Trei povești nemuritoare cu Didi Prodan. Cum a mers să-l recupereze pe Tamaș din Bamboo, conflictul cu Anghel Iordănescu și „palma” pe care i-a dat-o lui Silviu Lung

• La un an de la moartea lui Didi Prodan, jurnalistul Daniel Conțescu, un apropiat al fostului internațional, a postat pe Facebook mai multe amintiri pe care „Tătuca” le-a împărtășit cu el, de-a lungul timpului.

I

„Mă sună Mircea Sandu, cu noaptea-n cap, pe la ora 5.00: «Didi, vezi că e Tamaș beat în Bamboo! Du-te după el». Era înainte ca naționala să plece în turneul din Brazilia. Îți dai seama ce chef aveam să mă dau jos din pat la ora aia… Am intrat o singură dată sau de două ori în Bamboo, toată viața! Mă urc în mașină și mă duc la club. Gabi al meu făcea show! Când m-a văzut, m-a luat în brațe, m-a pupat. De-asta zic că trebuie să fi jucat fotbal, să înțelegi un anumit gen de mentalitate, ca să știi cum să abordezi un fotbalist. Pune un securist de-asta venit acum la federație să negocieze o astfel de situație. Îi dădea Tamaș cu frapiera-n cap!

I-am zis lui Gabi că am venit să-l iau acasă, dar cu Tamaș trebuie s-o iei ușor, cu tactică, nu merge oricum. Mă ia Tamaș la sentiment: «Didișor, dacă vrei să plecăm, atunci ia și bea un pahar cu mine!». Am băut, ce era să fac? Știam că altfel nu mă puteam înțelege cu el. Apoi, tot el: „Didișor, dacă ții la mine, hai, mă, mai bea un pahar cu mine”! M-am supus, ce era să fac? A trebuit să-i arăt că țin la el! Și tot așa, până când aproape că uitasem pentru ce am venit! Tamaș al meu era «rupt»! La un moment dat, îmi zice: «Didi, dragă, îmi e rău! Hai să mergem acasă»! Se ruga el de mine să plecăm! I-am răspuns așa: «Nu, Gabi, nu plecăm! Acum beau eu! Eu am băut cu tine, acum stai și tu să bei cu mine!”

II

„În viață, am plâns de 56 de ori. De 54 de ori, de câte ori mi-a cântat imnul la națională, și când mi-au murit părinții. Știi ce făcea mama, când jucam pentru echipa națională? La intonarea imnului, când camera de luat vederi era pe mine, mama pupa ecranul televizorului, la Satu Mare! Eu știam asta și mi se umezeau instantaneu ochii!

Mi-am rupt meniscul extern. Ajunsesem specialist în Medicină. Dacă-mi dădeai artroscopul, mă operam singur! S-a rupt meniscul extern și, din cauza asta, se producea o frecare între femur și tibie. Și eu jucam așa. Am ajuns la Atletico, am jucat, pe urmă am venit la națională. I-am zis lui nea Puiu: «Mă doare rău genunchiul, mi se umflă la efort». «Ce, mă? Pentru ăia care îți dau bani ai jucat, pentru țara ta nu joci?». Îmi injecta doctorul ceva în genunchi și jucam așa, accidentat. La Madrid, oamenii de acolo mă abordau invers. Mă întorceam la Atletico, iar Radomir Antici mă lua pe sus: «Prodan, pentru țara ta joci, dar pentru clubul care te plătește nu joci?». Și doctorul de-acolo băga iarăși seringa. Iar tu, Iordănescu, ce-mi faci, în 2014? Îmi bagi cuțitul pe la spate, după ce eu am fost dispus să pun și capul pe șina de tramvai pentru tine! Îți abandonezi copilul, îl trădezi, ca să te dai cu securiștii!”

III

„Mă oprește un țigan la intersecție: «Domnu′ Prodan, ajută-mă și pe mine cu niște bani»!. «Bine, mă, îți dau, dacă spui Tatăl nostru!». «Tatăl nostru e la pușcărie, mânca-ți-aș!». M-am tăvălit pe jos de râs! Puteam să-l refuz, după un astfel de răspuns?”.

„Eram junior la Victoria București, în probe. Eram copil, nu aveam bani, trăiam greu. Stăteam câte 30 în cameră și abia așteptam pachetul de acasă. Îmi punea mama cârnați, brânză, ouă, ce aveau și ei pe acasă. Le depozitam într-un dulap, iar dacă nu-l încuiam, la 10 minute după ce ieșeam din cameră, dulapul era devalizat. Până la urmă, am decis să punem fiecare mâncarea în mijloc, la bătaie, imediat ce primea cineva pachet de acasă. Eram copii flămânzi, am fi mâncat și pietre!

Într-o zi, vine Universitatea Craiova în București. Erau vedete, mă uitam la jucători ca la niște icoane. Eu fiind și mare fan Craiova… Echipa face antrenament în Regie. După, mă duc la vestiare. Acolo, Silviu Lung, medicul Craiovei și un masor. Scoate Lung câte o sută de lei, dă fiecăruia, iar pe mine mă ia de după umăr și mă conduce afară. N-ar fi zis și el: «Ia, mă, nepoate, și tu 100 de lei»! Știa că nu am, că stau la cămin, că eram vai de capul meu. M-a durut rău de tot întâmplarea asta și n-am s-o uit niciodată! De atunci, nu ne-am mai întâlnit decât la Kosice. Acolo, la încălzire, îmi strigă: «Hai, nepoate, mai cu tragere de inimă»! I-am zis ceva de genul: «Taci în p***a mă-tii, vezi-ți de treaba ta»!

E, cum a dat Dumnezeu? El, care îmi purta de grijă la încălzire, s-a făcut de râs la Kosice, eu am făcut un meci bun și am fost remarcat de toată lumea pentru felul cum l-am marcat pe Dubovsky. Am povestit multora de la Craiova episodul de la Victoria, lui Balaci, lui… Este cunoscut în fotbal, cred că a ajuns și la urechile lui Lung. Am vrut să-l sun pe Lung când a avut accidentul de circulație în care a omorât un om, să-l întreb dacă are nevoie de ceva, dar n-am avut destulă putere. Mi-am zis că e mai bine să îmi văd de treaba mea.”