U Cluj – Rapid 2-1: de ce anaconda cu dans încet a înghițit și cobra violet! Analiză de Gabriel Berceanu

U Cluj – Rapid a fost în mod cert unul din cele mai interesante dueluri ale etapei 24 din Superliga, cu liderul constant și giuleștenii intrați hotărât spre pântecul play-off-ului oferind o savuroasă confruntare tactică și de stil. Pentru că ardelenii se consacraseră drept anaconda eficientă prin posesie prelungită, răbdătoare și dominatoare, în vreme ce Rapidul marca Șumudică, într-un sistem diferit, crește în format de cobră, una violet după echipamentului de deplasare la Cluj: trupă scurtă și explozivă, veninoasă în tranziții iuți.

Dacă echipa lui Sabău, lipsită în avanposturi de Blănuță, a mizat în schimb în formula de start pe puștiul Bota, la 17 ani neîmpliniți, Rapidul lui Șumudică a pus primul 11 din succesul convingător cu Universitatea Craiova înlocuindu-l doar pe accidentatul Hromada cu Kait. Dar cum a reușit anaconda cu dans încet să înghită și cobra violet?

Linia dramatică dintre reactiv și inactiv

Când îți asumi, așa cum o face Rapidul lui Șumudică, o posesie inferioară prin trăsăturile dinamicii tale caracteristice, ai nevoie de alte elemente cu care să compensezi. La 41% posesie cu Dinamo scoți o remiză, la 38% posesie cu Craiova poți chiar să învingi, dacă „arcurile” sistemului tău, lateralii Onea și Borza, dar mai ales benzile ofensive Dobre și Micovschi, ies din cutia de răchită și calibrează cobra pentru țâșniri. În prima jumătate de oră la Cluj nu a fost cazul.

6 poze
Vezi galeria foto

Pe toată durata primei reprize, doar 17 baloane au ajuns la Dobre, penultimul de pe teren la acest capitol! Și doar 20 la Micovschi, în condițiile în care și Aioani a atins mingea de 19 ori!

În acest context, când anaconda lui Sabău strânge încet spațiile, acoperă amplu metru cu metru și te sufocă deși nu are viteză, ci doar o mecanică și copleșitoare forță de adormire a țintei, supraviețuirea e o chestiune doar de noroc. Linia dintre reactiv și inactiv e una dramatică, s-a dovedit în ipostaza Rapidului din start de meci.

Culmea, absența lui Blănuță s-a dovedit un dezavantaj pentru Marius Șumudică. În locul baloanelor pe vârf, un Thiam mult mai dinamic și implicat în construcția ofensivă, cu calități tehnice superioare, coborând ca 9 fals pe alocuri, a accentuat mișcările ondulate și coordonate din ansamblul șarpelui de Ardeal.

Iar golul alb-negrilor a venit.

Anaconda se satură dintr-o înghițitură iar Christensen îl umbrește pe Nistor

Doar că această Universitatea Cluj în rol de anaconda plătește uneori prețul propriilor arme. După ce înghite cu totul prada, devine sătulă și imobilă. Apare la studenți, deja recurent, o senzație de suficiență construită din doi factori. Întâi, fiind lider atâtea etape, vine implicit o plasă mentală de confort și o tendință de a conserva mai des decât stimulul provocării. Apoi, nu doar că ești lider, ci conduci un sezon regular atât de echilibrat, care te convinge uneori fals că anduranța e suficientă.

Echipa lui Sabău s-a mulțumit cu un 0-0 la Dinamo în care chiar nu a forțat. A făcut 0-0 la Sepsi deși a jucat în superioritate numerică încă din minutul 7. Din latență parșivă și periculoasă de anaconda, Universitatea trece într-un soi de convalescență și tremură vulnerabil în colțul refugiului nejustificat.

Fix asta s-a repetat în fața Rapidului, după marcarea golului. Iar cum giuleștenii, am stabilit, sunt în rol de cobră, au mușcat. Cum?

Ajutați de un Christensen care i-a luat clar fața lui Nistor în prima repriză. Scandinavul lui Șumudică a alergat mai mult și a acoperit mai multe zone, ca un playmaker modern, în vreme ce veteranul esențial clujenilor s-a fixat preponderent în spațiul limitat al unui mijlocaș central-ofensiv de manual și atât. Totodată, număr dublu de dueluri câștigate în cursa Christensen – Nistor pentru rapidist. Și un gol care să îi răsplătească prestația, pentru 1-1.

Când cobra prinde somn de anaconda și nici nu are atacant precum Thiam

La pauză, Ioan Ovidiu Sabău a încercat să regleze și să trezească printr-o acordare și mai exactă a sistemului său. L-a scos pe puștiul Bota, cu rol de joker în primele 45 de minute, sperând că Nistor îi va prelua rolul și, prin introducerea unui Silaghi liniar și cu ceva viteză, implicit ritmul va suferi alterări pozitive. Doar că, până spre minutul 70, nimic!

Ba, mai mult, anaconda care subordonează jungla Superligii prin căutarea unor spații în permanență s-a limitat și mai aprig în postura unei echipe care caută fricos pasele exclusiv la picior. Cum să mai deturneze fazele și cum să mai avanseze periculos, doar din precauție?

Abia când Bettaieb i-a luat locul lui Artean, cu o metamorfoză ofensivă evidentă încă din profilul jucătorilor, s-au schimbat lucrurile. Și Rapidul a devenit, sub orizontul unor etape viitoare cu Slobozia și Oțelul, captivă unei cumințenii toxice, cununată cu frica. Marius Șumudică n-a schimbat nimic, satisfăcut de rigoarea lui defensivă deși cobra parcă dăduse singură capacul la o parte și intrase pe nesimțite la loc, în cufărul de răchită.

Doar că Rapid nu are acum un atacant precum Thiam. Execuția vârfului cu origini senegaleze pentru 2-1 a strigat tare acest verdict. Aproape de nicăieri, explozie și calitate individuală care face diferența. Anaconda, sătulă, a mai găsit o mișcare prin care să înghită și ultima piesă din cobra violet a lui Șumudică. Una care, inexplicabil, în ultimul sfert de meci, și-a uitat condiția și calitățile. Sfârșind într-un pântec întunecat, la marginea junglei de play-off unde nici nu știi care e gazelă și cine e elefant.

Gabriel Berceanu / Autor

Ofițerul de presă al Echipei Naționale de Fotbal a Românei (2014-2022) și creatorul de content dedicat tricolorilor. A creat și dezvoltat Departamentul Comunicare al FRF, fiind vreme de aproape 8 ani Manager Comunicare, Proiecte Speciale sau Șeful Biroului de Presă FRF. În paralel a activat ... citește mai mult