Șase concluzii după calificarea naționalei de tineret la Euro. Vlad Măcicășan, după România – Liechtenstein 4-0
Am simțit că ne întoarcem în timpurile în care așteptam cu mândrie, nu cu frică, să înceapă un meci al României. Am simțit că avem siguranță, avem valoare și am simțit bucuria pură, bucuria adevărată. Am simțit că e seara în care contăm din nou în fotbal și nu mai suntem trecuți la capitolul „și altele”. Și toate aceste sentimente nu au venit întâmplător, ci au venit logic, „la pachet” cu o generație valoroasă și nu „umflată”, din prea mult entuziasm sau de ochii lumii, cum s-a întâmplat cu altele. În spatele acestei calificări, a steagurilor purtate triumfător de băieții lui Rădoi sau a băilor cu șampanie, această generație schimbă destine, mentalități și aduce în vizor realități la care echipele naționale trebuie să se adapteze și mai mult de acum încolo, pentru ca serile „luminoase” ca cea de ieri să poată fi trăite mai des.
1. …Ba mai sunt echipe mici!
Am auzit de prea multe ori expresia „nu mai sunt echipe mici!”. Înaintea meciurilor cu formații de anonimi, care n-au făcut nimic în fotbal sau după vreun rezultat rușinos, cu un adversar mult mai slab cotat, indiferent că ne referim la naționala mare sau la echipele de club. Aseară ne-am dat seama că am fost mințiți în tot acest timp. „Generația de aur” a prezentului ne-a arătat că mai există echipe mici, doar că ele trebuie puse la respect de o echipă valoroasă și că doar neputința echipei considerată mai mare le ridică nivelul acestora. România U21 n-a stat la „discuții” cu băieții din Liechtenstein și a învins la scor, ca pe vremea lui Gică Hagi și Gică Popescu. Deci se poate, chiar dacă unii membri ai naționalei de seniori spun că astfel de victorii nu mai sunt posibile! În realitate, doar își ascund neputința.
2. Rădoi, pe urmele lui Ienei și Iordănescu
Nu putem să nu ne gândim cât de mult s-a schimbat viața lui Rădoi în doar o lună. Selecționerul care aseară a intrat în istorie este exemplul că norocul poți să ți-l cauți, dacă nu să-l faci cu mâna ta. De la un antrenor fără diplomă de BAC, care a primit interzis să dea indicații la FCSB și care s-a dus să-și caute licența în Republica Moldova, Rădoi a ajuns cel mai în vogă tehnician român. Asta pentru că pare construit pentru așa ceva. Are carismă, un discurs coerent, a știut să profite de moment și, poate cel mai important, nu a intrat în jocurile de culise din campania pentru alegerile FRF. Mirel Rădoi n-a încercat să-l dea jos pe Burleanu. Și-a dorit o carieră și a avut șansa să o primească. I s-a „servit” o națională cu potențial, dar are un mare merit pentru victoria din Portugalia, care ne-a calificat, practic, la Euro. A avut norocul pe care trebuie să-l aibă cei cărora le este predestinat să fie mari antrenori. Peste mulți ani prea puțin vor mai vorbi despre Isăilă, așa cum puțini mai amintesc de faptul că Ienei a câștigat Cupa Campionilor cu o formație construită de Halagian sau cum puțini adaugă faptul că Iordănescu a lucrat totuși cu „Generația de Aur” când îl numesc antrenorul secolului. Rămâne ciudata decizie a lui Daniel Isăilă de a renunța la șansa vieții, pentru niște dolari oferiți de locul 10 din Arabia Saudită.
3. Talent românesc, mentalitate occidentală
S-a vorbit mult despre regula under 21 a FRF și munca lui Hagi, pentru crearea acestei generații. Plusul echipei naționale de tineret este adus de un alt „ingredient” important: jucătorii crescuți la cluburi din străinătate. În ax-ul ei central, echipa lui Rădoi are 3 fotbaliști care n-au prea avut treabă cu fotbalul românesc. Andrei Radu, Pașcanu și Pușcaș sunt școliți în străinătate, iar acest lucru s-a văzut în preliminarii. E inutil să mai vorbim despre atitudinea portarului Radu, plecat de la 15 ani în Italia. Cea mai bună apărare din preliminarii a fost condusă de Alex Pașcanu, care a învățat fotbalul în Anglia, iar golgheterul naționalei, George Pușcaș, a plecat de la 17 ani în Italia. N-ar trebui uitați nici Adrian Petre, Marco Dulca sau Mihai Dobre, fotbaliști care n-au jucat niciodată în Liga 1 sau Oaidă și Rus, jucători crescuți și ei departe de țară. Este succesul unei naționale care a gândește diferit, pentru că a învățat de la cei educați în mod diferit. Succesul noii ere, în care tinerii fotbaliști români pleacă imediat după ce-și fac buletinul în medii care cresc campioni de peste un secol și unde învață că există echipe mici și că nu trebuie să se considere inferiori, indiferent cu cine joacă.
4. Performanța – singura strategie de marketing
Calificarea naționalei de tineret a arătat și faptul că românii n-au uitat să fie suporteri. Din contră, românii își doresc să fie suporteri, își doresc să refacă drumul spre stadion, dar vor să aibă motiv ca să o facă. Media de spectatori din Liga I n-a avut nimic în comun cu media de spectatori de la ultimele două partide ale naționalei mici. Românii iubesc în continuare fotbalul, știu să-l aprecieze, dar le e dor de performanțe și sunt scârbiți de mediocritate.
5. Generația care-l împacă pe Hagi cu Burleanu?
Performanța de aseară ar putea pune capăt disputei dintre Gică Hagi și FRF. După 5 ani, „Regele” a fost prezent la un meci al naționalei mari și este nelipsit de la meciurile naționalei de tineret, unde Ianis chiar este Hagi. Este prima generație cu jucători importanți crescuți de Viitorul, care face performanță. Echipa lui Gică Hagi a dat 7 fotbaliști primelor două naționale, iar 6 dintre ei au fost utilizați de Contra sau Rădoi. Generația care merge la Euro arată că Viitorul nu este boicotat și i-ar putea apropia pe Hagi și Burleanu, chiar dacă „Regele” s-a aflat în tabăra opusă la ambele candidaturi ale actualului șef FRF.
6. Am revenit în fotbalul mare!
Dacă aruncăm o privire peste naționalele calificate la europeanul din vara anului viitor, realizăm că performanța reușită de reprezentativa lui Rădoi este cea mai mare pentru fotbalul românesc de la Euro 2008 încoace. România este singura națională care nu a fost cap de serie și s-a calificat de pe primul loc din grupă. Vor fi doar 12 naționale calificate în Italia și San Marino, iar acestea reprezintă țările care sunt „coloșii” Europei, în fotbal. După 10 ani, România este în același loc unde se află „spuma” fotbalului european și viitoarele staruri ale acestui sport.
Articol scris de Vlad MĂ‚CICĂ‚ȘAN