Patru concluzii incomode după FCSB – U Cluj 1-1! Sabău nu e San Marino, dar de ce rămâne totuși campioana favorită să-și mențină supremația încă un sezon în fotbalul românesc! SPECIAL
Firește, e doar prima etapă din Superliga 2024/2025, și nici măcar nu s-a jucat toată. Da, CFR Cluj, cu Dan Petrescu revenit având un singur obiectiv, titlul de campion, încă n-a debutat în noua ediție.
Mai mult decât atât, FCSB n-a legat sucesul european istoric prin proporții, 7-1 cu Virtus, de o victorie convingătoare cu Universitatea Cluj. Nici Ioan Ovidiu Sabău nu e fotbalul din San Marino, dar totuși patru concluzii incomode vin după meciul din Ghencea.
Încredere transpusă în stilul de joc
La nivel mental, FCSB e acum o echipă care începe noul sezon fix din punctul intens în care rămăsese la startul play-off-ului trecut. Nicio fractură de concentrare, nici urmă de vacanță în ritmul ofensiv, rareori în sincronizările defensive.
E meritul staff-ului, pentru că a reușit să îi capaciteze astfel pe roș-albaștri, mai ales după sărbătoarea unui titlu mult așteptat. Dar aș pune profesionalismul jucătorilor pe prima poziție la motive fundamentale. Și dacă pare puțin, să ne amintim ce fel de Farul Constanța am avut în startul sezonului trecut, după ce câștigase campionatul!
Nu se simte absolut deloc în dinamica infatigabilă a lui Darius Olaru faptul că și-ar fi dorit să plece, deși Florinel a făcut-o, iar căpitanul totuși din 2020 la club. Radunovic e Radunovic, dincolo de orice gânduri, Crețu e „robot” cum bine îl eticheta Mihai Pintilii. Iar Dawa și Ngezana, în focuri permanent.
Încrederea care stabilizează statutul dominator și care e potențată, în același timp, de acesta, se vede și din numărul uriaș de șuturi expediate spre poartă de FCSB. Nu mai puțin de 15 în prima repriză! Cu 5 pe cadrul porții, 4 în blocaj și alte 6 pe lângă!
O forță combinativă prin stabilitate și, mai ales, constanță
Gigi Becali n-a răspuns cu haos decizional la euforia câștigării titlului. Stabilitatea, dar mai ales constanța la nivel de lot și vestiar, rara avis ce-i drept în istoricul tumultuos al patronului-antrenor, reprezintă secretul pentru care vedem în concret, pe teren, inclusiv cu Universitatea Cluj, o claritate a tranziției pozitive și o viteză în plus în construcție față nivelul Superligii. Ceea ce lipsește Universității Craiova, spre exemplu.
FCSB a început campionatul în Ghencea cu 8 jucători din echipa sezonului trecut. De la portar, toată linia de fund și toată linia de mijloc. Da, nu pare nici Daniel Popa atacantul central potrivit. Nu e nici suficient de amplu în profilul său tehnic pentru combinațiile pe care le așteaptă Becali, dar nici un atacant-pivot care să compenseze prin statură și productivitate maximă.
Însă se menține o coerență a traseelor și, pe fondul mentalului excelent abordat mai sus, fazele curg, nu se produc exclusiv din erori de adversar. Cel puțin în primele două treimi ale partidei cu Universitatea Cluj.
Singurul lot cu care poți domina într-adevăr competiția
FCSB pare, la acest moment, singura echipă din Superligă cu concurență reală pe aproape toate posturile, iar asta la un nivel bun sau foarte bun. Și, da, e meritul lui Gigi Becali. Iar dacă acesta nu va interveni disperat după vreo remiză cu Slobozia și vă păstra un minim de rațional în decizii, plus un segment solid de încredere pentru aportul staff-ului tehnic la strategia de joc, e greu de grezut că FCSB poate să piardă acest atu esențial pentru o supremație prelungită în fotbalul românesc.
În jocul FCSB, per total, nu se simte momentan lipsa lui Florinel Coman. Ori valorea lui e indiscutabilă iar influența lui, sezonul trecut, a fost incontestabilă. Firește, execuția lui Musi cu „U Cluj” e un strop deocamdată, Luis Phelipe mai are de tras pentru a deveni „un Florinel”, dar în organizarea și display-ul echipei, golul lăsat de Coman nu există.
Rapidul, spre exemplu, cu toate investițiile lui Dan Șucu, s-a trezit copleșită de UTA Arad în a doua repriză și pentru că nu are (nici acum!) un lot cu adevărat puternic și soluții determinante pe bancă.
Forță și explozie
Poate ar fi trebuit să începem cu asta: FCSB impune o dominare fizică asupra adversarului așa cum nu avem argumente să credem că alte echipe din campionat pot sau vor putea.
Și nu e vorba doar de forța propriu-zisă a lui Dawa, Edjouma ori Baba. Acesteia i se adaugă robustețea cu impact convingător a lui Radunovic și Olaru, un Ștefănescu arțăgos și deschis oricărui duel, în orice moment. FCSB emană energie, face un presing modern (deopotrivă intens și organizat), pare o explozie calculată la nivel fizic.
După prima oră de joc în Ghencea, cu Universitatea Cluj, roș-albaștrii aveau un număr aproape dublu de dueluri câștigate cu băieții lui Ioan Ovidiu Sabău. Foarte multe prin forță, unele prin calitate tehnică dar fundamentată de o siguranță fizică de invidiat.
O scădere evidentă după pauză, dar FCSB a jucat Supercupa, turul cu Virtus iar Olaru și Șut vin după o acțiune prelungită a echipei naționale.