„Credeau că sunt cerșetor!”. Inegalabila poveste de film a unuia dintre cei mai buni portari de la Cupa Mondială. Tatăl i-a rupt mănușile, s-a antrenat aruncând cu pietre, dar și-a împlinit visul din copilărie

Alireza Beiranvand, portarul naționalei Iranului, s-a remarcat în ultimul meci al țării sale de la acest Mondial, chiar în fața superstarului Cristiano Ronaldo. La scorul de 1-0 pentru lusitani goalkeeperul de 25 ani a parat perfect penalty-ul executat de Ronaldo și și-a ținut echipa în joc până la finalul partidei. Iranienii au egalat, tot dintr-un penalty.

Puțină lume știe, însă, povestea „eroului” iranian. Jucătorul, titular în toate meciurile Iranului la această ediție de Cupă Mondială, s-a luptat cu sărăcia, a fugit de acasă, a spălat mașini și a dormit pe străzi. Cel mai mare dintre copii, acesta a fost nevoit să-și ajute părinții, iar primul său job a fost de păstor. În restul zilei, acesta se antrena alături de un prieten, și juca Dal Paran, un joc care presupune aruncarea pietrelor pe distanțe cât mai lungi. Aflat în Sarabas, se antrena cu o echipă locală. La 12 ani, pe fondul unei accidentări, din atacant, „eroul” iranului a devenit portar, post pe care a scris istorie.

„Mi-a rupt echipamentul și mănușile, a trebuit să joc cu mâinile goale”

Într-un interviu acordat pentru The Guardian, iranianul recunoștea că nu a beneficiat de sprijinul părinților: „Tatăl meu nu suporta fotbalul și mă punea mereu să muncesc. Chiar mi-a rupt echipamentul și mănușile, iar eu a trebuit să joc cu mâinile goale în câteva meciuri”. Acela a fost momentul în care Beiravand s-a hotărât să fugă de-acasă și să-și încerce norocul la o echipă din Teheran, capitala Iranului.
Cu bani împrumutați de la rude, a ajuns în Teheran, iar primele nopți le-a petrecut pe stradă, într-un loc recunoscut pentru că adăpostea migranți.  În interviul pentru The Guardian, portarul povestea: „Am dormit aproape de ușa clubului [Naft Teheran], iar când m-am trezit, am găsit niște monede pe care oamenii le lăsaseră pentru mine. Credeau că sunt cerșetor. Am avut parte de primul mic-dejun bun din ultima vreme”.

Șansa l-a adus față în față cu Ali Daei, legenda Iranului și fost jucător la Bayern Munchen, la spălătoria de mașini în care lucra. Coechipierii l-au încurajat să vorbească cu Daei despre situația sa, însă tânărul a preferat să-și construiască de unul singur cariera: „Știam că dacă aș fi vorbit cu Daei, s-ar fi oferit să mă ajute, dar mi-a fost jenă să-i spun despre situația mea”.

Drumul către succes

În urma unei întâlniri cu antrenorul lui Naft Teheran, portarul a fost nevoit să-și schimbe din nou jobul, ca să aibă unde dormi în apropierea terenului de antrenament, urmând să se angajeze la o pizzerie. Într-o zi, antrenorul a venit să cumpere pizza, fără să știe că acolo lucra Beiranvand. Rușinat, actualul goalkeeper iranian a refuzat să-l servească, motiv pentru care și-a pierdut slujba. Situația sa fiind precară, fotbalistul a accceptat să măture străzi, pentru a face rost de bani.

Pentru că s-a accidentat la un antrenament cu altă echipă, antrenorul seniorilor de la Naft l-a dat afară, dar telefonul primit de la managerul U23 al echipei i-a oferit o a doua șansă. Treptat, a ajuns titular la echipa mare și o prezență constantă în naționala U23.

Jocurile din copilărie l-au făcut remarcat în lumea fotbalului. Mingea era mult mai ușor de aruncat decăt bucățile de piatră, iar portarul reușea să paseze cu mâna chiar până dincolo de mijlocul terenului. În campania de calificare la CM 2018, acesta nu a primit niciun gol, motiv pentru care a fost selectat în lotul care a zburat spre Rusia.

„Am trecut prin multe ca să-mi împlinesc visele, dar nu am de gând să las trecutul în urmă, pentru că tocmai trecutul meu m-a făcut omul care sunt acum”, a mai punctat Beiranvand.Alireza Safar Beiranvand este legitimat la Persepolis, cu care a câștigat două campionate în tot atâțis ani petrecuți cu echipa. Beiranvand a fost declarat portarul anului în sezoanele 2014-15, 2016-17 și 2017-18.

Articol scris de Cristinel Roșu