Actori în vogă și pasul spre filmul de sport: de la visul adolescenței, la provocarea „Muhammad Ali” acceptată
- Fanii sportului au un motiv în plus pentru o vizită la cinematograf: pe 14 august a avut loc în România premiera filmului „Southpaw – Lovitura de stânga”. Jake Gyllenhaal, cel care a fost Dastan, în producția anului 2010, „Prințul Persiei: Nisipurile Timpului”, îi dă viață pugilistului Billy „The Great” Hope – deținător al titlului de Campion Mondial de Box la Categoria Supergrea, pus în fața încercării vieții, atât în ring, cât și în viața personală.
- Hollywood-ul și industria cinematografică au valorificat, de-a lungul anilor, sportul, dramele sportivilor, lupta pentru autodepășire și îmbinarea celor două planuri, aparent concurente – al vieții personale – dragoste, familie – cu cel al performanței.
Nu sunt puțini actorii consacrați care au schimbat genul abordat și au intrat în pielea unor sportivi. Care este primul nume de film care vă vine în minte atunci când auziți numele Kevin Costner? Keanu Reeves? Brad Pitt? Iată câteva exemple de actori în vogă ai ultimilor ani rămași în memoria colectivă grație unor personaje de istorie a filmului, care au făcut casă bună cu sportul de-a lungul carierei.
Prințul Persiei a devenit Billy „The Great Hope”
Jake Gyllenhaal s-a inspirat din sport pentru a contura personajul principal al filmului cu buget de 185 de milioane de dolari, al lui Mike Newwll, „Prințul Persiei: Nisipurile Timpului”. Actorul american, acum în vârstă de 34 de ani, îl descria în 2010 pe Dastan ca fiind „la intersecția dintre Rafael Nadal, Mick Jagger și Denis ‘Pericol Public'” – potrivit unui interviu publicat de firstnews.co.uk, acesta recunoscând că l-a studiat pe jucătorul spaniol de tenis, după ce l-a remarcat pentru fizicul său, pe care și l-ar fi dorit pentru rolul său.
În 1992, Gyllenhaal a avut o primă oportunitate de a juca într-un film cu tematică sportivă – „The Mighty Ducks” – o poveste care a adus pe ecrane lumea hocheiului pe gheață, dar părinții i-au interzis, forțându-l să se concentreze pe educație.
La mai bine de o decadă distanță, americanul nu a mai ratat oportunitatea. Pentru filmul „Lovitura de stânga”, Jake afirmă că nu a folosit niciun moment dublură pentru scenele de box. În schimb, s-ar fi antrenat de două ori pe zi în ring, ar fi făcut câte 2.000 de abdomene și ar fi învățat box în doar cinci luni, reușind în această perioadă să câștige șapte kilograme de masă musculară. „Boxul înseamnă instinct – abilitatea de a răspunde – dar în același timp înseamnă și abilitatea de a asculta, a citi adversarul și a răspunde. Cere multă simțire. În plus, există o întreagă filosofie în box. Asta m-a surprins”, a declarat Gyllenhaal pentru The Sydney Morning Herald, discutând despre cel mai recent film lansat pe piață.
De la căpitan în „Top Gun”, spre Ethan Hunt, la eroul „Misiunilor Imposibile” via rolul de pilot de curse în „Thunder Days – Zilele Tunetului”
În 1990, Tom Cruise și Nicole Kidman realizau primul dintre cele trei filme lucrate împreună. La nouă ani de la debutul pe sticlă, cu succesul „Top Gun” trecut deja în CV, Cruise juca rolul tănărului pilot de curse Cole Tricker, care făcea saltul din cursele de monoposturi Indy Car, către NASCAR, iar Nicole Kidman – pe cel al asistentei medicale a echipei de curse.
Potrivit relatărilor New York Times, atât Cruise, cât și Kidman, au petrecut nenumărate ore în apropierea circuitelor ovale pentru a prinde secretele curselor de viteză, iar colaborarea profesională și povestea de dragoste care le-au unit personajele în film, s-au translatat și în viața reală, cei doi îndrăgostindu-se și punând bazele unei căsnicii care însă nu avea să dureze. La 25 de ani distanță de la realizarea filmului, Hut Stricklin, un pilot veteran în NASCAR, relata pentru USA Today cum Tom Cruise nu i-a dat ascultare. „Nu a înțeles ce înseamnă când i-am spus că mașinile sunt construite să vireze la stânga„. Stricklen a povestit cum Cruise, urcat într-unul dintre bolizi, a culcat accelerația de podea, a virat la stânga, apoi a încercat spre dreapta și mașina a ajuns direct în zid, actorul înțelegând în final avertismentul primit, dar doar după ce a distrus o cameră de filmat în valoare de 100.000 de dolari.
În echipa lui Gregory House, un expert în rolurile de atleți
Omar Epps, actorul care joacă rolul doctorului Foreman, din prima echipă a complicatului, dar genialului medic care rezolvă „cazuri medicale imposibile”, Gregory House, a intrat în franciza serialului ajuns până la opt sezoane și 177 de episoade din postura unui actor expert în roluri de sportivi.
Actorul de culoare dăduse, până în 2004, lovitură după lovitură cu filmul din 1993, „The Program” (film despre fotbalul american), apoi cu „Major League II” (film despre baseball, 1994 – o franciză care i-a avut printre alții, în distribuție, pe Charlie Sheen, protagonist în „Doi bărbați și jumătate”, dar și pe Wesley Snipes, durul protagonist din „Blade”), în 1995, în „Higher Learning” (unde Epps joacă rolul unui tânăr elev cu rezultate excelente pe pista de atletism, dar cu performanțe scăzute la învățătură). În anul 2000, lumea cinematografică văzuse premiera filmului „Love and bascketball”, descris pe site-uri precum buzzfeed.com drept un punct de referință în ceea ce privește ecranizarea poveștilor de dragoste ale eroilor de culoare. Iar în 2004, până la începerea filmărilor pentru serialul „Doctor House”, Epps intrase deja în pielea pugilistului care cucerește lumea boxului îndrumat de o femeie – Jackie Kallen.
Willis cel „Greu de ucis” a intrat în pielea unui afacerist obsedat de pariuri
În 2012, Bruce Willis apărea pe marile ecrane ca protagonist în filmul „Lay the favourite / Jucătoarea” – o poveste extrem de actuală înrădăcinată în lumea cu moralitate îndoielnică și mize uriașe, care dau dependențe a pariurilor. Personajul întruchipat de Willis este în fruntea unei firme care reușește să controleze piața pariurilor, pentru a scoate profit.
Denzel Washington, trei „filme sportive” atipice în trei ani
Pe final de mileniu, Denzel Washington și-a legat numele de trei producții având în centru sportivi. În 1998, câștigătorul a două Globuri de Aur apărea în distribuția peliculei „He got game / Să înceapă jocul!”. Catalogat drept film despre sport, acesta spune povestea unui tânăr jucător promițător de baschet, al cărui tată se află în închisoare, condamnat pentru crimă. Un an mai târziu, Washington face un pas mai departe și intră el însuși în pielea unui sportiv – pugilistul Rubin „Uraganul” Carter, condamnat la închisoare pentru o triplă omucidere. Spre deosebire de alte filme cu tematică sportivă, producția mută ușor centrul de interes spre zona dramei deținutului, a procesului chinuitor și a construirii unei apărări.
Apogeul triadei este reprezeguardntat de filmul „Titanii” („Remember the Titans”), în care Washington îl interpretează pe antrenorul de Herman Boone, cel care încearcă să adune în echipa de fotbal, laolaltă, copiii, fără diferență de rasă.
Campionul Kevin Costner
Robin Hood, prințul hoților și Frank Farmer, garda de corp a regretatei Whitney Huston în filmul Bodyguard, sunt eroii aduși la viață de Kevin Costner care revin cel mai frecvent în viețile oamenilor de pretutindeni, fie și pentru simplul fapt că melodiile-coloană sonoră care însoțesc producțiile – „Please forgive me” – interpretată de Bryan Adams și „I’ll always love you” se numără printre cele mai îndrăgite balade și cântece de dragoste din toate timpurile, fiind prezente în orice top de specialitate, înspre vârful ierarhiei.
Actorul, acum în vârstă de 60 de ani, este un împătimit al sportului. A jucat în tinerețe – în California – baschet, baseball și fotbal american. Până în prezent, este pasionat de baseball și un obișnuit al meciurilor echipei CSUF Titans din Omaha – Nebraska, fiind chiar implicat financiar la un moment dat în susținerea unei echipe independente de baseball din NFL, numite Fielders, în cinstea producției cu trei nominalizări la Oscar „Field of dreams”. Costner este jucător cu prezențe regulate în turneele invitaționale de golf deschise VIP-urilor și un susținător al eforturilor de promovare a circuitului american, NASCAR. Iar acest lucru se reflectă în filmele sale.
Costner are în CV nu mai puțin de cinci filme în care intră în pielea unei jucător de baseball – „Chasing Dreams / În căutarea viselor” (1982, al doilea film listat al carierei), „Bull Durham” (1988), „Field of Dreams / Terenul de baseball” (1989), „For Love of the Game / Ultimul joc” (1999) și „The Upside of Anger / Culmea furiei”. Acestora li se adaugă o producție care aduce în prim-plan lumea golfului – „Tin Cup / Campionul” (1996), o peliculă recentă despre tensiunile și presiunile procesului de draftare din fotbalul american – „Draft Day” (2014), dar și o producție despre cicliști și frumusețea pedalatului – „American Flyers / Cursa” (1985). Iar anul acesta, Costner a înscris din nou: a jucat rolul unui profesor de liceu de mâna a doua, ce își îndrumă elevii pe drumul performanței pe pista de atletism.
Promovând cea din urmă producție cu tematică sportivă, Kevin Costner a mărturisit în presa canadiană că așteaptă scriptul potrivit pentru a-și adăuga pe listă și un film despre baschet: „au fost câteva filme despre sport așa-ș-așa pe care le-am dat mai departe. Nu aș putea juca într-un film despre hochei și nu aș face-o. Îi respect pe cei care iubesc acest sport. Nu știu nimic despre hochei. Simt că am ratat ceva acolo – dacă aș fi trăit în est sau în Canada. cu siguranță aș fi jucat„, s-a destăinuit Costner jurnaliștilor de la Toronto Sun.
Nicolas Cage și canotajul
Canotajul își face loc printre sporturile favorizate atunci când vine vorba de opțiunile de ecranizare, grație unei producții din 1986, cu Nicolas Cage în rol principal, aducând în prim-plan povestea primului campion mondial al Canadei, Ned Hanlan. „The boy in blue / Viața unui campion” îl aduce pe sticlă pe Christopher Plummer, alături de un Nicolas Cage aflat în primii ani de carieră.
Drumul spre titlul mondial este presărat cu greutăți, tentații și presiunea pariurilor pentru personajul lui Cage, care oferă scene de antrenament ce amintesc de Sylvester Stallone și „Rambo”.
„Tipul din Matrix” pe terenul de baseball
Keanu Reeves, cel care i-a dat viață lui Neo în trilogia „Matrix”, a iubit hockeiul, dar visul său de a ajunge la Jocurile Olimpice a fost zdrobit de o accidentare. În colecția sa de filme alese pe sprânceană, cu un refuz categoric pentru tot ceea ce este prea violent, s-a inserat un film cu copii, despre baseball și refugiul oferit de sport pentru tineri forțați să trăiască printre împușcături, în cartiere rău-famate.
Într-un interviu pentru Chicago Sun-Times, Keanu Reeves povestește cum s-a lăsat convins să accepte rolul lui Connor, un tânăr dependent de pariuri, care se vede nevoit să accepte un job de antrenor de baseball pentru copii pentru a-și putea plăti datoriile. „Există un număr limitat de povești pe care le poți spune. Da, am văzut în multe filme omul încercat, străduindu-se să se salveze. Schița propusă aici este interesantă. El nu este un om rău. Îl iubești sincer pe Conor, personajul meu, în ciuda tuturor eșecurilor. Pariază. Face bișniță cu bilete. Dar când este forțat să meargă pe teren alături de copii, îi îndrăgește. Îi respectă. Dintr-o dată, vezi un om bun. umanitatea lui îl face frumos. Sper ca la finalul vieții, să existe câteva bucăți memorabile cu care să se identifice numele meu și să nu-mi scrie doar ‘tipul din Matrix’ pe piatra de mormânt. (…). Pentru mine contează filmul, nu bugetul. De asta am făcut ‘Hardball’ – am simțit că pot schimba sentimentele oamenilor vizavi de copii„, puncta Keanu, cel care a recunoscut că cea mai mare bucurie a copiilor, pe platoul de filmare, a fost să se afle în preajma „eroului din Matrix”, motiv pentru care l-au și asaltat cu rugăminți de a le face, în pauze, câteva demonstrații cu mișcări din seria de succes mondial.
Indiana Jones, la borna 42: „De acum înainte, nu trebuie să mai fiu ‘Harisson Ford'”
Harrison Ford rămâne în amintirea multor cinefili drept Indiana Jones sau Căpitanul Han Solo, din „Războiul Stelelor”. În 2013, actorul care a jucat deja filme în șase decade intra în pielea lui Branch Rickey, un inovator șef de echipă în MBL – Major League Baseball. Filmul „42” spune povestea lui Jackie Robinson, primul jucător afro-american intrat în baseball-ul albilor. Personajul lui Ford – un membru al Hall of Fame pentru inovațiile într-unul dintre sporturile favorite ale Americii, este artizanul și susținătorul jucătorului intrat în cărțile de istorie ale MBL, cu numărul 42 pe tricou.
Într-un material publicat de Hollywood Reporter, Ford puncta că acest film în care apare în rol secundar, este un punct de cotitură al carierei sale: „Mi-am epuizat potențialul de actor principal de vârstă-medie. Am ajuns la acel moment în care oamenii nu mai vor să mă vadă pe mine, neapărat, sărutând fete și lovind pe alții. Așa că am început să construiesc următoare etapă a carierei mele„. Pentru Ford, a fost un altfel de rol, care se distanța de ideea de movie star și cerea un actor capabil să creioneze un personaj puternic. „Asta mi-am dorit să fac tot timpul, să joc astfel de roluri. Asta îmi imaginam că voi face, atunci când eram la început de drum. Nu aveam nici cea mai vagă idee că aș putea ajunge actor de rol principal. Nici nu știu cum am ajuns acolo„.
Concluzia lui Ford, după ce a reușit să îl convingă pe un destul de reticent Brian Helgeland să îi dea rolul lui Branch Rickey, dar și după recenziile pozitive primite de la criticii de specialitate, a fost: „De acum înainte, nu trebuie să mai fiu ‘Harisson Ford’. pot fi oricine vreau eu, dacă mă vor lăsa„.
„Bărbatul în negru” și proba supremă a „Legendei vii”
Ce provocare poate fi mai mare pentru un actor, în universul filmelor cu tematică sportivă, decât să redea pe sticlă povestea unuia dintre cei mai proeminenți sportivi ai tuturor timpurilor? Muhammad Ali, auto-proclamat „Regele lumii”, eroul Americii și un activist convins cu o priză incredibilă în fața maselor de oameni, campionul campionilor în ring, fost Cassius Clay – a prins viață în 2001 pe marele ecran prin intermediul lui Will Smith, cel care a jucat publicul pe degetul mic în „Bărbații în negru”, „Băieți răi”, „Ziua Independenței”, „Eu, robotul” sau „Șapte suflete”.
În 2001, Will Smith grăbea parcă timpul, care avea să-i rezerve pentru anul 2007 rolul principal în pelicula cu script post-apocaliptic „Legendă vie”: își dădea doctoratul în materie de filme cu tematică sportivă, în producția cu buget de 107 milioane de dolari, „Ali”, la un an după ce apărea în rol de mentor, consilier și caddie al unui jucător de golf, în „Legenda lui Bagger Vance”. Ideea filmului a prins contur încă din 1993, responsabilitatea scenariului s-a mutat de pe umerii unuia, pe ai altuia, inclusiv actorul considerat unul dintre cei mai carismatici ai Hollywood-ului, cu legături strânse cu lumea muzicii intrând în hora producției. Provocarea a fost cu atât mai mare cu cât, în 1977, Muhammad Ali își spunea singur povestea în „The Greatest”, sub îndrumarea lui Tom Gries, iar în 1996 recidiva, apărând în documentarul „When we were kings / Regii Ringului”.
Rolul i-a adus lui Will Smith o nominalizare la Oscar și una la Globurile de Aur, pentru cel mai bun actor în rol principal, însă cronicile vremii au găsit de multe ori mai multe minusuri decât plusuri. Un rol pe care, potrivit ABC, Smith l-a refuzat timp de opt ani: „caracterul ultimilor 100 de ani. Rațional, nu credeam că am ceea ce îmi trebuie pentru a deveni Muhammad Ali„, declara Smith pentru Primetime. „Sută la sută, nu voiam să fiu tipul care distrugea povestea lui Muhammad Ali”. Potrivit ABC, chiar familia fostului campion mondial a insistat pe lângă Will Smith pentru a accepta rolul. Când producătorul Michael Mann i-a promis că îi va găsi cei mai buni antrenori de box din lume pentru a-l învăța box, că vor învăța totul despre Ali, împreună, de la ceea ce mânca, la ceea ce el, ba chiar și mama sa gândeau, Will Smith a ajuns să creadă. „M-am convins că m-am născut pentru a juca acest rol„, explica actorul, acum în vârstă de 46 de ani.
A cerut trei luni de izolare pentru a se antrena, înainte de a se lăsa privit la un antrenament de însuși Muhammad Ali. A avut instructor pentru a înțelege spiritualitatea islamică – cea mai ușoară parte a transformării, spunea Will Smith. Iar verdictul pugilistului-simbol al lumii întregi i-a fost favorabil: „este un actor perfect. Chiar am crezut că mă privesc pe mine„.