„Dacă nu port brățări, nu-mi simt mâna!”. Andreea Dragoman a câștigat bronz european cu echipa, la CE de la Cluj, are drag de banderola de la Timo Boll și de Haos Calm, iar, de curând, a făcut un pas important. De câte ori schimbă fețele de paletă o junioară de top?
„În țarc, la masă, sunt niște emoții foarte mari. De multe ori, nu reușeșesc să le stăpânesc. Dar, pe parcurs, intru în meci…„
Nu prea arăți aceste emoții, Andreea… Nu la fel ca Tania, colega ta.
Da, eu sunt mai liniștită în țarc și simt că așa am eu putere.
Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Andreea este liderul echipei de junioare a României. A patra în lume, Andreea Dragoman a preluat ștafeta de număr unu a echipei antrenate de Petre Arnăutu de la Adina Diaconu. Poartă cercei în formă de palete de tenis de masă și multe brățări la mâna stângă. Ea este dreptace și explică pentru ProSport ce este cu impresionanta colecție care îți atrage numaidecât privirea. „N-aș spune că moda este pasiunea mea. Dar, dacă nu port brățări, nu-mi simt mâna!” – râde. „Așa m-am obșnuit”. Într-un sport în care totul depinde de reflexe și reacții alerte, nepermițându-ți aceleași mișcări ample de pregătire sau de finalizare a loviturilor precum tenisul de câmp în care strălucește Simona Halep, Andreea Dragoman dă asigurări că este ok să porți brățări. De altfel, nu este singura care a apărut cu astfel de accesorii în Sala Polivalentă din Cluj.
Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Fiecare brățară are atașată și o poveste. „Nu pot renunța la niciuna dintre brățări. Am una roșie, pe care o port de trei ani. Este de la o mânăstire și am primit-o de la fosta mea cea mai bună prietenă. Eram în clasa a opta, înainte de examene. Apoi, am o brățară cu paletuță, inscripționată cu un A. Mai departe, o coroană. Un ochi turcesc primit cadou de ziua mea și brățara Pandora„, povestește Andreea, zâmbind.
Cum ai prins drag de tenisul de masă? Cum a intrat sportul acesta în viața ta?
Eram mititică, încă nu eram la școală, ci la grădiniță, în Mediaș. Aveam până în șapte ani. Nu știam nimic despre sportul ăsta, dar a venit antrenorul – voia să alcătuiască o echipă de fete și a făcut o selecție. M-am îndrăgostit. Nu am încercat niciun alt sport. De când m-am apucat de tenis de masă, doar asta am făcut.
Cum e în Mediaș – există o tradiție a tenisului de masă, sau e mai rar?
Nu pot spune că este tradiție. Au fost băieți cu rezultate bune, pe plan național. Dar, eu sunt prima din Mediaș care am reușit să aduc rezultate internaționale.
Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Ai medalii la Europene, Mondiale, campionate naționale. Care este, deocamdată, momentul care ți-a dat cea mai mare satisfacție?
2016, când am câștigat alături de Adina Diaconu Campionatul Mondial, la dublu. Acela a fost cel mai bun al nostru.
Când ai știut că tenisul de masă va deveni sportul tău de performanță, mai mult decât o joacă?
Așa este, la început a fost o joacă. Am mers la multe concursuri și am văzut că încep să câștig. Asta m-a motivat foarte mult. Iar o înfrângere la concurs mă motiva de două ori mai tare! Să muncesc și să merg la antrenamente. Îmi place mult ceea ce fac.
Am văzut cu o zi înainte o jucătoare venită la sală cu un ursuleț de pluș. Ai un obiect drag pe care îl iei cu tine, să îți fie aproape?
Am în husa de paletă o banderolă de la jucătorul meu preferat – Timo Boll (n.r. – jucător german de 37 de ani, stângaci, de 6 ori campion european la simplu, de două ori câștigător al Cupei Mondiale – proba de simplu). Am primit-o cadou de la cineva apropiat și o port mereu cu mine. O banderolă de mână cu care el a câștigat o finală.
„Am învățat să imi fac singură paletele”
Câte fețe de paletă ai?
Foarte multe. Schimb fețele cam o dată la 3-4 săptămâni. Am un contract cu Yola și ei îmi dau tot timpul fețe. La un turneu – de exemplu aici – am venit cu patru perechi, adică opt fețe.
Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Ce se întâmplă atunci când schimbi fața: o pui în colecție, revii la ea ulterior, o dai mai departe, o arunci?
Atunci când decid să o schimb, eu nu o mai pot folosi. Poate cei mai mici. Așa că le fac cadou. La dau cuiva.
Ai avut fețe pe care le-ai păstrat ca amintire? Pentru că ai câștigat cu ele un titlu important?
Am păstrat paleta de la Mondial. Lemnul și fețele.
Îți îngrijești singură paleta?
La început, antrenorul îmi făcea paletele, el lipea fețele, știa cum să mi le facă. În plus, este și o soluție pe care o folosim ca să nu se uzeze atât de repede. Dar, acum am început să îmi fac singură paleta și o dau și cu soluția aceea. Acum mi le fac singură.
„Ascult muzică spaniolă, să îmi dea energie. Alertă. Și veselă, neapărat”
Se spune despre sportivii de performanță că înainte de concurs încearcă să intre în bula lor, să se concentreze, să se desprindă de ceea ce e în exterior. Tu cum faci? Ai un ritual de concentrare?
Înainte de meci, cred că ați și văzut, îmi pun câștile în urechi, să ascult muzică, să mă deconectez, ca să fiu concentrată sută la sută atunci când intru la masă.
Ce asculți?
Muzică spaniolă, să îmi dea energie. Alertă. Și veselă, neapărat. Ca să intru la masă montată.
Foto: Cezara Paraschiv / ProSport
Și ca să te relaxezi?
Îmi place să mă plimb – cu prietenii sau singură, iar atunci când am mai mult timp liber, iau o carte și citesc. Ultima pe care am citit-o a fost Haos Calm (2005).
Încheiem discuția, pe aleea dintre Cluj Arena și Sala Polivantă din Cluj, chiar înainte ca picături mari de ploaie să alunge lumea spre cel mai apropiat adăpost. „Îmi doresc să ajung în lotul de senioare, să fiu sportivă profesionistă la senioare. Să joc și să ajung cât mai sus. Mi-a plăcut dintotdeauna Bernadette Szocs, are o atitudine foarte bună și joacă și din ce în ce mai bine. E în top 30 mondial. Când sunt supărată, îmi place să fiu singură. Dacă am pierdut, cam stau singură. Dar, dacă am câștigat, sunt cu gașca„, spune Andreea Dragoman, în loc de concluzii.