„Dați-l spre adopție!”** A fost la un pas de moarte și a scăpat de infernul sărăciei! De aici a început noua viață pentru eroul Italiei, „Super Mario” Balotelli
Mario Balotelli, eroul Italiei la Euro, a trăit un coșmar până la vârsta de doi ani. Fiul unor imigranți ghanezi, Mario a fost adoptat apoi de o familie italiană înstărită
„Super Mario” a fost la un pas de moarte în primele zile de la naștere, din cauza unor complicații la intestine Mario Balotelli, fost Mario Barwuah. „Super Mario”. Joi, 28 iunie 2012, cel mai extravagant atacant din istoria Italiei și-a meritat cu brio porecla. După ce-a trimis Italia în finala EURO, atacantul s-a dus glonț spre tribuna stadionului „Național” din Varșovia. „Aceste goluri sunt pentru tine, mamă”, i-a transmis Mario doamnei Silvia Balotelli. Persoana specială din viața lui „Super Mario”, mama sa adoptivă. „Am așteptat foarte mult timp acest moment, mai ales că mama era aici. Am vrut să o fac fericită. E cea mai frumoasă zi din viața mea”, a spus atacantul lui City. Pentru „Super Mario” totul e alb și frumos în acest moment. Dar pe 12 august 1990, viața sa abia începuse și nu-i zâmbea deloc.
„Doctorii nu-i dădeau șanse”
Mario venea pe lume la Palermo, într-o familie extrem de săracă de imigranți ghanezi. „La naștere a avut probleme cu intestinele, iar pentru câteva zile viața i-a atârnat de un fir de ață. Doctorii nu-i dădeau multe șanse. Chiar l-am botezat la spital, în caz că murea”, a povestit Rose Barwuah, mama biologică a lui Mario, într-un interviu acordat presei engleze. În 1992, familia Barwuah s-a mutat la Brescia, un oraș industrial cu mai multe șanse pentru imigranți. Înghesuită într-o magherniță la marginea orașului, alături de alți africani în căutarea norocului, și cu Mario abia ieșit dintr-o operație, familia Barwuah a apelat la ajutorul serviciilor sociale. Recomandarea a fost pe cât de simplă, pe atât de dură: „da-ți‑l spre adopție”. Lucrătorii sociali au și venit cu o recomandare, Francesco și Silvia Balotelli, o familie italiană înstărită, iar din acel moment viața viitorului „Super Mario” a luat alt curs. Într-o casă mare, în Concesio, la 6 km de Brescia, și cu ajutorul unei averi la care familia sa naturală doar visa.
„Am fost abandonat”
Ca întotdeauna, poveștile vin în mai multe versiuni, deși adevărul este unul singur. Cea a familiei Barwuah este că l-a cedat în speranța unei vieți mai bune, cea a lui Mario, povestită într-un interviu în 2008, când deja ajunsese celebru, că a fost abandonat la doi ani. „Nu ne-am permis avocați, l-am văzut tot mai rar, iar cu timpul a devenit tot mai distant față de noi”, s-a mai plâns Rose Barwuah (foto, jos, alături de Mario). Pe 13 august 2008, la o zi după ce a împlinit 18 ani, Mario a obținut cetățenia țării sale adoptive. Iar Italia un atacant, pe cât de excentric și controversat, pe atât de valoros. Casiraghi l-a luat imediat la naționala under 21, iar doi ani mai târziu Prandelli l-a propulsat la echipa mare. Euro 2012 îi poate aduce lui „Super Mario” confirmarea în „squadra azzurra”, dar și „Gheata de Aur” a turneului. E singurul jucător încă prezent în competiție cu trei goluri. Spania a fost avertizată: „duminică vreau să dau patru goluri. Mai ales că vine și tatăl meu la meci”.