VIDEO | „Totul despre colegii mei” cu Rotariu. Cine merita să joace mai mult la CM 1990, cât de greu era să-l deposedezi pe Hagi și cel mai „tupeist” jucător din Generația de Aur: „Putea să fie Maradona, Messi…”

Prezent în studioul emisiunii ProSport Live, Iosif Rotariu (54 de ani) a luat parte la rubrica tradițională Totul despre colegii mei. Fostul mare internațional a vorbit despre componenții naționalei României care a participat la Cupa Mondială din 1990 și și-a caracterizat fiecare coleg în câteva cuvinte.

Silviu Lung – ce aș putea spune despre Silvică? Era colegul meu de cameră, eram prieteni foarte buni. În mare măsură cu victoria cu URSS (n. red. – primul meci de la Cupa Mondială din 1990 / 2-0) i se datorează lui. Îmi amintesc că la finala cu Milan, din 1990, stăteam amândoi în cameră cu infiltrații, cu dureri. 

Dănuț Lupu – cu el aveam o relație specială la Campionatul Mondial din Italia. Era el puțin mai capricios datorită faptului că era foarte talentat. Proteja foarte bine mingea, nu și-a arătat potențialul maxim pentru că nu s-a pregătit din punct de vedere fizic la un nivel foarte ridicat. Când am fost la Timișoara, în 1994, am jucat Poli – Dinamo. În minutul 15, era mingea la mine, m-a lovit din spate, m-am întors și l-am întrebat ::bă, ce faci?::. Roșu și mie, și lui!

Rodion Cămătaru – cred că dintre toți jucătorii care au fost atunci la Campionatul Mondial trebuie să fie cel mai supărat că nu a jucat, pentru că a jucat bine în preliminarii, a înscris goluri, cred că ar fi meritat să joace.

Ioan Andone – e prietenul meu cel mai bun dintre jucătorii de la Dinamo. Jucam cu el tenis de câmp, tenis cu piciorul, și acum când mă sună și sunt meciuri caritabile merg la Botoșani. Nu mai e la nivelul meu la tenis de câmp.

Gică Popescu – aveam o relație normală, a fost și o perioadă în care am jucat amândoi mijlocași centrali la Steaua. Am jucat alături de el, l-am văzut implicat total, dar ținea foarte mult la Craiova. Nu spunea, dar se simțea că ar vrea să plece înapoi la Craiova.

Ioan Ovidiu Sabău – era jucătorul cu care eu mă luptam la partea fizică, la care aleargă mai mult. Era foarte bine pregătit, dedicat 100% fotbalului. Un jucător și un om extraordinar.

MiChael Klein – era un jucător cu un suflet mare, se pregătea și dădea totul pe teren. Calitatea fizică era punctul lui forte.

Mircea Rednic – a jucat la Mondial, dar nu a jucat în preliminarii. Eram într-o relație destul de bună cu el, era un jucător valoros, cu experiență.

Marius Lăcătuș – mi-ar trebui două zile să-l caracterizez. Un jucător cu un tupeu cum n-am văzut și n-am să văd la niciun jucător. Intra pe teren, putea să fie Maradona, Messi, oricine, intra cu gândul că e mai bun decât toți. 

Gică Hagi – nu-l lăsam să preia mingea când era cu spatele la joc. Când intra în posesia mingii și venea cu fața la tine, era imposibil de ținut.