Sanjin Alagic a fost în prima parte a sezonului 2024 – 2025 antrenorul în acte al Petrolului. Posesor al licenței Pro și tehnician cu destulă experiență, el i-a asigurat spatele turcului Mehmet Topal, care nu are decât licența A.
Alagic a colaborat bine cu acesta și s-a declarat încântat de experiența trăită la Petrolul, o formație care se numără printre revelațiile Superligii, terminând pe locul 6 anul 2024.
Demisia lui Topal și iminenta venire a lui Adrian Mutu la Petrolul, au dus la plecarea lui Alajic. ProSport l-a contactat la Sarajevo, acolo unde Alagic locuiește, pentru a povesti despre experiența în România.
ProSport: Cum a fost la Petrolul?
Sanjin Alagic: O experiență foarte bună, pozitivă pentru cariera mea. Am întâlnit oameni de calitate, mi-am făcut prieteni și am extras tot ce am putut din aceste câteva luni petrecute în România.
Dar cum ați ajuns la Ploiești?
Am fost parte a planului initial făcut de investitorii turci. După ce au plecat ei, eu am rămas tocmai pentru că m-am simțit bine și mi-a plăcut. Am avut o colaborare bună cu Mehmet Topal și cu ceilalți membri ai staffului și ne-am completat bine.
Teoretic ar fi trebuit doar să-i acoperiți spatele lui Topal, care nu are licență Pro?
Nu așa s-a pus problema. Mehmet avea nevoie nu doar de această acoperire ci și de cineva care să aibă mai multă experiență. Noi am colaborat bine, chiar dacă el a avut ultima decizie. Topal este un fost mare jucător al Turciei și poate ajunge un antrenor excelent. Ca oricine, și el are nevoie de experiențe, din care să acumuleze. Are calități, știe să se impună în fața jucătorilor, e respectat, există potențial în spatele lui.
Vă așteptați să plece?
Sincer, nu. Dar este decizia lui, care trebuie respectată. Pentru nimeni nu este ușor să lucreze departe de casă, departe de familie. Mehmet Topal are o personalitate pozitivă, nu au fost probleme la Petrolul.
Niciun fel de probleme?
Niciun fel de probleme în afara celor bine știute. Lipsa condițiilor optime de pregătire și întârzierile salariale se cunosc. Dar nu au afectat atât de mult echipa. Jos pălăria pentru cei din conducerea clubului, care mereu au fost lângă echipă. Și Claudiu Tudor și Cristi Fogorassy au împins echipa, alături de staff, de jucători și de fani. De fapt, asta mi-a plăcut foarte mult la Petrolul. Eram ca o trupă de comando care împingeam o mașină de luptă, în care se arunca cu tot felul de chestii. Figurat vorbind bineînțeles.
E greu să-ți faci meseria în condițiile astea?
Întârzieri cu banii sunt în multe țări din lume. Față de mine conducătorii au fost super-corecți. Claudiu Tudor mi-a dat și bani de la el, atunci când erau întârzieri și am avut nevoie. Și cred că nu doar mie. E un conducător care face totul pentru club. Sigur, nu poți la nesfârșit să funcționezi cu datorii și cu nesiguranță, dar la Petrolul s-au făcut eforturi ca lucrurile să meargă bine. Ceea ce speră să se întâmple și în continuare.
Ce credeți că lipsește Petrolului pentru a fi o echipă de top?
Petrolul e o echipă de top, indiferent de situație. Are tradiție, are suporteri, a avut un Centenar exceptional. E inexplicabil cum un oraș cu industrie, cu rafinării, nu se implică să ajute simbolul regiunii. Cred că echipa asta merită mult mai multă atenție. Apoi, mai e baza de pregătire, care, de fapt, nu e. Nu pricep cum un oraș nu are o bază de antrenamente și trebuie să te muți de pe un teren pe altul, să stai cu ochii pe vreme să nu plouă etc. A avea condiții de pregătire e factorul esențial în construcția unei echipe.
Fotbalul din Superliga României cum vi se pare?
Competitiv, e o ligă foarte disputată. Toate meciurile sunt tari. Poți pierde sau câștiga cu orice echipă. S-a văzut doar că FCSB a luat bătaie la Botoșani. Campioana versus ultima clasată. Se joacă tare.
În Bosnia cum e?
Sunt cam patru echipe tari și atât. Ele se bat sus, iar restul pentru ce rămâne. Competiția nu e atât de echilibrată ca în România. Valoric, echipele mari ar face față în România.
Cea mai frumoasă amintire pe care o păstrați de aici?
Atmosfera din jurul echipei. Fanii sunt mereu alături, nu a existat deplasare în care nu fie cu noi. Prin asta se transmite un mesaj special și chiar o energie echipei.
Și cea mai urată amintire?
Meciul cu U Cluj, pe care l-am pierdut categoric. De fapt, nu atât meciul, că se poate întâmpla, cât dezamăgirea pe care am creat-o.
A fost prima experiență în România?
Ca implicare direct, da. Ca vizită, nu. Am fost cu naționala U21 a Bosniei, unde eram antrenor, la Constanța, în 2018. România ne-a bătut atunci cu 2-0. Era echipa aceea cu Man, Pușcaș, Ianis Hagi, Coman. Naționala voastră a ajuns atunci la turneul final, unde a prins semifinalele. Pe unii fotbaliști pe care i-am întâlnit atunci i-am văzut în campionat. Pașcanu, la Rapid, Oaidă și Boboc la U Cluj, cred că mai sunt.
Acum România și Bosnia sunt adversare în preliminariile CM 2026. Cum vedeți duelul?
Bosnia e în reconstrucție. Austria și România sunt favorite, dar nu se știe niciodată. Vor fi meciuri încinse. Eu mi-aș dori să prindă Bosnia Mondialul. Trebuie să fiu însă corect și realist. Organizarea și valoarea României sunt acum peste ce avem noi. Se vede că la voi s-a lucrat bine, pe niște programe clare. Asta se încearcă și în Bosnia acum.
Cine e cel mai bun fotbalist bosniac al momentului?
Pe Dzeko îl știți toți nu? Se ține bine chiar și la aproape 39 de ani. Mai sunt Kolasinac, de la Atalanta, Demirovic, de la Stuttgart, sau Tabakovic, de la Hoffenheim. Nu mai avem generația aceea cu Pjanic, Ibisevic, Spahic, Begovic, Misimovici etc, dar are și Bosnia tineri care vin din urmă. Tahirovic, de la Ajax, are 21 de ani, Muharemovic, de la Sassuolo, la fel. Vor fi meciuri strânse în grupa asta.
Dzeko cât va mai juca?
Eu sper cât mai mult. Dzeko e un fenomen, pentru că nu a ars etapele. El a plecat din Bosnia, la 19 ani, și s-a dus în Cehia. La 20 de ani, juca în liga secundă din Cehia. Apoi a început să crească. Este un fotbalist stabil. Patru ani la Wolsfburg, cinci la Manchester City, șase la Roma, doi la Inter Milano, acum la Fenerbahce.
Ați recomanda fotbaliștilor din Bosnia să vină să joace în România?
De ce nu? Sunt deja Koljic și Lukic, la Craiova. Pe ultimul l-am avut jucător la U21. Problema e că și în Bosnia, echipele se bazează pe vânzarea de jucători. La fel ca aici. Și de vândut poți să vinzi unde sunt bani. E greu ca un club din România să cumpere bosniaci. Și invers. Și atunci, toți caută să dea jucătorii la echipe din țări care pot plăti. Apoi, mai e și opțiunea fotbalistului. Toți trag spre Vest, nu spre Est. Dar, ca opțiune intermediară, Superliga e ar fi o variantă bună pentru bosniaci.
De la Petrolul poate ajunge cineva mai sus?
Și Petrolul trebuie să vândă, mai ales că nu are posibilități financiare. Mie mi-a plăcut foarte mult Tommi Jyry. E un jucător complet, în ciuda înălțimii, și cu o educație specială. Keita, Roche, Tudorie ar putea face și ei pasul mai sus. La fel și Mihnea Rădulescu, care are doar 18 ani. A făcut un salt fantastic. M-am bucura să văd acești fotbaliști, cândva, făcând un salt valoric. Mai e un copil foarte bun la Petrolul, Stancovic, are calități excepționale. Am lucrat mult cu tineri și am ochi. Ar trebui crescut cât mai rapid.
România, ca țară, cum vi s-a părut?
E o țară europeană, cu oameni prietenoși și civilizați. Sper să revin aici, sunt mândru că am fost la Petrolul. Chiar voi rămâne suporter al acestei echipe. Am activat în cariera mea și în Kuweit, Kenya, Slovacia, Bahrein, dar atmosfera de aici mi-a plăcut foarte mult.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER