„Totul despre colegii mei” la ProSport LIVE | Aventurile lui Marius Niculae în America și farsa jucată lui Mutu alături de Kiriță. Cum să te duci la controlul doping la 4-0 și să te întorci la 4-5: „Nu înțelegeam de ce e liniște la noi în vestiar”

În cadrul rubricii „Totul despre colegii mei” de la ProSport LIVE, Marius Niculae a vorbit despre foștii săi coechiperi de la Dinamo, club la care s-a format și a făcut pasul spre marea performanță. Atacantul a dezvăluit mai multe întâmplări amuzante care îi au în prim plan pe Giani Kiriță și Adrian Mutu.

Iată cum și-a descris celebrul atacant dinamovist colegii de echipă din 2000:

Preda – Tot timpul îi punea Giani ben-gay în mănuși, în ghete. Nu riposta, cum să-i riposteze lui Giani? Oricum, el era mai calm.

Ciobotariu – nu prea puteai să ai glume cu el, te ciomăgea la antrenamente dacă încercai ceva, îți lăsa urme. Florin Bătrânu era însă cel care ne lovea și ne certa destul de tare la antrenamente și nu îl suportam. Mai ripostam și noi din când în când. Considera că e mai mare și are dreptul să facă asta.

Daniel Florea – era un băiat la locul lui, nu era ca noi, cu glumele. Un fotbalist foarte bun.

Vali Năstase – „Pepene” era generația mai mare, nu am avut multe de împărțit cu el.

Giani Kiriță – eram în America, în 1998 sau 1999, în vacanță. Am fost singuri, ceilalți erau în cluburi. Și cu el umblam mai mereu, am fost la vestitele parcuri și vedeam pe toată lumea cu ceva mare în mână, noi am crezut inițial că e înghețată și nu găseam chioșcul de unde să luăm și noi. Când, în final, am găsit, am observat că de fapt erau pulpe de curcan. Costau 5 dolari bucata. Din cauză că nu ne lăsau să urcăm cu ele, ne-am dus lângă un tomberon și am început să mâncăm repede, ca să terminăm și să mergem la distracție.

Hîldan – am fost apropiați, el avea ritmul. Țin minte că, atunci când ne conducea o echipă, făcea un semn discret din ochi și asta însemna că trebuie să începem să punem piciorul mai tare, chiar dacă mâncam bătaie… Așa am câștigat un meci cu Oțelul, am revenit de la 0-2 și i-am bătut.

La meciul cu Foresta am ieșit la 4-0, după ce marcasem ultimul gol, și m-au luat direct la doping. Acolo, în cameră, ești complet izolat, n-ai voie să intri în legătură cu nimeni. Ultima veste, înainte să intru, era că aveam noi 4-2. Când am ieșit de la doping îi vedeam pe cei de la Foresta că se bucură, dar eu credeam că o fac pentru că nu au luat bătaie prea rău. La 4-0 noi am avut penalty, însă arbitrul Salomir nu a vrut să ni-l dea. Ne-a zis: „Câte vreți să le dați, mă? Ajunge!”. Chiar fusese penalty la Mihalcea, îi dăduseră peste picioare. Când ajung de la doping în vestiar la noi, era liniște. I-am întrebat pe colegi ce se întâmplă. „Ce, nu știi nimic?” „Nu, ce să știu?” „Am pierdut!” Nu îmi venea să cred!

Mihali – stăteam mai mult pe lângă el, pe lângă Lupescu și Jean Vlădoiu. Era foarte simpatic. Mai ales când se enerva, pentru că devenea un pic bâlbâit. I-a dat Zicu odată mingea printre picioare și îl alerga pe acolo…

Lupescu – „Kaiserul” m-a ajutat foarte mult în carieă. Un profesionist sută la sută. Un om deosebit, un caracter excelent. Cei mai profesioniști jucători lângă care am jucat au fost Cătălin Hâldan, „Kaiserul” și Jean Vlădoiu.

Mihalcea – jucam pe aceași post, dar nu eram rivali.

Mutu – în perioada în care nu prea jucam titulari, stăteam pe bancă și făceam pariuri despre cine o să intre și o să marcheze. În teren ne certam tot timpul pentru că nu ne dădeam pase, Adi era mai mofturos. Când eram cu el și cu Giani în America, era un montagne russe într-o sală. Eu și cu Giani ne dădusem deja și știam că primul loc e cel mai urât, așa că am făcut o regie și am început să ne certăm cine să stea pe primul loc. A venit repede Adi și a zis că stă el pe primul scaun, că doi se ceartă și al treilea câștigă. Când a început totul și nu mai vedea pe unde se duce, a început să ne înjure, iar eu cu Giani nu mai puteam de râs.

Florentin Petre – am stat cu el în cameră. Patrick mai are mult până să ajungă ca tatăl său. Poate o fi mai talentat, dar taică-său era foarte silitor, muncitor, tenace.

Jean Vlădoiu – nu am avut nicio problemă cu el, am învățat multe șiretlicuri de atacant. Era tipul căruia nu îi plăcea să piardă.