Ioan Sabău și viața între „U” Cluj și Rapid. Titlurile din Giulești, plecarea în Liga a 3-a și demiterea după înțelegerea cu Copos | INTERVIU 

Întors în antrenorat după 8 ani, Ioan Ovidiu Sabău are în față un meci care îi trezește foarte multe amintiri. Au fost ani de zile în care s-a plimbat între Rapid și U Cluj. Cu prima a făcut performanță, în timp ce a doua a fost mereu echipa de suflet. După primul titlu cu Rapid a renunțat la tot pentru a salva U Cluj de la desființare. Avea apoi să fie forțat să plece tocmai de la clubul pe care îl salvase.

Ioan Sabău și viața între „U” Cluj și Rapid. Titlurile din Giulești, plecarea în Liga a 3-a și demiterea după înțelegerea cu Copos

La Rapid a avut două perioade de jucător și una ca antrenor. A câștigat două titluri în Giulești și spune că a trăit momente extraordinare ca jucător, dar a terminat prin a fi înjurat de unii suporteri și demis de Copos, în direct la tv. Înainte de Universitatea Cluj – Rapid, vineri, de la ora 20:00, Sabău a povestit pentru Prosport momentele cele mai „fierbinți” din perioada când a pendulat între cele două echipe și motivele care l-au făcut să ia acele alegeri.

ProSport: Domnule Sabău, cum a fost să retrăiți o victorie ca antrenor?

Ioan Sabău: Bucuros efectiv pentru că antrenez echipa mea de suflet, îmi dă încredere în mine. Mi-am recâștigat încrederea în mine și e mai ușor să lucrezi cu jucătorii după victorie.

Ați avut emoții?

Au fost emoții, foarte mari emoții pentru că știi ce înseamnă pentru mine să antrenez U Cluj. E foarte greu, o răspundere mare pe umerii mei.

Cele mai mari emoții trăite ca antrenor?

Cele mai mari emoții pentru că ești de aici și sunt așteptări mari. Este greu să explici cuiva ce înseamnă pentru mine.

Transferul la Rapid din 1998: „Știam că unde e nea Mircea sunt condiții și se cere performanță”

Aș vrea să vorbim despre perioadele petrecute la Rapid și mutările între U Cluj și Rapid. Ați ajuns la Rapid de la Brescia în 1998. Cred că aveați și alte posibilități de transfer atunci.

Erau. Mai puteam rămâne încă un an la Brescia. Aveam propunere de prelungire. Dar a venit Nea’ Mircea la Rapid și când am venit să văd ce condiții erau la Rapid m-a impresionat. Eu eram plecat de 8 ani din fotbalul românesc.

Ați simțit-o ca pe o datorie față de Lucescu?

Nu ca o datorie, dar sigur și din respectul pe care i-l port.

Era greu de refuzat Mircea Lucescu.

Așa este. Și știam că unde este dânsul sunt condiții și se cere performanță. A fost o alegere foarte bună atunci.

Anul 2000 și plecarea în Liga a 3-a: „Nu erau mingi, echipamente, era greu și cu masa. Apoi am fost forțat să plec”

Ați ieșit campion și apoi ați decis să plecați la U Cluj. Ați plecat în Liga 3. De ce ați făcut asta?

Domnul Maja (n.r. Ioan Maja, fost conducător Universitatea Cluj) venise la Pro Rapid și îmi povestea situația. Că echipa este pe desființat, că e aproape de faliment și că eu aș putea să mișc lucrurile. Astea au fost discuțiile. Cum eram sensibil pe partea asta am acceptat.

Deci a fost o decizie pur emoțională. 

Da. Și cred că toți cei care au fost la centru de copii și juniori la U Cluj sunt la fel foarte legați de acest club.

Erați proaspăt campion cu Rapid. 

Campion, echipa națională… Am venit pe niște bani… (râde). Eram și antrenor și jucător și nu mai vorbesc de condiții. Nu erau mingi, echipamente, era greu și cu masa. Am rugat niște prieteni să-mi aducă niște viței… Foarte multe probleme, dar am avut un nucleu de copii foarte talentați și asta suplinește de multe ori. Vezi cum cresc, cum se dezvoltă. Erau Cociș, Florescu, Abrudan, Păcurar, foarte mulți tineri. Am făcut o selecție națională atunci. O perioadă grea, dar frumoasă.

Ați dus echipa în Liga 2, dar apoi ați plecat. De ce?

Ușor, ușor am fost forțat să plec. Sunt fel și fel de lucruri care să te facă să pleci. Au fost nemulțumiri. Eu n-am putut să zic, pentru că așa e bine în orașul tău, să vorbești mai puțin și să asculți mai mult. A fost cel mai greu moment. Râdeau portarii de la Primărie de mine. Mă întrebau dacă nu mă mă angajez la Primărie pentru că dimineața la 7 și ceva eram la Primărie. Umblam să fac rost de bani. Venind, eu credeam că mișc lucrurile și că vom reuși să facem un centru sportiv,o baza sportivă, să facem ceva pentru fotbalul clujean. Dar nu întotdeauna reușești să fi convingător sau folosești metodele cele mai bune poate. Dar a rămas un nucleu de jucători foarte buni care mai apoi au fost și vânduți de club.

2001 și întoarcerea pentru un nou titlu cu Rapid: „Amintiri excepționale”

V-ați întors tot la Rapid. După aproape 2 ani prin ligile inferioară v-ați întors doar la meseria de fotbalist? Era o mare provocare. Cred că ați jucat direct în calificările Champions League. 

Și la Rapid și în națională am revenit. Nu era greu pentru că aveam experiență și mă pregăteam foarte bine la Cluj. Acumulasem o oarecare experiență și în teren, eram ca un organizator în teren. Era un grup de jucători tineri foarte talentați și era nevoie de unul cu experiență să ia presiunea pentru ca ei să joace mult mai relaxați. Eram eu, Dănuț Lupu, Mircea Rednic.

Și ați mai câștigat un titlu. Aveți amintiri frumoase de la Rapid.

Chiar foarte frumoase. Ca jucător chiar excepționale. Condiții, atmosferă și un grup senzațional. Era Măldărășanu, care face o treabă super acum la Hermannstadt, Iencsi, Lupu, Bratu și Niculae veniseră, era Pancu, Schumacher, Șumudică… După aceea am venit iarăși la U Cluj și după am plecat pentru că mi-am dat seama că nu se putea.

2012 și mandatul scurt ca antrenor la Rapid. Copos l-a demis la televizor

Apoi v-ați întors la Rapid ca antrenor. Cum ați regăsit Rapidul ca antrenor?

Erau mari probleme financiare, mari restanțe, jucătorii nu mai puteau fi antrenați, nemulțumiți. O perioadă foarte dificilă. Domnul Copos încerca să bage clubul în insolvență, se aștepta să ne calificăm în grupele europene și nu am reușit. Erau jucători cu salarii mari și cu experiență pe care nu este ușor să-i antrenezi. Am hotărât cu domnul Copos să folosim jucători tineri și după primul joc, l-am pierdut acasă, și înțelegerea n-a mai fost valabilă (râde). Am discutat și i-a spus că nu trebuie să-mi plătească ce scria în contract mai ales că aveam un respect deosebit pentru domnul Copos.

Ați fost demis la televizor, în acea seară. 

Probabil așa a fost. Știu că m-au chemat dimineața și mi-au spus.

Rămâne o amintire neplăcută aceea?

Da, neplăcută. Mai ales că a fost și un grup mic de tot de suporteri care n-au reacționat frumos. Dar acum nu mai am probleme. Am înțeles supararile, așa au considerat normal, ca un om cu două campionate care a dat totul pentru club să mi se adreseze în acel fel. Dar am înțeles, rămâne doar partea frumoasă, pozitivă, cu suporteri extraordinari și oameni frumoși. Nu ne referim doar la ultrași. Am cunoscut oameni cu ținută, eleganță, artiști care m-au impresionat.