Povestea impresionantă a bărbatului care a tăiat Bucureștiul, la 40 de grade și în scaun cu rotile, pentru a-i cumpăra un tricou strănepotului său. Trei cadre de pus în ramă de la lansarea magazinului lui Dinamo, într-un reportaj emoționant. VIDEO

Dinamo și-a prezentat, miercuri, echipamentele pentru sezonul 2024-2025. Într-o zi cu 40 de grade la umbră, la ora în care canicula mușca cel mai tare, 16:00, sute de fani de toate vârstele au venit la magazinul de lângă Arena Națională pentru a-și cumpăra un tricou sau pentru a vâna un autograf și o fotografie cu favoriții. Într-un reportaj emoționant, ProSport a descoperit, printre suporterii prezenți la eveniment, trei povești impresionante de atașament față de club și culori.

Reportaj emoționant de la prezentarea echipamentelor lui Dinamo. VIDEO

În zi de caniculă, Bucureștiul are un clocot brizand. Asfaltul mușcă din obrajii oamenilor care se încumetă să înfrunte orașul cu păcatul cotidianului. Zeci de siluete storse de vlagă rezistă, în focul betoanelor, cu vrajba unui sorg. Înșirați ostășește, bărbați, femei, copii, tineri și bătrâni așteaptă, cu o încăpățânare demnă de milă, în fața unui magazin.

Dinamo își lansează linia de echipament pentru sezonul 2024- 2025. La ora 15 este invitată presa, o oră mai târziu ușa se deschide și pentru suporteri. Unii așteaptă, deja, de mai bine de o oră.

Puștiul îmbrăcat cu tricoul generației care făcea performanță când el nici nu era născut

Un puști curios și-a lipit nasul de geamul magazinului pentru a urmări ce se întâmplă în interior. Tricoul de plastic pe care îl poartă atrage magnetul amintirilor de gală pentru „câini”. Piciul nu era născut atunci. Pe piept scrie Cosmorom, pe spate, Mihalcea, în timp ce stema brodată cu cei doi câini, care mai stă agățată în două ațe în dreptul inimii, nu era, încă, stilizată.

Sunt semnele anilor 2000. „Dinamo, echipa mileniului trei”, așa cum se alintau acționarii în fumul aroganței trabucurilor lor. Când echipa lui Cornel Dinu purta acest echipament, suporterii erau ghiftuiți cu performanțe. Culegeau titluri, cupe, eventuri. Dinamo făcea parte din salba granzilor. Azi are, cel mult, pretențiile unei formații de pluton.

Acum, un singur geam desparte două lumi. Și mii de amintiri și regrete. Pe silueta de gutapercă a unui manechin este etalat noul tricou de joc. În aer plutește freamătul unor vremuri în care Dinamo s-a salvat de la retrogradare după un baraj și și-a amanetat pretențiile în declarații ieftine.

„Ne-am asumat să ne batem pentru play-off, dar nu ar fi o tragedie să ne plasăm pe 7 sau pe 8, dar nu mai jos”, Tot după geam, Andrei Nicolescu, șeful lui Dinamo, anunță, în fața microfoanelor, obiectivele zilelor noastre. 

Bărbatul în scaun cu rotile care a venit să cumpere un tricou pentru strănepotul lui

„Intrați câte cinci”. Vocea metalică, impunătoare, a unui om din divizia de securitate anunță regula. Încăperea nu suportă multă lume, aerul condiționat a pierdut partida cu siluetele celor din încăpere. Într-un scaun cu rotile, de fapt un cadru în care se sprijină atunci când se deplasează, un bărbat transpirat, îmbrăcat cu un tricou negru pe care scrie „Doar Dinamo București”, încearcă să aleagă un obiect din zona destinată copiilor.

Cu o mână flutură bluza, cu alta ține un telefon și își chestionează strănepotul. „E bun ăsta, spune-mi, au și pe roșu, de care vrei?”.

Diabetul, în muțenia de boală perversă, i-a ros un picior. Membrul i-a fost amputat. Nu și dragostea pentru Dinamo, iar microbul l-a transmis, din generație în generație, pe o scară sublimă a pasiunii, până la strănepot. Cel care, într-o zi cu vipie, își așteaptă nerăbdător suvenirul.

Asta mi-a cerut, am venit să-i cumpăr tocmai de pe șoseaua Giurgiului (n.r. din cealaltă latură a Bucureștiului). M-a adus un prieten cu mașina. Din 1972 sunt dinamovist, nu prea pot să mai vin la stadion, am laba piciorului tăiată și îmi este greu, mai ales că trebuie să îmi fac abonament și e cam greu pentru mine”.

Răcaru Florian poartă o proteză care-l ajută să se deplaseze. Merge greu, însă este îndârjit. Are 56 de ani, o pensie mică și nu-și permite un abonament la meciurile echipei pe care o iubește de peste patru decenii. Strănepotul său și-a dorit un tricou cu Dinamo, iar străbunicul, cât ai spune „fie vreme bună, fie vreme rea…”, a executat. O fotografie cu Florentin Petre și misiunea, într-o zi în care chiar și o scamă de umbră este o binecuvântare, a fost îndeplinită.

• 1280 lei este pensia pe care o încasează Florian Răcaru
• 1148 lei este prețul unui abonament, la Tribuna 1, valabil la meciurile lui Dinamo de pe teren propriu în sezonul regular

Tânărul care a plecat cu trenul pentru a-și cumpăra tricoul favoriților

Costi are 18 ani și, pentru el, ziua a început de la ora 8. S-a trezit, a mers la gară și a ajuns la București. Vine de la Brazi. E trecut de ora 16 și, într-un colț al magazinului, cu părul său bogat și răzvrătit în toate direcțiile, trage pe cap tricou după tricou. Nu se poate hotărî, dar parcă tot varianta pe roșu este cea potrivită. Pentru el, pentru colecția lui. Pentru „sentimente aparte”.

• 345 lei este prețul tricoului pe care l-a ales Costi

M-am trezit la 08:00 și am venit cu trenul de la Brazi. Aveam ieșiri cu prietenii, dar nu sunt mai importante decât Dinamo. În tot sezonul trecut am ratat un singur meci. De obicei, veneam cu tata cu mașina. Am aflat de eveniment de pe aplicație, iar apoi am intrat pe paginile de socializare ale clubului. Mi-am cumpărat tricoul roșu. E perfect pentru colecția mea. Am avut doar tricouri roșii și vreau să o țin tot așa. Sper să fim cât mai sus în clasament la finalul sezonului”.