Deschidem campionatul european contra țării gazdă și toate discuțiile sunt concentrate în jurul unei singure idei. România este creditată cu șanse extrem de mici la victorie, singura dilemă urmând să fie dată de felul în care ne vom apăra. ProSport vă propune însă un alt unghi de dezbatere, unul care nu are o legătură cu subiectul defensivei lui Tata Puiu. Dăm gol Franței? Este întrebarea care ar trebui să ne preocupe mai ales pentru că o victorie împotriva gazdelor în meciul de deschidere ar fi un semnal important pentru restul echipelor din grupa A.
Redactorii ProSport vă propun două abordări asupra acestui subiect. Cristian Scutariu adoptă discursul optimist și argumentează ideea că Florin Andone, Alibec sau Keșeru au șanse mari să îl învingă pe Lloris. De partea cealaltă, Cristian Voicu explică de ce un astfel de obiectiv este îndrăzneț și marșează pe ideea că pe tabelă, la finalul meciului, în dreptul României va rămâne zero.
Cristian Scutariu: „În anul în care speră la titlul european, Franța e slabă în centrul defensiviei. Andone e atacantul potrivit”
În 2016 există un termen pe care internauții îl folosesc atunci când vor să caracterizeze ceva ce, pe vremuri, era caracterizat prin „nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Termenul este „meh” și descrie cum nu se poate mai bine defensiva uneia dintre cele mai lăudate naționale de la EURO. Acum, că am lămurit toate generațiile care pot citi această dezbatere, să trecem la explicațiile pentru care Rami-Koscielny este un cuplu defensiv meh. Tata Puiu ne amăgește la conferința de presă și spune că „nu ne apărăm, jucăm echilibrat”. În ProSport însă, Edward Iordănescu lămurește cazul: „Ne-am minți să credem că Franța nu va controla meciul„. E cert că ne apărăm, iar dacă fiul selecționerului știe asta, nu are sens să ne imaginăm noi altceva. În aceste condiții, România fotbalistică trebuie să ia ca pe un semn bun faptul că vom juca apărare-contraatac.
Florin Andone, alegerea logică a României pentru un astfel de stil, a demonstrat că are calitățile necesare fotbalului de contraatac. Așa cum am putut vedea cu Spania, la Cluj, sau cu Georgia la București, vârful Cordobei și-a făcut o marcă din faptul că hărțuiește permanent defensiva adversă și face pressing în jumătatea lor. Este un lucru pe care l-a remarcat inclusiv Hugo Lloris, cel care avertiza asupra faptului că românii par să stăpânească excelent contraatacul. De aici plecând, alegerile de pe benzi par să fie inspirate. Viteza lui Adi Popa poate fi o cheie a meciului, mai ales dacă mijlocașul va face ce a făcut contra Spaniei, atunci când l-a exasperat pe Jordi Alba și a reușit o serie de incursiuni la care nici măcar fundașul Barcelonei nu a avut replică.
Florin Andone e alesul lui Iordănescu pentru meciul cu Franța. Va reuși să ne facă fericiți? Foto: Mediafax Foto
Vă reamintiți meciul cu Spania, de la Cluj? Am jucat același lucru și am reușit să punem probleme serioase unei echipe de rang înalt. Andone a reușit să sâcâie fundașii, iar Popa a centrat foarte bine. Mai departe, dar nu mai puțin important, este rolul lui Nicușor Stanciu. Mijlocașul și-a dat deja examenul împotriva unor aversari importanți și a arătat că „îl simte” pe Andone. În final, să nu uităm! Există un motiv pentru care Deschamps l-a chemat pe Rami doar după ce Varane, Sakho și Mathieu au devenit indisponibili.
Cristian Voicu: „EURO 2016 pare scena croită pentru Franța. Mijlocul e arma cu care Deschamps protejează apărarea vulnerabilă”
Ar fi absurd să nu accepți că Rami-Koscielny e un cuplu vulnerabil. Era mai greu cu Varane sau Sakho, dar accidentările și suspendările pentru dopaj fac parte din joc, așa că Andone e fericit în compania unui fundaș masiv, deci lent, pe care, în limbaj fotbalistic, l-ar putea „mânca” grație vitezei superioare și agilității. Dar Deschamps e un strateg, un mijlocaș defensiv care a cucerit titlul mondial (1998) și pe cel european (2000) și a purtat pe braț o banderolă grea, într-o echipă care-i cuprindea pe Zidane, Desailly, Blanc sau Djorkaeff. Fostul mare număr 7 știe că defensiva aduce trofee, dar mai știe și că trebuie ocrotită. Mai ales dacă e șubredă.
Zidurile din fața defensivei se numesc Kante și Matuidi, iar al treilea de la mijloc poartă numele de Pogba. Șansele ca Pintilii, Hoban și Stanciu să răzbească sunt – să zicem – minime?! De ce? Steliștii și campionul Israelului trebuie să străpungă un întreg. Iar un întreg se dezintegrează în momentul în care e spart în bucăți, când e pus sub presiune, când nu are timp să vină peste tine, nu când i se predau cheile jocului cu gândul la contraatac. Îl știți pe Makelele, băiatul care a dus la rang de artă ideea de mijlocaș defensiv? Închipuiți-va că va trebui să trecem peste două proiecții ale lui Makelele. Pintilii și Hoban nu pot verticaliza la nivelul cerut la EURO și nu dribleză. Și dacă ar fi cei mai buni pasatori din lume, pe unde ar strecura mingea? Printre Pogba, Kante și Matuidi? Niciodată! Unde mai pui că ei trebuie să-l blocheze pe coordonatorul de joc crescut de United și șlefuit de Juventus?
N’Golo Kante (foto centru, alături de Payet și Giroud) a debutat în naționala Franței în martie, la 25 de ani.
Stanciu e omul care, ajutat de Stancu și Popa, trebuie să-l alimenteze pe Andone, dar „Motanul” și „Motoreta” vor avea treabă cu Sagna și Evra. Jucăm defensiv, știm, iar asta se traduce prin efort pentru Nicușor, care trebuie să echilibreze lupta în trei de la mijlocul terenului. E Stanciu capabil să coboare și să facă (și) treaba murdară? Are capacitatea fizică necesară? Efortul e mare, probabilitatea să vină perpendicular pe fundașii centrali e mică. Entuziasmul de la Cluj, cu Spania, e greu de găsit în mijlocul a zeci de mii de francezi care vor pune presiune.
De acord, Andone e omul nostru. E un atacant util, dar depinde de eficiența coechipierilor, unii care nu par capabili să ducă o luptă parte în parte cu „câini” care păzesc oaia vulnerabilă numită Adil Rami. Să zicem că reduta cade și Andone ajunge la pradă, dar nu faceți greșeala să uitați. În poartă e Hugo Lloris, goalkeepr de top din Premier League!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER