A fost ca un vis care te face să nu vrei să te mai trezești. Ceasul deșteptător a fost nemțesc și a sunat, dar ne trezim cu un zâmbet, cu o stare de bine oferită de cel mai frumos vis. De acum, cei care au în mâini destinele acestor fotbaliști și a generațiilor care vor veni trebuie să fie atenți la felul cum vor gestiona situația. Vă amintiți de „momentul zero” al fotbalului românesc, când conducătorii cluburilor s-au închis într-o cameră și și-au jurat că nu mai fac blaturi? Asta trebuie să se întâmple și acum. Să se închidă în camera sa fiecare om care poate să facă ceva în fotbal și să învețe ceva din această performanță.
În general, în România am avut nevoie de revoluții și de momente zero, ca lucrurile să se schimbe în bine. „Niște puști au creat „revoluția din fotbal” într-o vară toridă în Italia, iar de atunci nimic n-a mai fost la fel…”. Așa trebuie să înceapă povestea despre cum s-a schimbat fotbalul românesc, peste câțiva ani. Dacă nu învățăm nimic din această vară, care ne-a încălzit sufletele ce nu mai simțeau mare lucru pentru fotbal, suntem niște proști, niște incompentenți și ne merităm soarta. Dacă generația născută în San Marino, Cesena și Bologna va rămâne un caz izolat, atunci ea și-a ratat menirea, pentru că alții n-au știut să profite de „aurul” pe care l-a oferit fotbalului din România.
Ce bine că avem motive să plângem!
Au curs lacrimi, în seara de la Bologna. Mii de fani și 23 de fotbaliști au fost uniți de aceeași suferință. Sunt momente grele, dar ce noroc avem că le-am trăit! Ce bine că avem motive să plângem! Ne-au lipsit până și lacrimile, pentru că asta înseamnă că am trăit și am trăit printre cei mai buni. Preferăm lacrimile, în locul serilor de vară cu meciuri privite dezinteresați, pentru că ai noștri erau acasă. Lacrimile înseamnă că a existat speranță, iar speranța este esența fotbalului.
„Vitamina” lui Gică Hagi
Nu știm dacă a vărsat o lacrimă și Gică Hagi. Cert este că își va aminti doar de bucuriile trăite. A fost omul turneului. Este cel care a crescut cei mai mulți fotbaliști pentru acest turneu și Euro 2019 a însemnat pentru Gică Hagi imboldul de care avea nevoie pentru a continua. Copii săi de la Viitorul n-au fost cu nimic mai prejos decât Guendouzi, de la Arsenal sau Dahoud, de la Dortmund, iar asta n-are cum să nu-l facă să meargă înainte cu credința sa despre cum poate transforma un copil într-un fotbalist adevărat. Începând din iunie 2019, Academia Hagi se poate compara cu oricare dintre academiile Europei, iar asta îi dă putere lui Gică Hagi să mai crească fotbaliști pentru România.
Epidemie de fotbal
O mare victorie a obținut și fotbalul. Fotbalul din România a fost resuscitat, a înviat. Puștii care își căutau hobby-urile în alte sporturi sau în jocurile pe televizor au fost „infectați” cu „virusul” care se ia doar în astfel de momente, nu din poveștile părinților sau ale bunicilor. Ei au văzut că sportul acela care oferea doar stadioane goale, scandaluri sau eșecuri pe linie poate să ofere și emoție, poate să unească și nu să dezbine și poate să creeze bucurii greu de explicat. Dacă vor fi copii care astăzi vor lăsa tableta din mână și vor bate o minge cu prietenii, imaginându-și că sunt Ianis Hagi, Pușcaș sau Andrei Radu, înseamnă că această generație de fotbaliști și-a mai atins un scop.
E momentul lor, nu le furați viitorul, în așteptarea unei oferte mai mari!
Și Europa ar trebui să-și amintească de noi, după a doua vară italiană. Trimișii cluburilor mari au văzut că România are fotbaliști de nivelul lor. Că sunt jucători care nu se vor mulțumi doar să-și primească salariul când se transferă în străinătate, care nu se împacă cu un eventual eșec personal și că visul lor nu este să ajută în Golf și să câștige bani mulți pe fotbal puțin. Echipele mari au din nou pe listele de achiziții nume românești. Poate că acum este momentul ca oficialii cluburilor de care aparțin să-i lase să plece. Să nu fie avari și orbiți de eventuale câștiguri miraculoase și să permită acestei generații să arate cât de valoroasă este, în campionatele mari. E momentul lor, nu le furați viitorul!
Să nu mai huiduim imnul adversarei și să nu mai luăm goluri în ultimele secunde
În final, ar trebui să eliminăm ce a fost rău și s-a trecut cu vederea, pentru că a fost foarte mult bine. Ar trebui să facem ceva cu golurile primite pe finalul jocurilor, episoade care se întâmplă cu regularitate, fie că vorbim de prima reprezentativă sau de selecționata under 19. Să nu credem că suntem blestemați sau că avem ceva greșit în ADN. Sunt situații care pot fi preîntâmpinate și rezolvate, pentru a fi evitate în viitor. Marile victorii se obțin și cu trageri de timp. În plus, ar trebui lucrat mai mult la fizicul jucătorilor, unde am fost din nou deficitari în toate meciurile. Astăzi nu mai putem spune că ai noștri nu au fructele pe care le mănâncă nemții.
Și dacă tot sperăm ca această generație să schimbe, prin exemplul ei, mentalitățile greșite pe care le-am creat în timp, poate că la următorul turneu final n-o să mai huiduim imnul adversarei și n-o să mai periclităm siguranța rudelor fotbaliștilor sau a oricăror spectatori din tribune.
Rămas bun, selecționată mică! Bun găsit, selecționată mare! Îți mulțumim pentru o vară în care am resimțit bucuriat de a visa.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER