După conflictul cu suporterii Universităţii Craiova de la tribuna a doua, petrecut la meciul cu Unirea Slobozia, căpitanul oltenilor, Nicuşor Bancu, a compus un mesaj de reconciliere, postat pe paginile de socializare ale clubului, invitând suporterii la clemenţă, răbdare, empatie şi a lansat o invitaţie, un fel de aruncare de mănuşă, ca la meciul de pe teren propriu cu FC Botoşani, programat peste trei săptămâni, fanii Universităţii să umple arena „Ion Oblemenco”.
Deşi victoria cu 3-0 de pe teren propriu cu Unirea Slobozia a pus punct seriei negative a Universităţii Craiova şi a urcat-o pe locul secund în clasament, liniştea nu s-a aşternut în Bănie. Pe finalul partidei de pe „Ion Oblemenco” s-a înfiripat un conflict între căpitanul Nicuşor Bancu şi fanii de la tribuna a doua.
Când publicul din acea zonă a început să huiduie echipa pentru lipsa de iniţiativă ofensivă, în condiţiile în care alb-albaştrii au jucat pe final de meci în 11 contra 9, Bancu a trimis ostentativ o minge de la 70 de metri către propria poartă, iar tribuna a doua a izbucnit de-a dreptul la adresa căpitanului, taxând gestul său sfidător. Partea căpitanului fiind luată de Peluza Nord, care i-a strigat numele lui „Bancone”. Stadionul s-a împărţit astfel în două tabere, iar jucătorii n-au mai salutat publicul de la tribuna a doua şi s-au dus numai la Peluza Nord. De altfel, Alex Mitriţă le-a şi mulţumit după meci celor din galerie şi a criticat atitudinea fanilor de la tribuna a doua la adresa lui Nicuşor Bancu.
Interesant este că în urmă cu un an, Universitatea Craiova avea cu 2 puncte mai mult decât anul acesta după 11 etape, dar reacţiile vehemente veneau atunci din partea Peluzei Nord, care-i cataloga pe jucători drept „mercenari fără minte şi caracter” şi „caractere meschine”, în mesajele afişate pe stadion.
Mesajul lui Nicuşor Bancu pentru fanii Universităţii Craiova, postat pe pagina de Facebook a clubului:
„Mă numesc Nicușor Bancu și sunt căpitanul Universității Craiova. Am jucat timp de 10 ani cu leul pe piept. În acest timp, am suferit și două accidentări grave. Și, din această calitate, aș vrea să mă deschid în fața voastră și să vă spun cum se simt lucrurile și din partea noastră, a jucătorilor.
Știința nu e doar echipa ta preferată, ci și a mea. Doar că pentru mine e chiar mai mult decât echipa preferată sau decât un simplu loc de muncă: Știința înseamnă familia mea, reputația mea profesională, speranțele și visele mele, povestea în care cred și care mă reprezintă. Dacă credeți, așadar, că vă doare mai tare decât pe noi, jucătorii, atunci când greșim sau când pierdem, vă înșelați!
Vă înșelați și dacă credeți că huiduielile sau injuriile din tribune sau din comentarii ne ajută. Din contră, ne toarnă plumb în ghete, ne fac să ne pierdem încrederea, să fim și mai nesiguri, ne cresc și mai mult șansele la greșeli suplimentare. După ce că ne doare când nu ne iese jocul, trebuie deseori să mai suportăm și loviturile fraților noștri din tribune sau de pe internet. Nu vi se pare un pic nedrept?
V-ați pus vreodată în locul nostru? Cum v-ați simți voi, dacă ați juca pentru Universitatea și ați fi huiduiți de sute de oameni, la o simplă pasă la portar, la scorul de 2-0? Nu era nici măcar o greșeală sau un meci slab, din contră, am controlat meciul cu Slobozia și l-am câștigat clar. Permiteți-mi să plusez: cum v-ați simți dacă pe teren ar fi copiii voștri, iar anumiți oameni i-ar înjura din simplul motiv că greșesc, făcându-i astfel să-i doară și mai mult?
Nu, criticile și nemulțumirile exprimate agresiv nu ne ajută deloc. Din contră, ne ajută să vă simțim aproape și de partea noastră atunci când ne e greu. Eu, unul, nu pot să simt că o persoană care mă înjură sau huiduie este de partea mea. Când, în schimb, primesc încurajări atunci când mi-e greu și greșesc, abia atunci simt că prind aripi, abia atunci mă supramotivez să dau tot ce am ca să fiu mai bun, abia atunci mă autodepășesc.
Mi se pare că acesta e un punct de cotitură în viața Universității Craiova, așa că îmi permit să vă lansez o provocare. Vreți să arătăm întregii țări că putem trece împreună prin momentele dificile, nu divizați și certați? Vreți să fim mai puternici? Vreți să creăm cu adevărat o echipă, o familie de care să se teamă toți adversarii? Atunci haideți să umplem stadionul cu FC Botoșani. Pentru voi, să umpleți un stadion cu Botoșani e la fel de greu cât e pentru noi să câștigăm într-o deplasare la Cluj sau la FCSB. Adică e foarte greu, dar nu e imposibil. Cred în voi, așa cum cred și în noi. Putem să fim 30.000 cu Botoșani!
Cu riscul de a-i supăra pe mulți dintre voi, îmi permit să închei cu ceva în care cred: dacă, la acea finală celebră a campionatului cu CFR Cluj, în pandemie, am fi avut aproape un stadion care să ne încurajeze la fiecare greșeală și în fiecare moment greu, sunt convins că am fi câștigat acel titlu. În schimb, dacă accesul publicului ar fi fost permis în acel playoff, iar voi ne-ați fi înjurat și huiduit la orice greșeală, mă îndoiesc că am mai fi ajuns măcar să jucăm această finală. Gândiți-vă bine la asta, vă rog: la cât de mult contează reacțiile voastre când vine vorba despre rezultatele echipei pe care o iubiți.
Mă înclin în fața voastră și sper din tot sufletul să-mi luați cuvintele de mai sus ca pe o invitație la reconciliere și unitate. Dacă acceptați provocarea noastră și veți face, cu Botoșani, o atmosferă pozitivă și fierbinte, pe un stadion plin, am convingerea că acela va putea fi un pas important către visul nostru comun, la care visăm de mai bine de 30 de ani”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER