Un component al Campioanei Unei Mari Iubiri dă în jucătorii lui Mihai Rotaru: „Le ce condiţii au, trebuiau să ia cel puţin două titluri!”

Oltenii nu uită prima finală de Cupa României jucată de Universitatea Craiova, cea pierdută în 1975, contra Rapidului, pe „23 August”, considerând că aceea a fost una dintre marile nedreptăţi care le-a fost făcută în timpul regimului comunist.

Ştiinţa a condus atunci cu 1-0, prin reuşita golgheterului său suprem, „Tunarul” Oblemenco”, dar giuleştenii au profitat de eliminările din tabăra olteană, Berneanu şi Deselnicu primind cartonaşe roşii, şi s-au impus prin dubla lui Nae Manea, al doilea gol fiind reuşit în prelungiri. Victor „Fonfo” Niculescu, fundaşul de atunci al Universităţii Craiova, echipă care câştigase primul său titlu din istorie cu un an mai devreme, în 1974, spune că finala respectivă a fost pierdută „cu cântec” şi că regretatul arbitru Nicolae Rainea, considerat cel mai bun arbitru din istoria României, a recunoscut după Revoluţie că primise ordin de la ministrul Transporturilor pentru ca Rapid să-şi adjudece acea finală de Cupă, în detrimentul Ştiinţei.

„Fonfo” merge la meciul dintre Craiova și Voluntari

„Fonfo” va fi prezent vineri seara, pe „Ion Oblemenco”, pentru a da lovitura de începere a partidei dintre Universitatea Craiova şi FC Voluntari, din etapa a 12-a a Superligii. Fostul fundaş al Campioana Unei Mari Iubiri, cum a fost alintată generaţia din 1973 a Ştiinţei, spune că echipa de azi a Universităţii trebuia să câştige cel puţin două titluri în ultimii ani, la condiţiile de care beneficiază. Victor Niculescu compară erorile şi momentele de relaxare din ultimii ani ale „juveţilor” cu cel care i-a costat pe el şi colegii săi titlul din 1973.

„Îmi face o deosebită plăcere să vin la aceste evenimente ale Universităţii Craiova, CSU sau Ştiinţa Craiova, aşa se numea pe vremea mea. Este echipa vieţii mele. Mi-a adus mari satisfacţii în viaţă, îmi aduc aminte de meciurile europene, de derby-urile cu Steaua, Dinamo şi Rapid, de colegii mei, unii mai sunt, alţii nu mai sunt printre noi.

Sper ca acele performanţe ale noastre, ale Campioanei Unei Mari Iubiri, şi apoi ale echipei care ne-a succedat, Craiovei Maxima, să se repete. Pe vremea aceea se ţinea lumea după noi pe Unirii, că nu aveam maşini să ne plimbăm, o luam pe jos şi toţi suporterii ne asaltau. La ce condiţii au actualii jucători din partea patronului Rotaru, ar fi trebuit să câştige cel puţin un titlu. Au avut fluctuaţii în joc, au avut multe perioade de relaxare în situaţii importante. Am făcut un calcul şi cred că avem două campionate pierdute  pe mâna noastră. Am pierdut acasă un titlu, cu CFR, fiindcă staff-ul tehnic n-a ştiut să contracareze punctele forte ale lor, pe care le ştiam şi eu.

Noi am mai făcut greşeala ca la anumite meciuri să fim relaxaţi. Din această cauză am pierdut un titlu sau chiar mai multe, în ultimii ani. Ca să iei un campionat, nu trebuie să gafezi. Şi noi am făcut greşeala asta, în 1974, am pierdut cu Steagul Roşu Braşov acasă, după ce bătusem la Bucureşti cu 6-4 pe Rapid şi cu 6-2 pe Steaua. Euforia aceea a fost aşa de mare după acele victorii, iar staff-ul tehnic ne-a dat drumul acasă, în loc să ne ţină în cantonament, să rămânem concentraţi. Asta ne-a costat un titlu, am pierdut cu Steagul Roşu, deşi nu au avut decât un şut pe poartă, iar Adamache, portarul lor, a zburat din bară-n bară. Aveam acea dorinţă de a aduce oltenilor ceea ce meritau şi în 1974 am şi reuşit să luăm primul campionat din istoria Ştiinţei. Am pierdut cu cântec şi finala din Cupă din 1975, am avut ghinion cu arbitrul, cu Nicolae Rainea, care după Revoluţie a recunoscut că a avut ordin de la ministrul Transporturilor ca să pierdem acel meci, să ne bată Rapidul” a declarat Victor Niculescu.