Vânzătorul de la Plafar. Ștucan, despre o anecdotă cu Șumudică, antrenorul campion al României suspendat pentru pariuri

Ieri, ne-am întâlnit întâmplător pe o terasă din zona pieței Alba Iulia. Depășisem masa la care stătea, fără să-l văd, însă am auzit din spatele meu: „Ce faci, mă, mă urmărești și aici?”. M-am întors mirat. Era antrenorul campioanei României, Marius Șumudică, zâmbind hoțește peste farfuria în care se afla un file de ton la grătar. Am dat noroc, apoi i-am întins politicos mâna doamnei cu care stătea la masă. „E soția mea. El e Ștucan, ăla care m-a distrus”.

În fața unui asemenea dialog nu poți decât să pufnești în râs. Am salutat, apoi m-am retras la o masă într-un colț însorit al terasei. Nu voiam să creadă că încerc să-l spionez. După câteva minute, masa lui era goală. Am pus mâna pe telefon, amuzat, și i-am dat un mesaj:

Eu: „Ai dispărut! :)”
El: „Mă găsești tu! :)))))”

Astăzi, l-au găsit reporterii de la Gazeta Sporturilor la altă terasă, din zona Dristor. Potrivit relatărilor, Șumudică urmărea interesat meciurile de tenis de la Roland Garros în timpul unei partide de table cu fostul fotbalist de la Steaua, Cătălin Liță. Antrenorul ar fi mizat pe meciul dintre Murray și Stepanek, cu ajutorul unui prieten care a plasat banii la o casă de pariuri terestră din vecinătate.

Șumudică spune că nu e adevărat că a pariat și că n-a intrat niciodată în vreo casă de pariuri.

Declarația lui se confirmă. Antrenorul promotor de Anticârcel nu intră în încăperile întunecate de autocolantele de pe geamuri, camerele acelea ale amăgirii în care colile A4 pline de cote sunt studiate minuțios de tineri și bătrâni dornici de câștig rapid.

Dovadă este anecdota de mai jos.

Întâmplarea este autentică și a avut loc acum câteva luni, înainte ca Marius Șumudică să fie prins de Comisia de Integritate a FRF în timp ce încălca regulamentele pariind online pe meciuri de fotbal.

O tânără a intrat într-un magazin de produse naturiste din zona Vatra Luminoasă. Cum intri spre Electroaparataj dinspre Mihai Bravu, pe partea dreaptă. Voia să cumpere niște vitamine. S-a dus glonț la casă, spre bărbatul grizonant îmbrăcat în civil. A cerut vitaminele, însă vânzătorul s-a scuzat zâmbind hoțește: „Nu vând eu. Prietenul meu e ieșit puțin, dar așteptați-l! Vine imediat!”.

Clienta a acceptat să aștepte, iar în liniștea așternută în magazin s-a auzit vocea bărbatului: „Nu mă recunoașteți?”. Tânăra s-a uitat mirată și a negat, cerându-și scuze.

El: „Sunt antrenor de fotbal”
Ea (jenată): Nu mă pricep la fotbal. Nu mă uit.

El: Sunt antrenor la Astra. Marius Șumudică.
Ea (încurcată): Numele mi-e cunoscut.

Dialogul absurd a fost întrerupt brusc de apariția vânzătorului. A intrat pe ușă având în mână un teanc gros de bilete la pariuri:

„Gata, Mariuse, am luat tot!”.

Peste drum de magazin, la 20 de metri înspre intersecția cu Mihai Bravu, se află două case de pariuri lipite una de alta.