Dorinel Munteanu 50 | „Hagi se mai enerva când nu-i dădeam o pasă, dar apoi îmi zicea…”. Fostul mijlocaș al naționalei, într-un moment de sinceritate. Cum s-a pregătit pentru Maradona și cine se enerva când primea gol cu călcâiul

Dorinel Munteanu, unul dintre fotbaliștii români care au impresionat prin seriozitate, constanță, ambiție și combativitate, a împlinit azi 50 de ani. Jucător polivalent, care s-a menținut la cel mai înalt nivel în Bundesliga, reșițeanul prezent la două ediții ale Campionatului Mondial a rămas un personaj care poate deveni oricând obiect de studiu pentru juniorii care vor să asimileze secretele despre execuțiile cu ambele picioare, poziționare în teren, șut de la distanță sau pase luminoase. În ziua în care Dorinel împlinește 50 de ani, ProSport vă propune un material video cu fostul mijlocaș al naționalei, campion cu Oțelul, într-o emisiune specială ProSport LIVE, de la începutul lui 2018.

Invitat la ProSport Live, Dorinel Munteanu a povestit, în premieră, câte o amintire haioasă cu fiecare coleg din Generația de Aur. „Neamțul” a dezvăluit când își ieșea din fire Gică Hagi, și a mărturisit cine a venit cu ideea de a se face blonzi înaintea meciului cu Tunisia.

„De când s-a aflat că jucăm cu Argentina, în cam toate jocurile am fost jucătorul de sacrificiu, dar m-am descurcat. Înaintea meciului cu Argentina, știam despre Maradona, dar era imprevizibil, nu prea puteai să știi tot despre el. M-a pregătit nea Puiu (n.r. Anghel Iordănescu) foarte bine, adică eram pregătit cu trei zile înainte.

Stelică (n.r. Bogdan Stelea) era mai agresiv, el făcea atmosferă. Era un băiat foarte bun la suflet. La el, și dacă îi dădeai un gol, sau un gol cu călcâiul era foarte nervos, nu agresiv, dar făcea puțin teatru pe acolo.

Gică (n.r. Gică Popescu) spunea tot timpul „Dacă nu dă Hagi gol, lasă că vin eu din spate și dau gol la faze fixe”

Cu Didi (n.r. Daniel Prodan), Dumnezeu să-l ierte, la meciul cu Argentina, dacă vă aduceți aminte, când a creat penalty-ul acela când a dat cu piciorul în pământ, și noi glumeam pe seama asta.

Belo (n.r. Miodrag Belodedici) nu juca rummy, nu juca nimic, noi jucam foarte mult rummy în cantonament. Jucam pe perechi, eu eram cu Gică Mihali, Hagi cu Dumitrescu, dacă nu mă înșel, Petrescu cu Popescu și nea Puiu cu Balint.

Cu Gică (n.r. Gică Mihali), îmi aduc aminte, înaintea meciului de acasă cu Țara Galilor, era la un interviu pus să motiveze înaintea meciului cu Belgia, nea Cornel Dinu era antrenor, și îl întreba de Ian Rush, și a spus la interviu „Dar cine e Ian Rush? Azi nu l-am văzut” dar el dăduse gol, era 5-1 pentru noi, și a spus „Nu l-am văzut, unde joacă?” Și el juca la Liverpool.

Am râs de Radu (n.r. Florin Răducioiu) după povestea cu Italia, a fost haioasă.

Mă uit tot timpul la Ilie Dumitrescu la Digisport, e elegant, prezentabil, și explică în așa fel încât să înțeleagă toată lumea. Când ne-am făcut blonzi era foarte agitat, Dan Petrescu a fost cu ideea cu vopsitul.

Gică Hagi își mai ieșea din fire când nu îi dădeam o pasă, se mai enerva, dar după aceea spunea „așa sunt eu”. Eram conștient că trebuie să ajungă mingile la el, scotea el ceva din mânecă pe acolo.

Cu Ionuț Lupescu m-am înțeles foarte bine, atât în teren cât și în afara lui, era un om foarte liniștit, calculat”

Articol scris de Daniel Anghel