„UN MILION DE VOLŢI – DERBY”. Titlul, cu tot cu verzale și culoare, roșu aprins, aparține celui despre care scriu. Sau, mai bine sus, cel care scrie. Bărbatul care împlinește, miercuri, 60 de ani. E meteorolog. Meteorolog și filolog. „Fie vreme bună, fie vreme rea, „câini” până la moarte și dincolo de ea…”. Pentru Sergiu, indiferent de vreme, vremurile au ancorat dragostea lui torențială pentru Dinamo.
Sâmbătă, la primul derby după ce Dinamo a revenit în primul eșalon, Sergiu a încercat să găsească un bilet- din cele 600 oferite oaspeților- pentru a intra pe „Arcul de Triumf”. Nu face parte din vreo brigadă ultras, astfel că șansele să intre la meci erau, din start, reduse. Membru DDB, bărbatul a participat la tombola organizată de filiala București a programului. 3 norocoși și zeci de cereri. Necâștigător. Și încă o șansă. Unul dintre fericiți avea cadrul inactiv. Altă extragere, însă nici de data asta. 60 de ani, 115 derby-uri – UN MILION DE VOLȚI-… și un bilet. Poate fi și printre rivali. Doar să fie, acolo, pe stadion. De unde a văzut toate derby-urile începând cu 1975 și, neîntrerupt, din 1979 până azi. Nelipisit! „Fie vreme bună, fie vreme rea…”.
Sâmbătă, în ziua derby-ului, Sergiu a pornit spre arenă sprijinit de o promisiune. Cineva i-a spus că o să-i găsească bilet. Și a intrat.
Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte. În cazul nostru, cadrul valorează 116 derby-uri. Din 1975 și până astăzi, Sergiu Ioan nu a ratat vreun derby Steaua- Dinamo sau Dinamo – Steaua! Dinamo vs FSCS sau FCSB vs Dinamo începând cu 1979! Pandemia i-a întrerupt șiragul și l-a condamnat, sfâșietor, să urmărească derby-ul la televizor. Apoi echipa sa de suflet a retrogradat, iar Sergiu nu a recenzat cele trei meciuri disputate cu CSA Steaua în sezonul de bejenie al „câinilor” la matineu. Pentru el, FCSB este continuatoarea orgoliilor lui.
Pe Sergiu l-am rugat, de foarte mult timp, să scrie povestea derby-urilor sale. Așa cum le-a trăit și cum o simte. A acceptat, iar acum, când am găsit și fotografia perfectă pentru poveste, am hotărât, fără ezitare, să o public.
Rândurile de mai jos, bolduite, cu patosul stadionului și verbul contondent al tribunei, cu haz și blestem, aparțin subiectului. Cel care, pe 26 iulie, schimbă prefixul și pleacă pe intemperia celor 60 de ani plus. O zi, un an, un derby. Sâmbătă, sub steag la propriu și la figurat (SURSA FOTO Fotografii din peluză), Sergiu a „împlinit”… 116 derby-uri. Îndiferent de vreme și de vremuri… . O poveste de și din stadion.
1. 2 noiembrie 1975- Dinamo – Steaua 3-3 (2-1) Meciul de destin, meciul fascinant. Primul. Lumina albă a nocturnei e perforată de zeci de mii de boabe de jar de tutun. Când Dudu Georgescu trage penaltiul, e atât de linişte, că aud mingea izbind mănuşile lui Moraru.
2. 23 mai 1976 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-1) aversă, descărcări electrice. Am marcat noi primii, a dominat copleşitor steaua, cu un lot aproape la fel de bun ca peste 10 ani. Ud ciuciulete, după meci sun acasă de la un telefon public din Piaţa Universităţii şi primesc interdicţie pe termen ”nelimitat”. Suntem în 1976 şi n-am împlinit încă 13 ani…
3. 1 septembrie 1976- Dinamo – Steaua 5-2 (2-1) Din galeria Rapidului, mă bucur cu…cine se bucură, într-o pânză densă de fum de ţigară. Rămân cu impresia că fumează toată lumea în afară de mine! Ce frumos se văd steagurile alb-roşii cu nocturna ca fundal!! “De-acum – în galerie!”
4. 6 iunie 1979. Steaua – Dinamo 2-1 (1-1) Am bilet la tribuna I-a (pe care îl ţin în ciorap! Trebuie să-i dovedesc maistrului de la “practică productivă” că pentru meci mă învoieşte şi îl şochez când mă aplec şi bag mâna în ciorap…). Galeria noastră e la a II-a, unde nu reuşesc să intru în ciuda rugăminţilor (şi a preţului mai ieftin!). Drept care flutur steagul tot meciul printre nişte stelişti “de bine”!
5. 9 septembrie 1979 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-1) La 1-0 pentru noi, Marcel Răducanu trage formidabil, mingea ricoşează din transversală pe linia porţii, de unde ridică un norişor alb. Strig de câteva ori: Nu e!, nu e !, nu! e” În ciuda unui nou meci foarte bun al lui Eftimescu în Ghencea, golul lor era pe drum…
6. 16 martie 1980 – Dinamo – Steaua 1-1 (1-1) E frig, a nins, o să fie “un teren mocirlos”. Şmecher, cu abonamentul în buzunar, în pauza mare mă duc la stadion să văd cum se vând biletele. Se vând.
7. 5 octombrie 1980 – Dinamo – Steaua 0-2 (0-2) Una din puţinele dăţi când am fost sigur de victorie şi am pierdut. Dinamo a dominat, steaua a marcat. Ai noştri au pasat de-a latul terenului minute în şir. Dacă ar fi pierdut, steaua ar fi ajuns pe loc retrogradabil…
8. 3 mai 1981 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-1) L-am îngropat pe tata cu opt zile înainte. În cimitirul Ghencea. În tramvaiul “nostru” se urcă steliştii. Forţele sunt egale; dacă ne batem, tramvaiul deraiază. Se hotărăşte un pact de neagresiune fizică şi… verbală. Nu scot 10 cuvinte; unul- “Gol!” scurt, la gol. Pierdem victoria în minutul 85. Încep să cred că, pentru mine, locul e blestemat.
9. 14 octombrie 1981 – Steaua – Dinamo 0-0 Ies din clasă în timp ce profesoara de limba română îmi laudă teza (analiză la “Mistreţul cu colţi de argint”) şi mă invită să citesc din ea… În ghiozdan n-am decât pânza de la steag şi beţele. Stupoare totală printre colegi! Pe stadion, Dinamo are nenumărate ocazii, dar Toma, atunci la steaua, scoate tot. Un prieten stelist “camuflat” mă întreabă, panicat, prin minutul 80: “Mai durează mult?
10. 18 aprilie 1982 – Dinamo – Steaua 2-1 (1-1) Cu câteva zile înainte de meci mă lovesc rău la picior. Obţin scutire. Cu piciorul umflat, stau în casă şi rup “papelitos”. La meci mă încalţ cu nişte ghete cu două numere mai mari. Fodor îl distruge pe fundaşul nostru dreapta Nicuşor Vlad. Ani de zile îl înjur, inclusiv după ce se transferă la A.S.A. Tg. Mureş.
11. 3 octombrie 1982 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-0) N-am intrat la facultate, n-am servici, n-am “moral” şi nici Dinamo nu poate să bată în Ghencea, deşi conduce!
12. 22 aprilie 1983 – Dinamo – Steaua 1-1 (0-0) La golul lor, Balint “îi rupe splina” lui Custov în sprint prelungit. Zic: “O să avem mari probleme cu ăştia!” Gura păcătosului…
13. 22 octombrie 1983 – Dinamo – Steaua 0-3 (0-1) Degeaba baţi Hamburg (miercuri), dacă FRF nu-ţi dă zile de odihnă, joci sâmbătă şi te aleargă Lăcătuş! Îmi dau seama că URĂSC steaua!
14. 16 mai 1984 – Steaua – Dinamo 1-1 (1-0) Avem echipă, ne trebuie un egal pentru al treilea titlu consecutiv, dar primul gol îl dă steaua. Rezolvă Augustin, care îşi aduce aminte să “salute” întâi galeria stelei, înainte de a veni la noi.
15. 22 mai 1984 – Dinamo – Steaua 2-1 (1-1) FCR (finala CUpei României). După pauză, Costel Orac iese din tunel şi ne face semn că el va da golul victoriei. Peste 8 minute, are dreptate. La sfârşitul meciului, îşi pune pălărie capacul Cupei României
16. 11 noiembrie 1984 – Steaua – Dinamo 1-2 (1-1) ploaie. La costum şi cravată, între stelişti, presimt şi spun cu voce tare mersul scorului. După meci, se zvoneşte că doi suporteri de-ai noştri au fost omorâţi de stelişti- loviţi cu talanga în cap (!!).
17. 15 mai 1985 – Dinamo – Steaua 0-0 Dinamo e în pasă proastă şi în scandal intern. Înjurăm de mama focului. Un oficial al clubului ne ameninţă: “Lasă că povestesc eu la club cum vorbiţi voi!” N-are cu cine!: “Şi tu crezi că se uită clubul în gura ta??” “Oficialul” tace tot restul meciului.
18. 12 iunie 1985 – Steaua – Dinamo 5-0 (2-0) SCR (semifinală în Cupa României). Dinamo a dominat primele 20 de minute, Andone a tras în bară, dar n-a rezistat fără fundaşi laterali. Efectiv, nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă!
19. 18 august 1985 – Steaua – Dinamo 1-0 (1-0) Facem rost de bilete de la un bişniţar, în curtea unei biserici. Sectorul nu e “bun”, aşa că ne plimbăm printre blocurile din Ghencea, întrebând lumea de o…lamă de ras. Ne aude de pe balcon un tip care ne invită în casă. Dinamovist cu fanioane pe pereţi, ne dă apă, ne pune muzică şi ne aduce LAMA şi un pix potrivit cu nuanţa de pe bilet. La plecare, din balcon, ne face semnul discreţiei cu degetul pe buze.
20. 30 mai 1986 – Dinamo – Steaua 2-1 (1-0) Nenorocirea s-a întâmplat, Barcelona nu şi-a făcut datoria. Valentin Ceauşescu (n.r.FOTO alături de componenții Steaua 86) agaţă de stâlpii lojei o pânză roş-albastră. Strigăm până răguşim: “Cârpa jos!” În primele 20 de minute, fundaşii noştri rad tot, l-ar faulta şi pe arbitru. Intimidarea funcţionează, ‘‘cea mai bună echipă a Europei‘‘ pleacă învinsă din Ştefan cel Mare.
21. 25 iunie 1986 – Dinamo – Steaua 1-0 (0-0) FCR (Finala Cupeui României) aversă. Deşi se desfăşoară covorul pe treptele lojei, semn că fiul tatălui e la meci, şi abia s-a făcut de 40 de zile de când steaua a păcălit Barcelona, avem (sau ne luăm) voie să câştigăm… Ciudat! La gol, mingea sare din “eroul” Duckadam ca din zidul cimitirului
22. 26 noiembrie 1986 – Steaua -Dinamo 3-0 (1-0) Suntem 50. Plouă cu lemne, pietre, apă, salivă şi urină. Miliţia ne întreabă: “Ce căutaţi aici?” După ce o bucată de lemn taie obrazul unuia de-ai noştri, Nicu Galerie doboară dintr-un pumn o gradenă cu stelişti. Ca-n desenele animate!
23. 13 mai 1987 – Dinamo – Steaua 1-1 (1-0) Am cel mai mare steag din galerie. Când îl desfăşor pe geamul tramvaiului, vagonul se întunecă. Nu mă gândesc la ce-ar însemna câteva pietre bine ţintite, de pe stradă. Ma gândesc doar că echipa cea nouă, la care ţese Lucescu, nici nu va pierde, că începe să aibe valoare, nici nu va câştiga- că n-are voie. Am dreptate.
24. 28 iunie 1987 – Steaua – Dinamo 1-0 (1-0) FCR (Finala Cupei României). Unul din meciurile previzibile, cu covorul întins la loje, meci în care “n-am avut voie!” Vreo 10 minute din meci nu le-am văzut- o cădere de calciu m-a decuplat. Energizat de talpa cu care Lăcătuş l-a scos din joc pe Al. Nicolae, ajuns acasă am scris: “La fiecare meci pe care îl joacă steaua, sper să păţească ceva Lăcătuş, să-l mutileze cine
25. 2 decembrie 1987 – Dinamo – Steaua 0-0 Când Moraru se-ndreaptă spre Lăcătuş prin ceaţă, mă ridic în picioare şi urlu: “OMOARĂ-L!”
26. 8 iunie 1988 – Steaua – Dinamo 3-3 (1-1) Ajung în galerie trecând pe sub gardul dintre tribuna a II-a şi peluză. Miliţienii sunt nervoşi: “De unde aveţi bilete?” Răspunsul meu corect: “De la şeful secţiei tir a clubului Dinamo.” Încă de pe drumul de întoarcere, „lumea” ne întreba de ce am aranjat meciul….
27. 26 iunie 1988 – Dinamo – Steaua 1-1 (0-1) FCR. Deloc timidă când Iovan îi trage şuturi în fund tuşierului, steaua e retrasă de stăpân. A doua zi, “partidul şi guvernul” dau Cupa stelei. Sunt într-o vizită, la masă; mă scuz şi plec acasă plângând pe stradion.
28. 3 decembrie 1988 – Dinamo – Steaua 0-0 lapoviţă, ninsoare, viscol. Maşini ale pompierilor încearcă să topească zăpada cu jeturi de aer cald. Zic: “Cine are cea mai mică ocazie- câştigă.” N-are nimeni. În repriza a doua jucăm în tricouri albastre.
29. 22 martie 1989 – Steaua – Dinamo 2-1 (1-0) Înainte de meci, colonelul Neamţu, locţiitorul şefului Miliţiei Bucureşti vine şi ne cere buletinele: “Dacă strigaţi ceva de tov. Valentin, uite-aşa joc pe voi la secţie” şi bate nervos cu tălpile în betonul dintre rândurile de gradene. La golul lui Balint în dubla lor superioritate, (mulţumim, Crăciunescule!) un suporter îi dă o directă în bărbie unui securist, care cade “blană” pe o gradenă. Urmează numărul lui „Ion” Andone.
30. 28 iunie 1989 – Steaua – Dinamo 1-0 (1-0) FCR. Braşov Trenul “mixt” opreşte la Sinaia. Dinspre vagoanele pe care scrie cu cretă “steaua”, Cristian Ţopescu vine să bea apă de la o ţâşnitoare. Alergăm către el, o ia la goană înapoi, nu mai bea apă. Până să sară miliţienii din vagonul “tampon”, ai putea să juri că nu s-a întâmplat nimic.
31. 9 septembrie 1989 – Steaua – Dinamo 0-3 (0-1) După golul de 1-0, îl informăm pe Lung: “Silviu Lung, de ziua ta/ Ţi-a dat Mateuţ ceva!”
La fiecare ratare a stelei (şi n-au fost puţine!), strigăm prelung: “Uraaa! Uraaa! Uraaa!” Până la Congresul al XIV-lea mai sunt două luni jumate. Până la Revoluţie – 100 de zile. Îmi rad ciocul, după cinci ani (de ne-victorii în campionat).
32. 15 martie 1990 – Dinamo – Steaua 2-2 (0-1) Derbyul “împăcării”. Nicu Galerie (n.r. foto jos) dă mâna şi se pupă cu Marin. Galeria huiduie. Ce parodie de prost gust! După meci, fugăresc un stelist pe Şoseaua Ştefan cel Mare şi, la intersecţia Perla, îl plachez. Bănuiam că are ceva cu steaua în sacoşe. Un pulover. Deşi e umezeală şi arde greu, în scurt timp – nu-l mai are…
33. 2 mai 1990 – Dinamo – Steaua 6-4 (3-1) FCR. Înainte de Derby, mă relaxez pe malul lacului Snagov. Piaţa Universităţii e ocupată. Feseniştii şi ţărăniştii cunoscuţi se privesc acru şi îşi dau replici tăioase. Ajungem, totuşi, la concluzia că e Derby, şi că, în consecinţă “am venit pentru altă treabă”. Le umplem tolba (5-1), dar Lucescu iese pe pistă şi comandă “Stop!”.
34. 10 octombrie 1990 – Dinamo – Steaua 1-0 (1-0) Marea echipă s-a risipit prin Europa. Actualii sunt şocant de neîndemânatici! (Totuşi, mai puţin neîndemânatici decât ai lor!…) S-a reinventat “pasa lungă”, o formă de a scăpa de mingea care complică viaţa. Trăim din detenta “Sfântului Marian Damaschin Înţepătorul”, rudimentarul care marchează goluri necesare.
35. 5 mai 1991 – Steaua – Dinamo 1-0 (0-0) ploaie. În faţa noastră, în peluza de sub tabelă, se agită nişte…unii. Mirarea e maximă: “Cine sunt ăştia, că steaua n-avea galerie?!”
36. 6 octombrie 1991 – Dinamo – Steaua 1-0 (0-0) Steliştii vin la meci cu tabloul lui Nicolae Ceauşescu şi cântă: “Ceauşescu a-nviat, a-nviat beleaua/ Şi iar face ordine, să câştige steaua!” Demollari (n.r.FOTO jos) e anti-comunist… .
37. 19 aprilie 1992 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-1) În minutul 81, la 1-0 pentru noi, îmi scot ceasul de la mână, ca să nu mai am la ce mă holba. Peste un minut, steaua egalează şi meciul devine foaaarte lung. De nervi, iau acasă spătarul scaunului.
38. 26 septembrie 1992 – Steaua – Dinamo 1-0 (1-0) După meci, în drum spre maşina parcată lângă stadion, înjurăm steaua din toţi rărunchii. Când steliştii se iau după noi, năvălim în maşină, dar…motorul nu porneşte! Stăm claie peste grămadă, culcaţi pe banchetă vreo 10 minute, până se risipesc urmăritorii.
39. 25 aprilie 1993 – Dinamo – Steaua 1-1 (0-0) Se constituie de facto “grupul organizat” în care mă aflu şi astăzi. Cadou de inaugurare şi recompensă că stăm cu soarele în ochi, Hanganu prinde un voleu “Eurogol”. Insuficient…
40. 15 august 1993 – Dinamo – Steaua 0-3 (0-0) Fug de la Mare cu singurul tren (ticsit!…) din ziua aceea, pe o grevă CFR. Prunea e cel mai bun de pe teren. Săriturile lui din bară în bară limitează umilinţa la cota neprezentării. Câţiva de-ai noştri schiţează aplauze “fair-play” la golul trei. Nu i-am iertat nici azi!…
41. 4 decembrie 1993 – Steaua – Dinamo 1-0 (0-0) Se joacă între prânz şi după-amiază, cu strat de zăpadă pe gazon. Liniile de demarcaţie sunt praf de cărămidă. Ce văd, aproape nimic, văd printre lacrimi. Singurul vizibil clar, prin contrast, e Ilie Dumitrescu..
42. 2 octombrie 1994 Steaua – Dinamo 2-0 (0-0) Tipa din grupul nostru are un tricou alb-roşu cu PSV Eindhoven vizibil şi de pe Marte. Până să vedem cum facem s-o… mascăm la plecare, Lăcătuş îl trage de urechi pe proaspătul venit la echipa mare, Cătălin Hîldan
43. 14 aprilie 1995 – Dinamo – Steaua 0-0 Ciudat, într-o vineri. steaua are penalty şi Militaru ratează, intrând pe lista dezertorilor blestemaţi să n-aibă noroc. Din transversală, mingea sare la Pârvu, la care Prunea apără cu piciorul. Mă liniştesc şi zic: “Gata, aşa rămâne!”
44. 22 septembrie 1995 – Dinamo – Steaua 1-1 (0-0) Discuţie aprinsă şi mustind de ironii înainte de meci; “Cine e mai prost, Csikul nostru sau Csikul lor?” Al nostru prinde un voleu întâmplător şi egalează, după ce Roşu mi-ar fi stricat week-endul.
45. 6 martie 1996 – Steaua – Dinamo 4-2 (1-0) Nămeţi de zăpadă. Înainte de meci, Jean Pavel vine la noi să facă scandal. Un pumn bine intenţionat îl pierde prin munţii de zăpadă. La 4-0 pentru steaua am tulburări de vedere. Noroc cu Dănciulescu!… Cobor din troleibuz mânat de un presentiment. La staţia următoare, galeria stelei face troleibuzul pilaf.
46. 13 martie 1996 Steaua – Dinamo 1-0 (0-0) SFCR (sfert de finală în Cupa României). Ninsoare, lapoviţă, burniţă. La intrarea în tribună, stăm faţă în faţă cu steliştii. Zboară obiecte. “O să pierdem cu 1-0.” Amicii se uită urât la mine. Vârful nostru, Baston, ratează o ocazie uriaşă. “Ăsta o să păţească ceva rău!” Peste un timp aflu că şi-a autodistrus piciorul cu o drujbă…
47. 2 noiembrie 1996 – Dinamo – Steaua 0-0 Nu-mi aduc aminte de vreo ocazie de gol clară. Meci foarte prost, în zi de alegeri, în pauza căruia intru în vorbe cu o medicinistă. La întoarcere, un stelist trecut de a doua tinereţe dă semne vădite, neprovocate, de anti-dinamovism. La coborârea rostogolită din autobuz, e mai subţire îmbrăcat decât la urcare.
48. 10 mai 1997 – Steaua – Dinamo 3-1 (2-0) Fac drumul pe jos. Într-un butic, vânzătoarea îmi spune: “Dacă vă purtaţi aşa şi pe stadion, vă evacuează.” Îi răspund: “Doar dacă dăm foc.” Peste 75 de minute, un fum negru şi gros acoperă pusta Ghencei.
49. 15 octombrie 1997 – Dinamo – Steaua 1-3 (1-0) ploaie. La unul din golurile stelei, stelistul de atunci Denis Şerban se urcă de bucurie pe gardul din dreptul galeriei noastre. Mă ridic şi îl blestem: “Usca-ţi-s-ar piciorul cu care te-ai urcat pe gard!” În câteva luni, se transferă la Valencia şi îşi rupe piciorul.
50. 4 aprilie 1998 – Steaua – Dinamo 5-0 (2-0) Pe drumul lung spre stadion, unghiile îmi intră în carne şi mă umplu de sânge. Când vedem că fundaşii noştri se faultează între ei, plecăm la pauză, ca să n-am timp să mă refac cât de cât…
51. 8 noiembrie 1998 – Steaua – Dinamo 1-1 (1-0) Dinamo îşi face echipă, ura creşte, ne ducem 4000, umplem peluza. Mă bucur că am dat gol DUPĂ penalty, să le fie durerea mai mare. La sfârşitul zilei calculez: constat că am înjurat de cel puţin 600 de ori
52. 14 aprilie 1999 – Dinamo – Steaua 1-2 (1-0) SCR (semifinală în Cupa României) ploaie. Dominăm prima repriză ca niciodată altădată. La sfârşitul meciului, un “reprezentant al clubului steaua” comentează: “Am meritat victoria!…” Îl ajung din urmă: “Ai noroc că ai părul alb, că te călcam în picioare!” Grăbeşte pasul foarte sprinten.
53. 5 mai 1999 – Steaua – Dinamo 3-1 (1-0) ploaie, grindină, SCR. Sunt la balconul unui bloc de pe Ştefan cel Mare. Tocmai a dat grindină. Plouă torenţial. Galeria pleacă pe jos. Mă simt vinovat….
54. 15 mai 1999 – Dinamo – Steaua 0-0. Ciocoiu scapă pe contraatac, pe dreapta, pe latura dinspre Spitalul de Urgenţă şi, în situaţie de gol, îşi dă cu stângul în dreptul – intenţionat. În ultimul minut, Iftodi ratează faimoasa lovitură liberă: “Cu ăştia, nici blaturile nu ies!…”
55. 24 octombrie 1999 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-1) ploaie. Palele unui elicopter încearcă să usuce gazonul. Caut pietre: dacă elicopterul nu mai poate decola, meciul se amână. Avem 5 bare. Sus de tot, pe gardul dintre peluza noastră şi tribuna a II-a, un coleg de serviciu, stelist, se leagănă beat mort şi ne înjură. Dacă ar cădea în partea noastră, pe crucea lui ar scrie “Moţoc”.
56. 22 aprilie 2000 – Dinamo – Steaua 3-2 (1-1) ploaie. Ca să “aduc” campionatul, mă îmbrac ca în 1992, la ultimul triumf. Trec pe la “zero” şi îmi salut prietenii, în drum spre peluză. Când ne e mai greu, familia Lung ne mai ajută o dată.
57. 19 august 2000 – Steaua – Dinamo 4-1 (1-0). Când desfăşurăm pânza uriaşă “M**E STEAUA”, se aude un “aaaaa!” gâtuit de indignare. Am senzaţia că am înfipt ţăruşul în inima vampirului.
58. 1 aprilie 2001 – Dinamo – Steaua 1-0 (0-0) Radu Niculescu, un fel de Tamaş pre-modern, nu uită de unde a plecat. Ajung acasă traversând DN 1 pe roşu. Peste o jumătate de oră, un vecin e călcat de maşină traversând DN 1 pe roşu.
59. 3 noiembrie 2001 – Dinamo – Steaua 2-0 (1-0) Primesc de port-bonheur o batistă parfumată de la o doamnă sensibilă. Stau cu nasul în batistă tot meciul, stârnind priviri nedumerite. Şi o victorie.
60. 2 martie 2002 – Steaua – Dinamo 2-1 (1-0) SPCR. Meci prost, înfrângere presimţită, nervi ca pentru redeschiderea ulcerului. E greu să dai gol sperând că mingea va sări în poartă din colţuri de masă…
61. 24 aprilie 2002 – Steaua – Dinamo 0-1 (0-0) SCR- semifinală în Cupa României. Înainte de meci, doi stelişti se iau după mine. Intru într-o cabină telefonică şi sun acasă. Strig cât pot în receptor: „S-a întors pisica? E bine?” Descumpăniţi, steliştii pleacă- nu sunt ce par a fi. Case closed, dispoziţie excelentă şi victorie în Ghencea după 13 ani.
62. 8 mai 2002 – Dinamo – Steaua 3-1 (0-1) SCR. Calificarea e atât de “sigură”, după 1-0 în deplasare, încât nu stau în galerie. La 0-1, transformăm tribuna zero în falangă ultras, ceea ce are ecou acolo unde ne aşteptam mai puţin: la Claudiu Drăgan!
63. 19 mai 2002 – Steaua – Dinamo 2-2 (1-2) Pe drumul spre stadion, am o cădere de calciu. Când îmi revin, decretez: “Onuţul este unitatea de măsură a prostiei!” Peste câteva minute, Onuţ dă gol… Cu al doilea fundaş central Iodi, e meciul zis “Comedia erorilor”.
64. 15 septembrie 2002 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-0) Când revăd meciul la TV, am impresia că, în fiecare repriză, camerele de filmat sunt blocate pe direcţia de atac a stelei sau că terenul are o pantă către poarta noastră. Avem noroc: Cristi Munteanu face cel mai bun meci al lui la noi şi golul nostru e un şut deviat. Deşi nepierdut, e un meci pe care n-aş vrea să-l retrăiesc!!
65. 27 noiembrie 2002 – Dinamo – Steaua 3-0 (1-0) . În nocturna incertă din Cotroceni, cu steaua în zece, cu suporterii lor plecând şi cu 3-0 în minutul 74, răguşesc strigând: “ACUMA daţi-le cât cuprinde, ACUMA, că nu se ştie când mai avem ocazia!!!” Ca şi în finala Cupei din 1990, Dinamo se opreşte…
66. 23 martie 2003 – Dinamo – Steaua 2-4 (1-2) Am senzaţia că Munteanu “apără” de dincolo de linia porţii, de parcă l-ar trage plasa. Golul doi, chiar înainte de pauză, e “imposibil”, sunt gata să strig “Aut!”, dar mingea intră în poartă.
67. 23 august 2003 – Steaua – Dinamo 1-0 (0-0) Steliştii au coregrafie o “cetate de necucerit”. Dau tonul în galerie: “Cetate, cetate/ Te luăm pe la spate!” Cu Meride şi Okunowo (“Optinova”), în niciun caz astăzi…
68. 27 martie 2004 – Dinamo – Steaua 2-1 (1-0) “Grigorieeeee, bagă mingea-n poartă, Grigorie!!!” Amicul de pe scaunul de lângă mine zbiară acest îndemn o dată, de două ori, de zece ori, până dincolo de criza de nervi şi Grigorie continuă să rateze. Când, în minutul 93, Naidin pune mingea jos să bată lovitura liberă, îi zic: “Te pomeneşti!…” Se uită la mine neîncrezător, cu privirea ”N-ai să vezi!” Vedem urlând.
69. 22 august 2004 – Dinamo – Steaua 0-1 (0-0) aversă, descărcări electrice. Suntem campioni, dar ne chinuim. Ar fi bun şi un egal, mai ales că, pe udătură, mingea care sare favorizează viteza (celorlalţi). Când mijea de 0-0, Andrei Cristea, cu şireturile în ofsaid, bagă galopul pentru înfrângere acasă în Derby. Era să am concediu!
70. 10 aprilie 2005 – Steaua – Dinamo 1-0 (1-0) S-a terminat. N-am jucat nimic. Primesc mesaj: “N-ai ce să faci…Numără până la 10 şi linişteşte-te!” Număr şi până la un milion, dar- NOI CÂND BATEM ÎN GHENCEA ÎN CAMPIONAT??
71. 31 iulie 2005 – Dinamo – Steaua 3-2 (1-2) SPCR (Supercupa României) după ploaie, umezeala. Aerul e irespirabil. În plină caniculă a plouat. Asfaltul scoate abur dens. Suntem leoarcă înainte de intrarea… în şut. Noi va trebui să strigăm, ei- să alerge. Îşi face datoria Florentin Petre, ale cărui sprinturi întorc rezultatul. La sfârşit, abia mai respirăm- şi noi şi ei. Trofeele nu vin uşor!…
72. 18 septembrie 2005 – Steaua – Dinamo 2-2 (2-1) Compunem chipul lui Hîldan din plăcuţe. În prima jumătate de oră, nu facem patru pase legate. Ne salvează nonşalanţa lui Zicu. A doua zi începe să se rostogolească bulgărele că a fost faţa lui Hitler. Îi scriu lui Tolontan câteva rânduri: “Hîldan şi Hitler”. Mă publică în Prosport; bulgărele se opreşte.
73. 9 aprilie 2006 – Dinamo – Steaua 1-1 (1-0) Am ştiut; am simţit că n-o să câştigăm, chiar dacă minutele treceau. Se sucea norocul lui Grigorie. Începuse sărbătorirea victoriei şi, când Cristocea a intrat în unghiul ăla ascuţit, n-a crezut nimeni. În afară de mine…
74. 20 septembrie 2006 – Dinamo – Steaua 1-0 (0-0) Golul, pe care- aşa l-am simţit- aşa l-am numit – “neasemănător”, golul care suda definitiv osul rupt la 1-3. Dincolo de slalomul special al lui Denis Şerban, urmat de plecarea în grup a băncii noastre către peluza galeriei, rămâne şi înverşunarea lui Klemi Saban de a nu primi gol- împotriva evidenţei chiar.
75. 7 aprilie 2007 – Steaua – Dinamo 2-4 (0-3) Într-o noapte din toamna anului 1999, visez cum Claudiu Niculescu, pe atunci la Craiova, scapă singur spre poarta stelei din Ghencea de vis-a-vis de tabelă, eu îi strig: “Până-n poartă, Claudiule, până-n poartă!” şi Claudiu marchează. Când Rădoi semi-luftează în realitate, strig ca-n vis: “Până-n poartă, Claudiule, până-n poartă!” . După aproape 18 ani- S-A FĂCUT!
76. 24 noiembrie 2007 – Steaua – Dinamo 1-0 (0-0) După meci, doi din trei suporteri de-ai noştri ajung în dubă. La coborârea pe scările medievale, încerc să glumesc: “Închiriez ochelari: un milion – cinci minute!” Se cimentează o ‘‘prietenie‘‘ lungă PCH – BGS.
77. 4 mai 2008 – Dinamo-Steaua 2-1 (1-0) ploaie. Înainte de meci îi arăt lui Gigi Becali pumnii încrucişati a cătuşe. Râde cu poftă, n-are amintiri despre viitor… În minutul 80, HabiBou are o fâstâceală de multe milioane în faţa porţii noastre. Mi-a îngheţat inima!
78. 1 noiembrie 2008 – Dinamo-Steaua 1-1 (0-1) Îl botez pe Diabate “Adiabaticu’”. Mare ratare Adrian Cristea în minutele de prelungire. Bucuros că oricum nu pierdem, nu mă gândesc că două puncte în plus ar fi lăsat hoţia ce avea să vină la Urziceni fără obiect.
79. 8 mai 2009 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-0) Egalează în minutul 87 Claudiu Niculescu, din lovitură liberă, cu un şut deviat. Apoi dominăm ultimele minute şi avem şansa victoriei. Mă înregistrez spunând realist: “Trebuie să vă convină! N-am prea jucat nimic…” Dar- cui îi convine în condiţiile astea?!?
80. 30 august 2009 – Steaua – Dinamo 0-1 (0-1) Alerg tot meciul pe culoarul meu dintre scaune şi dau indicaţii. Un meci în care steaua n-ar fi marcat nici 100 de ani. La sfârşit, îmi dau lacrimi de fericire: victorie în Ghencea! Le spun prietenilor, complet relaxat, în timp ce aşteptam (CE DULCE AŞTEPTARE!!!) să ieşim din stadion: “Acuma să aibă ei [jandarmii] grijă, că până acuma- ne-am stresat noi!”
81. 17 martie 2010 – Dinamo-Steaua 2-0 (1-0) Prin telefonul lăsat deschis 120 de minute, o tânără doamnă e în legătură directă cu “prioritatea zero”. Chiar când să înceapă meciul, găsim un stelist printre noi. În iureş, telefonul captează mai ales interjecţii şi imprecaţii. Comentez sec: “Am găsit un s…..t şi-acum îi dăm!”
82. 17 octombrie 2010 – Dinamo-Steaua 2-1 (2-1) E coadă la intrare, pe Calea Floreasca. Strig: “Care eşti, mă, s….t p-aicea?” Iniţial, lumea râde, după care începe să se uite mai atent în jur. “Înăuntru”, Marius Niculae, încă neîmpuţit de brânză, întoarce repede scorul din două penaltiuri. N-am avut nicio emoţie. Mi s-a părut atât de simplu!
83. 25 aprilie 2011 – Steaua – Dinamo 0-1 (0-0) Stau în safe mode tot meciul, de teama unei interdicţii care să-mi compromită “100”. Jandarmii ne depăşesc numeric- îi vedem PREA bine în lumina torţelor care ard neîntrerupt. La golul lui Torje, mă bucur de după treptele de sus; în tribună- suporterii fără reţineri sunt reţinuţi… Acasă, văd o filmare din galerie- în galerie, la gol. Everestul.
84. 25 mai 2011 Steaua – Dinamo 2-1 (1-0) FCR (Final Cupei României) Braşov, ploaie. La dus, intrăm într-o aversă ca-n poveşti. O filmez din maşina care înaintează cu nici 20 la oră. La Posada, de pe versanţi se rostogolesc valuri de noroi. Din când în când trebuie să ne oprim, stratul de apă e prea adânc. Trăzneşte de câteva ori chiar în faţa maşinii. Îi spun prietenului care conduce: ”E-atâta ură între noi, că, uite, se varsă! N-avem loc unii de alţii!”
85. 5 decembrie 2011 – Dinamo – Steaua 1-3 (1-1) Ţinem 1-0 63 de secunde. Fără să ne mai întâlnim cu mingea după ce marcăm, primim gol la un şut al lui Rusescu de după colţ, la care mingea sare ciudat în faţa lui Bălgrădean. Cred şi acum că acest gol nefiresc şi-a pus amprenta pe următorii 4 ani de Derbiuri.
86. 17 mai 2012 – Steaua – Dinamo 3-2 (1-1) ploaie prin copertină. La 3-2, Ţucudean scapă spre poarta stelei, dar un dinamovist “adevărat”, ulterior vânzător de bilete şi de iluzii, Marius Niculae, îi taie calea mai eficient decât Szukala. În ţintarul familiei Becali, meciul era 1 solist.
87. 4 noiembrie 2012 – Steaua – Dinamo 3-1 (0-1) Ajunge Alexe? N-ajunge… Cu ochii injectați de Neubert, steliştii aleargă ca neoamenii şi întorc rezultatul. Ca să nu fie dubii, le dă o mână de ajutor şi Pulhac, cu auturi şi cornere fără număr, doar-doar…
88. 10 mai 2013 – Dinamo – Steaua 0-2 (0-1) Dinamo- la un minim istoric. Am venit ca la tăiere. Mi-aş dori ca meciul să se termine în minutul 1! Autogolul lui Boubacar e tot ce lipsește. Strătilă rupe tot ce prinde- numai plasa- nu… Degeaba întrerupem meciul, steaua are faza şi ocazia. “În ritmul ăsta, ăştia distrug palmaresul direct!”
89. 11 august 2013 – Dinamo – Steaua 1-2 (0-2) Coregrafie pentru Hîldan şi Dumitrache. În loc de fotbal?!? Latovlevici nu e impresionat şi încheie meciul în minutul 6. Suntem buimaci, Fai ne taxează ca un dușman: (bineînțeles) autogol- bară-gol. Putea să se termine 2-2, dar mai ales 0-4 sau 0-5!… Viitorul e sumbru.
90. 1 martie 2014 – Steaua – Dinamo 1-1 (0-0) 8 pastile (10?) ca să pot ieși din casă. În tribună, în minutul 85, îmi scot (iarăși!) ceasul de la mână. Doar n-o să se întâmple ca acum 22 de ani. Se întâmplă ca acum 22 de ani. Keşeru egalează în minutul 89 şi face ore lungi din minutele rămase.
91. 27 martie 2014 – Steaua – Dinamo 5-2 (3-1) SCR (semifinala Cupei României). 2-5 şi meciul nu se mai termina. La 1-1, Stoican s-a descoperit ca un fraier. Acum stăm între patru pereți, grupul, să vedem ce e de făcut. E greu, ar putea să devină groaznic: în insolvență, fără bani, fără lot, fără antrenor… . Nu cedăm: toţi vor să vină în continuare. Deocamdată, să scăpăm de insolvență şi… mai vedem… Când terminăm de vorbit, a trecut de miezul nopții.
92. 17 aprilie 2014 – Dinamo – Steaua 1-1 (0-1) SCR- Semifinală în Cupa României. Nemaivăzut: Orchestră, Bolero, Ravel. Emoționant. Lacrimogen. Toată lumea filmează PCH. Un cetățean stelist mă fixează insistent în timpul meciului. Îl înjur crâncen, îi arat fundul, îi…indic direcţia corectă a privirii. Ne ridicăm, ambele grupuri, să rezolvăm problema. Grupul nostru e mai mare, aşa că al lor se așază. Peste câteva minute pleacă, însoțiți de urări…masive de rău.
93. 1 noiembrie 2014 – Steaua – Dinamo 3-0 (1-0) Pe 1 octombrie, mă operez de hernie. E ultima dată posibilă. Altfel, “100” se opreşte la 92… Pe masa de operație, chirurgul mă întreabă: “Ai intoleranță la ceva?” “Da, la steaua!” E dinamovist, nu râde nimeni… Peste fix o lună, eu mă prezint; Dinamo-nu.
94. 3 mai 2015 – Dinamo – Steaua 1-3 (0-0) Careul stelei arde la propriu. Ţucudean fuge primul în tunel. Alerg spre el şi de la un metru îi strig congestionat: “Ţi-e frică de o petardă, muierea dracului!” Îmi vine să râd: În dreptul porţii lor sunt ZECI…. Ai noştri îl înjură, ai lor trec pe lângă el indiferenți. Soarta trădătorilor…
95. 9 august 2015 – Steaua – Dinamo 0-0 Cerniauskas şi bara l-au oprit pe Chipciu (groaznică pătrunderea la care portarul nostru parcă n-avea destule mâini să împiedice golul!) şi a îndeplinit obiectivul minim: să nu mai pierdem. (Oricum, galeria ar fi avut suficiente petarde să întrerupă meciul dacă scorul ar fi luat-o razna!…) Încerc să descopăr muguri de speranță: Lazăr şi Gnohere.
96. 22 noiembrie 2015 – Dinamo – Steaua 3-1 (0-0) ploaie. În sfârşit, victorie!!!… Ce păcat că n-a rămas 3-0! Pe drumul către o bere, un amic îmi spune: “Sunt obosit de de-abia pot să merg… Meciul ăsta mi-a luat toate puterile!” N-am ştiut că poate să-mi citească gândurile…
97. 3 martie 2016 – Dinamo – Steaua 0-0 SCR. De fiecare dată când centralul arată colțul careului mic pentru aut de poartă, mă tem că e, de fapt, penalty. Jucăm mai mult temător decât economic, de parcă deja am făcut 1-1 în tur…
98. 6 martie 2016 Dinamo – Steaua 1-1 (0-1). Sunt foarte obosit. Au trecut doar trei zile. Altădată treceau șase luni…. Detenta lui Bicfalvi şi zvârcolirea de cobră atacată a lui Cerniauskas din ultimul minut (96!) salvează o seară pe muchie.
99. 10 aprilie 2016 – Steaua – Dinamo 1-1 (1-0) Galerie uluitoare. Minutul 83. Peste 10 minute, idiotul național pierde 10-15 milioane de Euro dacă steaua nu marchează. E o presiune fantastică. Simt că nu mai pot să îi ajut pe ai mei: am doar energie negativă. Aşa că plec, mă retrag grăbit, urmărit de cascada de centrări. Acele 10 minute le petrec într-o toaletă, cu degetele adânc înfundate în urechi, numărând secundele în gând. Când revin, tocmai ratase victoria Nedelcearu.
100. 20 aprilie 2016 – Steaua – Dinamo 2-2 (1-0) SCR. 100. O SUTĂ! Ekeng egalează cu șutul vieții. Şi al morții lui. N-am ştiut atunci, am aflat repede: Din seara aceea, Ekeng nu mai avea resurse să trăiască, trăsese din adâncul inimii şi ne dăduse tot. Pentru el nu păstrase nimic.
101. 20 august 2016 – Steaua – Dinamo 1-1 (1-1) Acum două săptămâni- mama trăia. Sunt în galerie şi ştiu că, acolo sus, nu e supărată. Îmi arde şi nu-mi arde. Şi mă mănâncă obrazul nebărbierit. După golul contorsionat al înjuratului Rotariu, Brănescu îşi arată rugina prea timpurie. După meci, târziu, într-o noapte calmă, mănânc tort pe capota unei maşini, într-o parcare.
102. 30 noiembrie 2016 – Dinamo – Steaua 3-1 (2-1) ploaie. “De-ar trece minutul unu!!!” Nu trece… Penalty împotrivă în secunda 9. E greu să se întâmple şi dacă vrei să se întâmple! La ce-am mai venit??? În pauză- râd eu de mine: “Ce gânduri negre!…”
103. 22 decembrie 2016 – Dinamo – Steaua 4-1 (1-0) SCL (Semifinală Cupa Ligii). La două zile după, văd o filmare în PCH. E 3-1. Galeria cântă. La un moment-dat, unisonul se pierde. Îmi dau seama că Rotariu a scăpat către 4-1. Ochii suporterilor lucesc altfel. Îndemnurile scurte se amestecă, gâturile se lungesc, ca pentru a face pod mingiei către vinclu. Înţeleg din reacţii că Rotariu se uită către careu şi vede că n-are cu cine continua şi tot din reacţii- că l-a dezechilibrat pe Toşca. Câteva braţe dau să se ridice- mingea e în lob. Urmează delirul dement.
104. 1 martie 2017 – Steaua – Dinamo 1-3 (0-1) SCL. În pauză, încă sunt îndoieli. Dar am văzut golul lui Nistor: steaua e fragilă şi resemnată. Le spun: “Dacă dau ei, mai dăm şi noi!” Are loc chiar şi Patrik Petre, iar penaltiul lui Hanca îl savurez reconforta(n)t din spatele plasei. +1 la totalul totalului general şi o delicatesă nouă: înjurătura de “fâcsâbitate”.
105. 2 aprilie 2017 – FCSB – Dinamo 2-1 (1-0) Răcesc cu cinci zile înainte de Derby. Aşa ceva nu mi s-a mai întâmplat de… zeci de ani, atât de aproape de Meciul pentru care îmi planific (până şi) răcelile. E o ratare pe linie: dispoziţie, atmosferă, joc, scor. În prelungiri, Rivaldinho se înalţă din…neant şi dă către mine, care stau în spatele barei din dreapta. Motiv să strig “Bară!” şi să fie bară. Vraja s-a spart.
106. 1 mai 2017 – Dinamo – FCSB 2-1 (1-1) În minutul 93, capul limpede al grupului mă anunţă veselă: “Peste două minute o să-ti spun ceva!” După două minute de joc fără sens la baionetă (egalul era convenabil pentru toată lumea), De Amorim lasă fâcsâb-ul fără titlu, ca un HabiBou redivivus. Hanca bate sigur penaltyul suprem în minutul 96. Tot ca acum nouă ani, meciul se încheie cu o liberă ovină respinsă eroic de zid.
107. 24 septembrie 2017 – FCSB – Dinamo 1-0 (1-0) Cu oaia trebuie să dai când ai. Şi …ai!: Nemec, deviere prea slabă, Mahlangu şut de la distanţă aproape de vinclul din faţa mea. Altfel, se trezeşte să adoarmă Filip lângă Momcilovici şi galeria rămâne buimacă.
108. 18 februarie 2018 – Dinamo –FCSB 2-2 (1-0) Meci de care depinde prezenţa noastră în play-off. Şanse reale – sub 25%. Vreau să batem, dar nu vreau patru meciuri-coşmar cu fâcsâbul– sunt multe şi două! Totuşi, facem 2-0 din nimic, ne frecăm la ochi şi înlocuiţii urcă în galerie. În prelungiri, toată echipa se opreşte hipnotizată şi se face 2-2. E plata pentru minutul 96 de cu un an în urmă? Peste câteva luni, echipa intrată în locul nostru în play-off împiedică fâcsâbul să iasă campioană.
109. 29 iulie 2018 – FCSB – Dinamo 3-3 (1-1) Luăm gol din corner. Revenim de trei ori. La golul nostru 2, un suporter ne stropeşte cu spumă anti-incendiu. Există ceva ce nu se poate întâmpla într-un Derby?? După 3-3 în minutul 89, Nistor are o fază de solist pentru un 3 – 4 de nevisat, dar trage peste.
110. 11 noiembrie 2018 – Dinamo – FCSB 1-1 (1-0) Terenul ca de pe şantierele noastre eterne ne ajută enorm. Noi, şi-aşa nu facem trei pase consecutive- în condiţiile astea, nu face nici fâcsâbul. E unul din cele mai slabe meciuri văzute, foarte asemănător cu cel din noiembrie 1996. Singura lumină, Salomao. 1-1 pe 11.11. Dacă eram mai harnic, era meciul 111…
111. 5 octombrie 2019- FCSB – Dinamo 1-1 (1-1) Stau la inelul 2 şi nu-mi place; vulcanul e câteva rânduri mai jos. Triplă ocazie uriaşă, cu mingea pe lina porţii şi în bara fâcsâbului în interval de trei secunde. Fostul Bizon, actual gibon, nu are vârful ghetei suficient de lung ca să strângă palmaresul. Golul îl dă jucătorul… ”nevralgic” Denis Ciubotariu, dar…. Cât o să-i mai ducem în cârcă pe ai noştri?
112. 16 februarie 2020 – Dinamo – FCSB 2-1 (1-1) Om bogat, om sărac, om eliminat (Iulian Cristea), meci echilibrat. A dat golul vieţii Andrei Sin, o minge arcuită, pe singura traiectorie posibilă spre 1-0. Meciul se putea încheia rău- cu atâtea petarde, ultima întrerupere poate să fie chiar ultima. După tradiţionalul subiect nr. 1 de discuţie (’’Mai e mult?’’) când conducem, apar două…lebede: una albă – Program DDB şi una neagră – Coronavirus.
113. 25 iunie 2020 Dinamo – FCSB 0-3 (0-1) SCR tur Primul Pandemic. Meciul straniu, la care sunt „ziarist’’ ca să fiu în tribună şi să duc mai departe iluzia. Pierdem net, deşi, nu-i aşa, Vlade??, n-ar fi fost imposibil să câştigăm. Nu numai când mingea nu e la noi, suntem în pericol. Deşi, pe hârtie, echipa e acceptabilă, şi nu luăm roşii, jucăm în inferioritate. De moral. În teren se vede o destrămare de sfârşit de lume, pe care trăznetul fenomenal dinaintea meciului îl face foarte…palpabil.
114. 12 septembrie 2021 – FCSB – Dinamo 6-0 (4-0) Ca de obicei înainte de ieşirea din casă, I’m Alive şi Furtuna Anotimpurilor lui Vivaldi. De data asta, premonitoriu. A fost furtuna perfectă!…. Ruşinea tuturor timpurilor. Noi toţi în derivă, ei – simţind mirosul de sânge. Plus Eşanu- a patra bară a porţii noastre. Plus Giafer- rotofeiul aşa-zis fundaş central, pe care practica îl torturează înainte de a-l omorî. Plus Steliano Filip- apărătorul străveziu, care nu se simte bine până nu face ceva rău în Derby. Plus cele mai urât echipament purtat vreodată. Am plecat la 0-4, gonit de spaima că orice secundă în peluză ar fi adus un nou gol. Au mai fost două, puteau să mai fie nouă. A fost meciul care a desăvârşit retrogradarea începută la ratarea istorică a lui Robert Moldoveanu, din meciul cu UTA.
115. 30 ianuarie 2022 – Dinamo – FCSB 0-3 (0-1)
Fâcsâbul face box cu umbra. Din nou, prima sută de secunde e interminabilă. Octavian Popescu, pune fotbalul de pe calculator, pe gazon. ”Să nu poţi să faci UN fault!…” Răuţă e mai bun ca însuşi Filip în rolul lui Filip cel rău, Ivanov ajunge în salvare la primul drum de pe bancă, iar ‚’’portarul’’ nostru portughez e singurul din lume care plonjează…chircit, retractil, ca o omidă înţepată cu acul. În condiţiile astea, viitorul e negru-închis, dacă mai e.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER