AȘA se face o națională! Cum au apărut Ozil, Kroos și Muller!** Și nemții au fost la pământ, dar s-au ridicat printr-un proiect revoluționar

Fotbalul românesc este pe fundul prăpastiei, o afirmație care nu
mai stârnește niciun fel de reacție. Însă cel mai grav este că cei
care conduc fotbalul ridică din umeri și nu vin cu nicio soluție
reală. Există tot felul de tentative, dar nimic cu rezultat
concret.

Resuscitarea echipei naționale ține de creșterea copiilor, un
element despre care toată lumea vorbește, dar nimeni nu face nimic.
Fotbalul din România are serioase lipsuri în creșterea copiilor,
iar rezultatele sunt pe măsura haosului, atât la nivel de cluburi,
cât mai ales la nivelul echipei naționale.

Cu o singură calificare la un turneu final în ultimii 11 ani,
echipa națională a ajuns de nivelul țărilor din lumea a treia. Și
nici viitorul nu pare prea grozav, câtă vreme nu există niciun fel
de strategie.

Cum au
reușit nemții
Din lipsă de interes sau din alte cauze, șefii fotbalului din
România refuză să ridice privirea înspre țări care sunt mult mai
preocupate de rezultate. Unul dintre exemple și, probabil, cel mai
bun din Europa este cel al Germaniei.

După evoluția slabă la EURO 2000, nemții și-au suflecat mânecile și
s-au pus pe treabă pentru redobândirea faimei de care naționala lor
s-a bucurat de-a lungul istoriei.

În plus, era cofirmarea că rezultatele de la Cupa Mondială din
1998 n-au fost o întâmplare. Christian Sifert, director executiv a
Bundesliga, spune că atunci nemții și-au dat seama că Germania este
obligată să regândească sectorul juvenil.

După studii peste studii, Germania s-a apucat în 2002 de treabă.
Federația nemțească a dezvoltat în primă fază un sistem compex de
academii de fotbal. Cluburile din primele două ligi au fost
obligate să inveastească în academii, ca o condiție de
licențiere.

Aceste centre de dezvoltare au fost forțate să aibă cel puțin 12
juniori în fiecare grupă care să poată juca pentru naționala
Germaniei, limitând astfel cazurile de fotbaliști crescuți în
Germania, dar care aleg să evolueze pentru alte țări: „Asta a făcut
diferența”, spune Seifert.

Drept rezultat, în următorii ani numărul străinilor din Bundesliga
s-a redus semnificativ: „În 2003-2004, 44% din jucătorii din
campionatul nostru erau străini. Acum mai sunt 38%, deci 62% dintre
jucători sunt buni pentru echipa națională”, mai spune oficialul
federației din Germania. Tot acest sistem i-a costat pe nemți
destul de puțin, în comparație cu banii care s-au întors: 80 de
milioane de euro pe sezon.

În sistemul de academii au fost introduși copii de peste 12 ani.
Odată ajunși la o vârstă de 16-18 ani, aceștia se bucură de un
campionat dedicat echipelor de tineret, de unde pot face mai ușor
pasul la echipele mari.

Au
apărut și rezultatele
Rezultatele au apărut în doar câțiva ani. La Mondialul din 2010,
Germania a avut cea mai tânără națională din istoria fotbalului, cu
o medie de vârstă de 24.7 ani. Dintre cei 23 de jucători deplasați
în Africa de Sud, 19 au fost formați în sistemul de academii din
prima ligă, în timp ce restul s-au dezvoltat la academiile din
Budesliga 2. Germania s-a oprit în semifinalele competiției, fiind
eliminată de viitoare campioană mondială, Spania, dar s-a întors
acasă cu medalia de bronz. Nemții stau bine și la echipe de club,
acolo unde au rezultate bune cu investiții nu foarte mari. Cel mai
important este însă că nemții au câștigat o națională care se va
bate pentru trofeu la următoarele turnee finale.

Modelul nemțesc a fost atât de reușit încât până și Anglia îl va
adopta. Englezii vor să resusciteze naționala și au început în
ultimii ani să mizeze tot mai mult pe echipele de juniori.

Cum rezultate notabile nu prea s-au obținut până acum, șefii
Federației vor impune un nou pachet de măsuri. Una dintre ele este
desființarea campionatului dedicat rezervelor, de un nivel
mediocru, înființând în schimb unul de tineret.

La noi
e dezastru
Lăsând la o parte centrele de dezvoltare, România n-are nici măcar
un campionat de tineret. Se pierd astfel mulți copii talentați
care, ajunși la 18 ani, sunt nevoiți să-și caute un contract sau să
se retragă.

Cum antrenorii care mizează pe tineri sunt puțini, cei mai mulți
sunt obligați să renunțe. Alții, mai norocoși, sunt asimilați de
echipele mari, dar ajung rezerve eterne, deseori în favoarea
străinilor de o valoare îndoielnică.

În ultimii ani, în peisajul nostru fotbalistic au apărut mai
multe școli și academii de tineret, prea puține însă pentru o
creștere în masă. Șansa copiilor români sunt cluburile din Vest,
care sunt mult mai preocupate de sectorul juvenil.