Thomas Chesneau, portarul francez în vârstă de 21 de ani al Concordiei Chiajna, a oferit un interviu în exclusivitate pentru ProSport și a vorbit despre experiența sa la Paris Saint-Germain.
Concordia Chiajna a surprins pe toată lumea când l-a transferat, în aceată toamnă, pe portarul Thomas Chesneau în Liga 2, după o carieră petrecută doar la Paris. Dezamăgit că parizienii nu i-au prelungit contractul, Chesneau privește cu ambiție spre drumul greu pe care trebuie să meargă pentru a reveni în atenția unui club de top din Europa.
Francezul a dezvăluit secrete inedite din vestiarul fotbaliștilor cotați la zeci de milioane de euro.
Născut pe 22 aprilie 1999, Thomas Chesneau este crescut de către Paris Saint Germain și chiar s-a aflat în aturajul primei echipe, însă acesta nu a bifat nicio apariție în Ligue 1. Acesta a jucat pentru echipele de juniori ale parizienilor și pentru echipa secundă.
Thomas Chesneau are în palmares un titlu de campion național alături de echipa U19 a lui Paris Saint Germain, în sezonul 2015-2016, și o finală pierdută în UEFA Youth League, în același sezon.
– Cum te simți în România și la Chiajna acum? – Mă simt chiar foarte bine, am fost super bine primit de colegii mei și de staff. Toate antrenamentele decurg bine și acum trebuie să ne punem pe roate în campionat, din nefericire rezultate nu sunt prea bune.
– Ai fost surprins de nivelul ligii secunde din România? – Am fost surprins pentru că mă așteptam să dau peste niște jucători tehnici, dar poate că nici chiar așa de mult cum sunt.
– Dar de ce ai luat această decizie care pare puțin ciudată să vii din Franța, de la un club istoric precum PSG, la Concordia Chiajna? – Bineînțeles că este puțin ciudat, dar am avut un final greu la Paris și într-un final nu am mai rămas acolo. Apoi totul s-a petrecut rapid, pentru că sezonul se încheiase și ca să mai rămân a fost prea în ultima clipă și am avut în concluzie un an greu. România a apărut pentru că eu deja mai avusesem câteva contacte aici, dar am calculat că pot rămâne în unul din marile campionate ale Europei, dar asta nu s-a întâmplat și acum mă aflu aici, în România, iar eu chiar sunt fericit și sper să pot să continui să joc, să demonstrez că sunt un jucător bun, să mă evidențiez, să arăt că am niște calități la o echipă cu mulți jucători care sunt foarte buni.
A fost foarte greu pentru mine, pentru că mi-am făcut tot junioratul acolo, eram de la vârsta de 10 ani la Paris Saint-Germain, deci 10 ani din viața mea acolo, este ca a doua mea casă, fără dubii, apoi a venit acel moment ca eu să mă mut pentru că ei luaseră decizia să nu mă păstreze.
– Te-ai gândit că nu ești tu bun, că nu faci ceva bine? – Nu m-am gândit niciodată că nu sunt eu bun, pentru că atunci când ieși dintr-o școală ca a lui Paris Saint-Germain n-ai cum să nu fi bun. Asta e clar. Cred că dacă am fost acolo înseamnă că am niște calități. Din nefericire ei nu mi-au dat o șansă. Ar fi fost senzațional pentru mine să am această șansă de a juca pe Parc des Princes, care este casa mea. Aș fi putut face niște lucruri acolo dar, din păcate, n-a fost cazul. Trebuie să știm să mergem înainte, învățăm din momentele grele.
– Ce coleg dintre portarii de acolo te-a impresionat cel mai mult? – E greu de zis pentru că am avut parte de niște nume chiar extraordinare. Când te antrenezi cot la cot cu unii ca Alphonse Areola și Gianluigi Buffon, ai doi campioni mondiali în față, dintre care unul care are peste 40 de ani, care-ți poate fi tată și care-ți dă sfaturi zilnic și care te ia sub aripa lui și este foarte amabil, păi eu chiar nu mă așteptam chiar la un așa om. Și le mulțumesc mereu pentru că fiecare zi a fost o mare șansă și sunt foarte bucuros că am putut lucra cu un așa domn ca Gianluigi Buffon, iar Alpfonse Areola este ca un frate mai mare pentru mine.
– Ții legătura cu el încă? – Da. Vorbesc mereu cu el, adevărul este că am fost mereu apropiați, chiar dacă nu mai sunt alături de el, este mereu cineva cu care poți discuta. Deocamdată este greu pentru el la Fulham (n.r. Areola), dar ne motivăm, găsim cuvinte bune unul pentru celălalt în clipele grele, dar ne și felicităm în cele bune, cum a fost când el a ieșit campion mondial.
– După ce ai stat lângă Buffon îți explici mai ușor cum el încă evoluează la nivel înalt și la 40 de ani? – Buffon, pe lângă faptul că este un excelent portar, nu te așteptți să fie tot timpul pe teren la 40 de ani.
– Stă mereu, și înainte și după antrenamente, pe teren? – Exact. Da, continuă să ajungă înainte, e printre primii jucători mereu și așa am învățat și eu. Am învățat și de la el. Noi ajungeam mereu primii, trebuia să ajungem zilnic cu 2-3 ore înainte de startul antrenamentului, dar doar așa învățăm, progresăm, iar apoi își mai face timp să discute cu toată lumea la antrenament, pentru că este o persoană foarte deschisă, este capabil să vorbească cu absolut toată lumea, la fel cum erau și Edinson Cavani sau Dani Alves. La Paris Saint-Germain toată lumea e foarte deschisă.
– Din ce știu eu, Dani Alves este cam nebun și le mai face mereu glume colegilor. Ție ți-a făcut ceva? – Personal nu mi-a făcut nimic, am glumit mereu împreună, dar niciodată nu a fost niciodată răutăcios, este un tip mereu zâmbitor, e mereu cu brațele deschise.
– Dansează mereu. – Da, bineînțeles, ăsta este Dani, este un personaj special, dar cu adevărat de o amabilitate mereu impresionantă, te întâmpină mereu cu un zâmbet. Face trăznăi ca să mai aducă o atmosferă bună în vestiar, ca toți brazilienii. Thiago Silva, cu măsură însă, este mereu cu zâmbetul pe buze, Marquinhos la fel, sunt niște oameni mereu binedispuse.
– PSG fără Thiago Silva, ți-ai fi imaginat că va pleca? – Nu m-aș fi gândit niciodată că va pleca. A fost o alegere a staff-ului, dar e tare păcat pentru că pentru mine este o legendă a PSG-ului. Prin tot ce a făcut, cum s-a integrat, cum s-a adaptat la club și la țară, fără dubii este casa lui. E păcat, merita să fie respectat.
– Dar Mbappe este un fenomen? – Cu siguranță că este un fenomen. Are niște calități fizice excepționale, e simplu. Și finalizări care îi sunt în ADN, doar este campion mondial și e la un nivel foarte înalt și azi.
– Dar e greu să fii portar la Paris Saint-Germain chiar și la antrenamente? Stai mereu cu teamă când e vorba de un Neymar, Mbappe… – Primele dăți să fiți siguri că ne este frică. E clar că atunci când ajungem într-un așa vestiar și vedem așa nume, îți spui: „Sunt oare pregătit?”. Apoi, cu câte vezi, cu atât mai mult te adaptezi și intri în grup, jucătorii prind încredere în tine, iar, în final, te adaptezi și rămâi în grup ca să ajungi la nivelul la care ei se așteaptă de la tine.
– Visezi să te întorci într-o zi acolo? – Ar fi un vis să mă întorc acolo.
– Sau ești dezamăgit? – Exact. Ar fi efectiv un vis, din nefericire cred că dacă nu sunt acolo azi este pentru că trebuie să plec mai de jos, dar nu în sensul negativ, pentru că sunt foarte fericit să fiu la Chiajna, ca să avansez și să cresc progresiv nivelul.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER