Cavani s-a întors în timp și i-a înmânat o scrisoare emoționantă unui Cavani aflat la început de drum: „O să-ți petreci viața pe stradă, cu mingea la picior. Nu ai apă caldă la duș, nu ai toaletă, iarna te încălzești cu pături, dar ai ceva de neprețuit”

Uruguay și Portugalia se vor lupta sâmbătă pentru un loc în sferturile Cupei Mondiale din Rusia. Speranțele sud-americanilor se leagă de Luis Suarez și Edinson Cavani, iar atacantul lui PSG a profitat de timpul liber pe care îl are înaintea partidei și a scris o scrisoare emoționantă pentru Tribuna Jucătorilor. Golgheterul all-time al parizienilor i se adresează lui Edinson Cavani aflat la vârstă de 9 ani, care visează la măreție și care pe viitor va scrie istorie pentru Uruguay.

Dragă Edinson în vârstă de 9 ani,

Scriu această scrisoare pentru puștiul pe care întreg cartierul îl strigă „Pelado” (n.r Cheliosul).

Când ești un copil, nu ai foarte mult păr. Crește destul de încet. Ce mizerie! Nu poți face nimic în acest sens. Așadar, datorită imaginației familiei, ești poreclit „Pelado”.

Sunt fericit să-ți spun că peste 20 de ani, fotbalul o să-ți schimbe viața. Vei avea momente bune, dar și momente proaste. Datorită fotbalului vei scăpa de această poreclă. O să auzi câteva lucruri despre un tip numit Gabriel Batistuta. Nu-l cunoști acum, pentru că doar la Tom și Jerry ai răbdare să te uiți. Fratele tău mai mare, Nando, o să fie primul din familie inspirat de către Batistuta. Atunci când o să-l vezi cum aleargă pe teren, cu pletele în vânt, o să realizezi că e cel mai tare lucru la care te-ai uitat vreodată.

Într-un final o să-ți faci curaj și o să-i spui mamei tale: „Nu mai vreau să mă tund.”

O să-ți petreci viața pe stradă, cu mingea la picior. Așa merg lucrurile în America de Sud. În casă nu se întâmplă nimic interesant. Nu ai PlayStation, nu ai un TV gigant, nu ai nici măcar apă caldă la duș sau căldură în casă. Iarna o să te încălzești cu patru pături, asta o să fie centrala ta. De fiecare dată când vrei să mergi la baie, trebuie să te duci în fundul curții.

Pot să-ți spun un secret? Când mă gândesc la aceste lucruri nu-mi pare rău deloc. Dintr-un motiv anume, mă simt fericit. Sunt niște amintiri frumoase.

Nu trebuie să te gândești la ce se află în interiorul casei tale. Trăiește-ți viața afară „Pelado”, sub lumina soarelui.

De ce trebuie să ai postere cu jucători pe pereți? Oricum la fiecare doi ani o să te muți, pentru că părinții tăi o să-și găsească un alt loc de muncă sau nu o să-și mai permită să plătească chiria actuală. Indiferent de locul în care vei locui, vei avea în preajmă un teren de zgură. Mereu vei avea o minge în zona terenului.

Nu ești un copil născut în capitală. Cei născuți în Montevideo trăiesc într-o altă lume. E o lume despre care n-ai idee cum arată. O lume plină de ghete adidas și terenuri cu iarbă. În Salto e cu totul altă lume. Toți copiii vor să joace desculți. Dacă îmi închid ochii pentru câteva secunde, cred că pot să simt pământul pe care jucam.

Ești născut în Uruguay, în Salto. Vezi fotbalul într-un alt mod. Uruguayenii nu se pot relaxa niciodată. Atunci când oamenii îmbracă tricoul echipei naționale, se simte în aer mândria pe care o purtăm.

Care e visul tău? O să ajungi să joci în Montevideo, o să ajungi să joci în Europa, o să ajungi să joci și pentru echipa națională, iar acest lucru te va face să plângi. Visezi să joci la Campionatul Mondial? Nu vreau să-ți dau un spoiler, dar 2010 o să fie un an nebun. O să conduci mașini scumpe și o să ai mulți bani, dar aceste lucruri nu te vor face fericit.

Ceea ce faci tu acum la vârsta de 9 ani, e ceva ce mie la 31 îmi lipsește foarte mult. Nu ai apă caldă, nu ai nici măcar un dolar în buzunar și îți lipsește și freza grozavă. Dar ai ceva de neprețuit. Ești liber! Fiind un copil, trăiești viața cu o pasiune cu care noi adulții nu o mai trăim. Avem prea multă presiune asupra noastră, petrecem prea mult timp în interior.

Știi cum e viața la 31 de ani?

Pleci de la hotel la terenul de antrenament. După aceea pleci la aeroport. Cobori din aeroport, te sui în autocar și mergi la stadion.

Într-un fel îți trăiești visul, dar în același timp ești prizonier în propriul tău vis. Nu poți să mergi pe stradă și să te bucuri de razele soarelui. Nu poți să-ți scoți pantofii și să joci fotbal pe zgură. Viața va deveni din ce în ce mai complicată. E inevitabil.

Atunci când intri pe teren, indiferent că vei juca în Salto, la Napoli sau în fața milioanelor de oameni care privesc Cupa Mondială… vreau să-ți amintești cuvintele tatălui tău. Ce îți spune mereu când mergi să te joci pe stradă? „În momentul în care pășești pe teren, e vorba doar de fotbal. Nimic din ceea ce se află în afara terenului nu te va ajuta să ai succes în interiorul lui.”

Cu drag,

Edi.