Cum a ajuns România să cadă fizic în minutul 60 al partidei cu Elveția. Explicațiile unei situații nemaiîntâlnite la naționala tricoloră

Era minutul 70 și ceva pe Parc des Princes când ceva nemaivăzut până atunci la naționala României s-a petrecut: jucătorii – uneori, și trei în același timp! – au început să șchioapete pe teren, torpilați de cârcei și probleme musculare. Imaginile care curgeau pe ecran erau incredibile: fotbaliștii români abia se țineau pe picioare. Cei mai mulți erau incapabili măcar de un sprint, de parcă erau la capătul unui maraton. Depășit de Embolo, Chiricheș a salvat de două ori situația întinzând periculos piciorul în spate, pentru că nu mai avea forța să se și întoarcă. Prepeliță a pierdut mingea în terenul advers și n-a mai avut energia să se replieze. Până și Steliano Filip, intrat pe parcurs și debutant la Euro, a terminat meciul în corzi. O premieră stupefiantă pentru naționala noastră. Asemenea momente nu se petrecuseră nici măcar în legendara campanie din America, în 1994, când România jucase cu Columbia și SUA la 40 de grade Celsius, iar tricolorii slăbiseră câte trei-patru kilograme în 90 de minute.

Miercuri, la Paris, în timpul partidei România – Elveția, au fost cam 23 de grade, spune Accuweather: perfect. Adversarii s-au dovedit modești – imposibil să invoci un consum fizic și psihic intens. Și totuși, România a căzut, s-a prăbușit, acesta e cuvântul potrivit!, terminând partida în genunchi, aproape jaloane galbene de care, din noroc, se lovea mingea.

Declinul fizic începuse încă dinaintea golului egalizator marcat de Elveția, în minutul 57, dar aparenta economie cu care juca România putea fi pusă pe seama unor indicații tactice și a încercării jucătorilor de a conserva rezultatul. Numai că, în scurt timp, s-a dovedit că nu era o premeditare a unei echipe pragmatice. Pur și simplu, jucătorii nu mai puteau să alerge. Secvențele cu elvețienii plecând în sprint de lângă românii țintuiți în iarbă sunt antologice. Cumva, greu de explicat cum, s-a rezistat până la final. Norocul, efortul de voință al tricolorilor, valoarea modestă a adversarilor, siguranța regăsită a lui Tătărușanu, experiența lui Săpunaru și Grigore, determinarea lui Torje și Filip au făcut ca ultimele minute să treacă. Îngrozitor de chinuitor, dar, totuși, să treacă, în cele din urmă.

Înainte să fim dominați valoric – deși avem o problemă și aici -, am fost surclasați de elvețieni la vitalitate, la condiție fizică. A fost egal pe tabelă, dar statistica reflectă disproporția din teren. Elveția a condus la:

posesia balonului: 61-39%;

șuturi la poartă: 19-14;

pase reușite: 455-180.

Așadar, în 90 de minute de joc, România a avut, în medie, două pase reușite pe minut! Practic, dacă adăugăm și prelungirile, nici măcar această medie rușinoasă nu este atinsă. Incredibil pentru o națională cunoscută, cândva, tocmai pentru calitatea jucătorilor, abilitatea de a-și pasa adversarii, disponibilitatea la efort. „Nu se face nimic la antrenamente. Toți se pregătesc, noi ne plimbăm pe la castele. Ce s-a întâmplat pe teren nu e o greșeală. Jucătorii nu știu ce să facă pe teren. În lot e o stare de tensiune aproape insuportabilă”, dezvăluie o sursă din anturajul naționalei.

În culisele lumii fotbalului din România a fost rumoare miercuri seară. Fotbaliști, antrenori, conducători și medici ai altor echipe s-au uitat cu gura căscată la colapsul fizic al tricolorilor. Oamenii s-au sunat între ei: „Băi, tu vezi cum au căzut ăștia? Ce le-au făcut?”. În intervenția telefonică din emisiunea ProSport Live, joi dimineață, Pompiliu Popescu, fostul doctor al tricolorilor, a arătat cu degetul spre antrenori și, mai ales, spre stafful medical al naționalei la Euro 2016.

Explicațiile lui Pompiliu Popescu n-au fost suficiente. Pe „Pompi” îl puteam suspecta de subiectivism după ce a fost dat afară de la lot cu o lună înaintea turneului final. Așa că am apelat la specialiști imparțiali, medici cu experiență la cluburi importante din România. Fără să știe ce spusese mai devreme fostul doctor al naționalei, aceștia au indicat, invariabil, aceleași cauze.

„De ce a căzut fizic România după minutul 60?”, a fost întrebarea ProSport. Iată câteva răspunsuri venite din lumea fotbalului:

> „S-a greșit planul de pregătire înaintea turneului, dar și în timpul lui”.

> „Crampele musculare pot să apară din mai multe cauze. Se poate întâmpla din cauza frigului, a căldurii, dar și a lipsei de pregătire. Aici nu se poate invoca nici frigul, nici căldura”.

> „În timpul jocului s-a făcut un efort mai mare decât cel cu care fuseseră obișnuiți fotbaliștii în ultima perioadă. Acumularea de acid lactic în musculatură duce la aceste crampe”.

> „După un meci precum cel cu Franța, sportivul pierde electroliți, minerale. Acestea trebuie înlocuite. Dacă acest proces de refacere și reechilibrare a organismului este greșit, atunci apar probleme precum cele din repriza a doua cu Elveția”.

> „Un rol fundamental îl are recuperarea după efort. În mod normal, în ziua de astăzi, nu există nicio problemă să recuperezi un sportiv de performanță în cinci zile de pauză, așa cum a avut România după partida cu Franța. Mai mult decât suficient pentru ca, la ora întâlnirii cu Elveția, să fie toți jucătorii refăcuți complet. Nu a fost așa. Pentru o astfel de problemă, indiscutabil, răspunderea se împarte între stafful tehnic, preparatorii fizici și stafful medical”.

Marea anomalie e că Elveția a alergat miercuri, în total, 106,5 kilometri, în timp ce România – doar 102,7 kilometri. De ce anomalie? Pentru că, de obicei, echipa mai slabă, dominată, pasată și fără posesia balonului este obligată să alerge mai mult. Este ilustrarea expresiei preferate în lumea fotbalului: „să alerge mingea, nu jucătorul!”.

În cazul României, miercuri n-au alergat nici mingea, nici jucătorii.