regăsit la FC Brașov, iar Helmut a rămas până în ’86 numărul 1 la Steaua. Cupa Campionilor Europeni este câșțigată în mare parte de Duckadam, iar Helmut, dacă nu avea problemele alea medicale care l-au determinat să termine cu fotbalul pe la 27 de ani, apăra ca titular și în finala Supercupei Europei, dar și în finala Cupei Intercontinentale”, a spus „Magiun”, pentru ProSport.

„Dinamo a avut grijă mult mai bine de golriile lor față de cei de la Steaua. Și Helmut mi-a zis acest lucru”

Marin Barbu a dorit în închiere să ne vorbească despre un lucru care îl deranjează foarte tare și în ziua de azi.

„Acum ceva timp m-am întâlnit cu Helmut, iar el mi-a zis ceea ce și eu am observat în viața asta. Cei de la Dinamo au avut grijă mult mai bine de gloriile lor față de cum au avut cei de la Steaua.

Helmut mi-a zis că pe el Dinamo l-a ajutat să își găsească un loc de muncă la vamă, nu Steaua. Este incredibil. Iar mie Steaua mi-a luat gradul imediat după ce am plecat la Scornicești. Cât am jucat la Steaua am avut grad. Toți aveam grade, dar după ce plecam de la ei primeam un șut în fund și rămâneam și fără grade. Eu nu am avut pretenții la rente viagere că nu mai eram la Steaua în ’86, dar dă-le, domnule, rente celor care au câștigat Cupa Campionilor. Băieții ăștia din Steaua 86 fac parte cu adevărat dintr-o generație de aur, iar Helmut Duckadam este mândria noastră națională. În ultimii ani Helmut a tot fost chinuit de unele probleme medicale, dar în sufletul lui avea și această supărare. Acum ce facem? Îl plângem toți pe Helmut, dar cât l-am avut în viață nu am știut să îl prețuim. Bravo celor de la Pitești. Cei de acolo au știut să îl respecte pe nea Gică Dobrin, dar cei de la Steaua nu prea l-au respectat cum se cuvine la adevărata lui valoare pe Duckadam. Și mă refer în special la conducătorii din Ministerul Apărării Naționale”, a încheiat fostul fotbalist la Stelei, Marin Barbu.