Slavă ție, studenție: când fotbalul frumos bate surogatul cu gust de sărăcie! Cronică de Gabriel Berceanu la U Cluj – CFR Cluj 3-2

Acum două Crăciunuri, Universitatea Cluj abia promovase din Liga 2 și era penultima în Superliga. Revărsată spre un play-out în care avea finalmente să se fixeze fără lacrimi, la fel cum a făcut-o și sezonul trecut. Acum două Crăciunuri era la 26 de puncte de lider, un Farul Constanța dominator și campion la capăt de ediție. Parcă din altă viață sună toate, nu-i așa?

Și tot acum doi ani pe vremea asta, CFR Cluj era cea mai bătrână echipă din campionat, Dan Petrescu ierna prin Coreea de Sud, domneau Mandorlini și-apoi Mutu prin Gruia. Azi, lotul lui Nelu Varga e pe locul 6 la tinerețe în Superliga! Clubul veteranilor și-a schimbat strategia în exportator de prestigiu: a vândut de vreo 10 milioane de euro în fiecare din ultimele două sezoane, CFR, care nu încasa mai mult de 1-2 milioane euro anual din jucători. Reîntors, „Bursucul” parcă rabdă și-ndură asemenea metamorfoză!

Dar, mai ales, acum Universitatea Cluj – CFR Cluj nu mai e un duel pentru a ieși altcineva campioană. Și nici un derby de capitală a Ardealului și-atât. Chiar dacă Sabău pierde de trei etape iar Petrescu a „reînviat”, cine bate azi e liderul României după 19 etape! Iar pentru „studenți” asta e chiar istorie care merită trăită cu sufletul scăldat în alb și doar păzit de negru!

5 poze
Vezi galeria foto

CFR n-a ajuns la derby-ul Clujului…

Lipsesc trei piese grele din defensive. Accidentații Boboc și Iulian Cristea la Sabău, fundașul stânga Simao Rocha, cu evoluții mai mereu de top în acest sezon, la Dan Petrescu. Dar se duelează, titulari, atacanții României U21 calificată la EURO: Vladislav Blănuță vs Louis Munteanu! În spatele lor, scrâșnetul dinozaurilor de aur: Chipciu și Nistor față în față cu Camora și Djokovic.

Se intră din prima secundă vârtos, într-un amalgam zărit printr-o fereastră de iubire în alb lăptos: fumul peluzei și bubuielile unui Revelion strămutat din calendar spre pieptul zgândărit de orgolii și de viforul unui atașament stăpânitor.

Posesia e a Universității, n-o lasă suflul suporterilor și nici tactica lui Sabău să fie altminteri. Și-n plus, parcă ea are mai mult de dovedit, că n-a fost foc de paie startul din tun în sezon. Și că e locul ei drept în semeția prezentului, la fel cum i-a fost destinul și-n pribegie.

Nistor se rotește ca o cădelniță și, culmea, tocmai el îl trimite pe Djokovic la pensie, dar șutul e plasat cu un lat parabil (7). Apoi, Bic trage după corner, din bară sare în spatele lui Hindrich și-apoi în cealaltă bară, Masoero e în ofsaid (9). „Capul” iscusit al lui Blănuță e răstignit pe traiectoria paralelă cu golul. Nu știm dacă CFR e în modul reactiv sau își trage respirația înghesuită de limite. Parcă n-au ajuns la stadion decât fanii ei.

…dar Bic a adus-o cu tot cu autocar în careul Universității!

Echipa lui Dan Petrescu începe să pună forța fizică în dueluri și câștigă teren, alteori timp. Presingul ei devine suficient de nervos cât să mute construcția studenților spre o sterilitate amăgitoare. Forțați să urce acum din devieri și un-doi-uri, Oaidă și Oancea sfârșesc în stângăcii. Rămâne Blănuță un turn pentru avioane, dar fără căpătâi.

Ocaziile s-au ascuns în burnița așteptării lui Moș Crăciun, călcate în copite de renii unei copilării imposibile. E totuși reconfortantă senzația că pentru fiecare minge și fiecare centimetru de iarbă se dau lupte ca pentru sfârșitul lumii. Ne căutăm firimituri de nădejde în lipsa cozonacului promis la derby? Chiar nu.

În ultimul minut al reprizei, „U” care nu plătește transferuri de jucători dezlănțuie rapsodia stupizeniei sinucigașe, la cam singura fază când CFR a călcat serios prin careul advers. Ca să protejeze balonul cu fața la poartă, în zece metri, Ovidiu Bic își pune brațul devenit lamă de „BIC” și-l lovește peste față pe Păun. Arbitrul Chivulete e ferm ca fularul și acordă penalty doar după ce vede nasul spart al mijlocașului vișiniu.

Culmea, bate Louis Munteanu, cel mai slab om de pe teren până atunci. Și ratează, șut fără zare în Gertmonas! Dar pe respingere o înfige în poartă. Slavă ție, studenție: fotbal frumos ca tinerețea dar și când vine o clipă de prostie!

Două rafale aproape identice pentru adevărul fotbalului

Semn că uneori fotbalul chiar poate fi drept până la capăt, la reluare se restabilește rapid egalitatea. Dan Nistor bate încă o lovitură liberă cu miros de gol, van der Werff deviază cu capul pe spate și Masoero intră parcă în poartă cu tot cu minge și cu răzbunarea peluzei alb-negre! E minutul 50 și așteptăm nerăbdători adaptările tactice dinspre două bănci cu tehnicieni captivanți.

Peste opt minute, centrare aproape identică Nistor, acum din acțiune. Rolul devierii pe spate, cu capul, îl preia Blănuță. Același Masoero e în spațiul eroului și întoarce tot: 2-1! Se amână reacțiile antrenorilor.

Petrescu e infernul cu fes. Îi scoate pe Djokovic și Nkololo pentru Keita și Kamara. Îl aruncă și pe Tachtsidis. Sabău îl pune pe Ovidiu Popescu în locul lui Oaidă. Și ce frumos răsună cântecele în noaptea Ardealului!

Revanșa pasei-lumină de la Bic, replica de flipper a lui Postolachi

Nu-i vreme de acordări tactice însă. Bic își spală păcatele cu o lansare măiastră printre fundașii disperați ai CFR-ului, țâșnește Blănuță și-l execută printre picioare pe Hindrich. E 3-1, palma fotbalului adevărat peste obrazul mușcat pe interior de măselele scrâșnind a fotbal meschin. Iar Louis Munteanu, apropo de Blănuță, chiar e în seara asta o fantomă alburie fără idei și contur!

Postolachi pune capul la un balon venit din corner și țopăit din gazon, traiectoria urmărește transversala, mingea cade iar în capul lui Postolachi și se proptește lângă bara dreaptă. Se face 3-2 și mai sunt zece minute cu tot cu prelungiri, dar unde să pui replica asta de Gruia pe scala norocului?!

Veți spune că pentru istorie nu e de-ajuns…

Mogoș recentrează în loc să împungă spre un 3-3 ireal, Chipciu respinge providențial și urlă fierbinte spre frații de apărare. Apoi cară mingea pe tot terenul spre fluierul izbăvitor. Se termină cu succes pentru Sabău și pentru Universitatea. Pentru fotbal!

La CFR Cluj se prelungește o oscilație amară. În profunzimea ei începi să crezi că dăinuie totuși celebrul stil Dan Petrescu: puncte ciupite, victorii smulse din pragmatism cununat cu o fiere de fotbal, pe alocuri norocos, revărsată împotriva tribunelor. Măcar de data asta a fost evident că nu se poate mereu. Și nici nu-i drept.

Da, în seara asta Universitatea chiar a dovedit, la ceasul probei de rivalitate clujeană, că-și merită visul luptei la titlu. A condus prea mult timp Superliga, prin jucători cu randament impresionant aproape etapă de etapă, ca Nistor și Chipciu, ca să nu merite. Sabău a reinventat fotbaliști precum Bic și Iulian Cristea, a descoperit implanturi cu plus valoare certă, precum Blănuță și Thiam.

Și chiar dacă nu va fi campioană la vară, Universitatea și-a câștigat, în cursa mistuitoare și nevăzută cu propriul blazon unic, propriile răni și poezia destinului convulsionat, o nouă stare. Un soi de imponderabilitate născută din fotbalul onest, cu toată fragilitatea asumată.

Veți spune că pentru istorie nu e de-ajuns. Poate. Dar poveștile fac istoria și nu invers. Iar stările produc amintiri pentru generații la rând, nu muchiile reci ale unor numărabile cupe…

Gabriel Berceanu / Autor

Ofițerul de presă al Echipei Naționale de Fotbal a Românei (2014-2022) și creatorul de content dedicat tricolorilor. A creat și dezvoltat Departamentul Comunicare al FRF, fiind vreme de aproape 8 ani Manager Comunicare, Proiecte Speciale sau Șeful Biroului de Presă FRF. În paralel a activat ... citește mai mult