Ana Brânză, Loredana Dinu, Simona Gherman și Anca Măroiu s-au pregătit pentru Europene la Forban
„Mereu ne antrenăm aici înaintea competițiilor importante”, explică tehnicienii Dan Podeanu, Cornel Milan și George Epurescu La 5 km de Predeal, pe drumul spre Pârâul Rece, un indicator mare cât Cinema Patria mă invită să cotesc la stânga, (poate) în imaginar, spre „Viitoarea Stațiune Forban”. Sună pompos semaforul PR-istic, iar mesajul îmi comunică subtil faptul că hectare întregi de pământ își așteaptă liniștite proprietari cu buzunare grele. Greșit sau nu, îmi continui expediția pe enduro și surprind la întâmplare cadre din drumul care se încolăcește în jurul Bucegilor. Las în urmă două-trei vile nefinisate, patru-cinci câini uriași și pe măsură ce mă aproprii de punctul terminus, suspansul sporește.
PACEA, POSTURILE ȘI SEMNALUL Despre Forban citisem și urmărisem imaginile de pe TV, ascultasem istorisirile unor amici sau admirasem fotografiile care nu mint niciodată. Dar spiritul care-ți ia mintea, ochii și urechile nu-l poți percepe decât aici. Sus! Habar n-am ce cotă e și nici nu știu unde e Diham, dar panorama din miez de iunie îmi taie respirația. Pare o clipă de pace. Doar vântul șuieră silențios, iar din zece în zece minute motorul unui un suv care înghite serpentinele chircite mai sparge liniștea ce cuprinde totul. Pentru unii… poate că ar fi mai plictisitor decât dacă s-ar uita cum crește iarba. Însă pentru fetele care flirtează cu medaliile mondiale și olimpice viața nu-și încetează cursul ei fenomenal în complexul aflat sub umbrela CSA Steaua. Loc în care te poți bucura de opțiunile variate de divertisment din zonă: se prind doar câteva posturi de televiziune, semnalul telefonului se joacă de-a „v-ați ascunselea” cu tine, iar culoarele de plimbare sunt cu zecile. Dar nu-i timp de povești căci exceptând pauzele de masă și de somn sau relaxarea din fața hotelului la un campionat de cărți, antrenamentul debutează pe lumină și se încheie în umbrele înserării.
SALA, PORȚILE ALB‑ROȘII ȘI CELE 3 ORE O barieră cu personalitate mă face să gândesc de două ori dacă e bine sau nu să intru în baza militară fără a mai apela un număr din „molecular”, dar Cornel Milan e omul potrivit la locul potrivit. Îmi prezintă locul, iar parcul auto indispensabil în vremea înghețului mă fascinează. Camioane militare și un ARO de camuflaj sunt mașinile fără de care iarna niciun temerar nu s-ar încumeta să urce. Sau să coboare. În fața sălii, mâna talentată, îndemânarea și creativitatea unor sculptori au dat naștere unor măsuțe din lemn, unor leagăne, unor figurine și a altor obiecte „montane”.
Pătrund în sala liceeană de sport și aflu că sesiunea de antrenament începe în jurul orei 10:00 și se încheie pe la 13 și un sfert. Da, ați socotit corect! Durata pregătirii la care urmează să asist depășește cu puțin timpul efectiv a două partide de la Campionatul European de fotbal. Suspansul, tensiunea, conflictul, urletele de bucurie animă sala multifuncțională care poate găzdui meciuri de baschet, de handbal sau de volei, dar și lupte de contact. Bine, încăperea are și părțile ei haioase. Porțile sunt vopsite în roș-alb, iar colțul sălii ascunde o minge cu însemnele clubului Dinamo. Semn că la cote înalte cluburile rivale își dau mâna în spirit olimpic. Nu e o cameră inundată de lucși pentru că lumina naturală pătrunde prin geamurile postate la vreo trei metri înălțime, dar cadrul îmi provoacă un sentiment de bine.
DE CE ADVERSARI BĂ‚IEȚI E ziua în care pe planșele încropite ad-hoc se desfășoară un „concurs de casă” cum îi pun ștampila cei trei antrenori (luni, miercuri și vineri au avut loc câte trei ședințe tehnico-tactice). Segmentată în două, sala devine gazda „Grand Prixului” la care fetele din lotul național îi vor privi drept în ochi pe spadasinii juniori ai României, potențiali campioni ai probei. Sunt puțin trecuți de vârsta majoratului, poartă un respect incomensurabil pentru dublele campioane mondiale, dar nici prin cap nu le trece să se lase ciuruiți. Fac reverențe scurte precum eroii lor și par că și-ar da și viața pentru a lega tușele câștigătoare. „De ce scrimeri pentru Ana, Simona, Loredana și Anca?”, ne întrebăm. CuriÂoziÂtatea ne e stinsă chiar de cei trei antrenori: „De regulă, băieții sunt mai agresivi, au stiluri diferite de a trage, uneori o fac chiar puțin haotic și le pun pe fete în dificultate. Întâlnindu-se cu tipi imprevizbili la antrenamente, ele sunt nevoite să se adaptaze și să găsească răspunsuri pentru orice și pentru oricine. Își fac o privire de ansamblu despre pericolele care le-ar pândi și altfel vor reacționa când în fața lor se vor ivi, poate, adversare cu care nu au mai luptat”.
ANA ÎN SEMIȘPAGAT, ANCA VOCE DE OPERĂ‚ Fetele își ascund ochii vioi, scăpărători de inteligență, cu măști ușor nehotărât așezate pe cap (se spune că apariția accesoriului s-a produs undeva pe la 1780 la inițiativa maestrului francez La Boesssiere). E ultima lor zi la Forban și gândul le fuge puțin spre casă. Anca Măroiu și Simona Alexandru fac o echipă, Ana, Loredana și Simona Deac compun o alta. Băieții le-au pus gând rău! Debutul e identic peste tot. Adversarii încrucișează spadele, își ating cu vârful armei mânerul rivalului, și meciul începe. Mustața de muschetar a lui Dan Podeanu supervizează o planșă, privirea amenințătoare a lui Milan o alta, Epurescu veghează tot. Ana tocmai și-a lăsat treningul cu Napoli (poate echipa ei favorită!?) și culege ropote de aplauze printr-o tușă făcută dintr-un semișpagat. Nu sunt mișcări largi ca-n tablourile renascentiste și nici nu-i loc pentru fandări de poze. E un concurs pe bune! „Bagă-ți tricoul în pantaloni!”, se aude de pe margine, iar îndemnurile zboară în toate sensurile: „Ai băgat piciorul înainte. De ce faci așa, când eu spun înapoi?”.
Băieții se mișcă robotic și n-au milă, Loredana și Anca au mișcări mai prețioase! Rând pe rând, fetele devin antrenoare pentru colegele lor: „Anca, tu te-ai dus înainte, când eu am zis înapoi!?”, strigă Simona, iar Măroiu răspunde cu un strigăt al victoriei ce sparge plafonul sălii. Atenția distributivă nu mă ajută să cuprind tot cu privirea, dar sunetul furnizat de ciocnirea spadelor creează o acustică impresionantă. Asalturile provoacă însă și accidentări. Rotula Simonei Gherman se izbește de genunchiul puternic al unui spadasin și bucureșteanca termină asaltul în lacrimi. E dusă la spital de Cornel Milan pentru analize și revine abia după trei ore.
„În gardă! Sunteți gata? Porniți!”. Războiul sexelor continuă, secvențele par desprinse din filmele de capă și spadă și chiar și pauza de zece minute e valorificată: Ana își oxigenează plămânii cu aerul tare de afară, Loredana face mișcări de stretching în timp ce Anca face ultimele retușuri alături de Dan Podeanu. Mai urmează o „repriză” de foc, duelurile se poartă la mai multe capete, iar fetele adună la final cele mai multe puncte. Nu i-au luat pe spadasini la preț de matineu, iar atitudinea și-o păstrează și-n final. Își dau mâna, le spun cum să mânuiască mai bine armele și drumurile se despart. Au doar o zi pentru bagaje și întâlnirea cu cei dragi și câteva minute pentru o sesiune foto, în fața complexului, pentru ProSport.
2 titluri mondiale consecutive (Paris 2010 și Catania 2011) a obținut echipa feminină de spadă
Am încredere că fetele vor face tot posibilul să urce pe podiumul olimpic Ana PASCU, președinte FRS
750 de grame este greutatea unei spade
În scrimă nu se poate schimba culoarea costumelor. Toate sunt albe. În schimb, măștile pot fi și galbene sau verzi
JO 2012 – DECIZIE Doar trei sunt norocoase La Jocurile Olimpice de la Londra, antrenorii lotului feminin de spadă vor fi puși într-o situație delicată din cauza regulamentului forului internațional. Dintre cele patru fete, Brânză – Dinu – Gherman – Măroiu, doar trei vor fi incluse în echipă, a patra urmând a deveni rezervă. Din această postură, ghinionista nu va avea voie nici măcar să stea în Satul Olimpic.
TRADIȚIE Raiul de la Forban Percepută ani de zile drept baza de pregătire a echipei de fotbal Steaua pe timpul iernii, complexul Forban continuă să asigure antrenamentele unor sportivi dintr-o diversitate de ramuri sportive ale clubului militar. De la atleți la rugbyști sau de la judokani la handbaliști, Forbanul a oferit mereu condiții perfecte, de la masă și cazare (minihotel de 50 de locuri / cabană de 24), până la terenuri și săli de pregătire.
C.E. DE LA LEGNANO Spadasinele intră azi pe planșă Odată cu debutul de azi al Europeanului de la Legnano (Italia, 15-20 iunie), vor intra pe planșă, în concursul individual de spadă, și elevele antrenorilor Podeanu – Milan – Epurescu. Ana Brânză, Loredana Dinu, Simona Gherman și Anca Măroiu au ca obiectiv atât urcarea pe podium, cât și încheierea competiției fără accidentări. Duminică, ele vor evolua în concursul pe echipe.
C.E. DE LA LEGNANO Trag și sabrerii lui Mihai Covaliu Campionatul European de la Legnano reprezintă un ultim test pentru Jocurile Olimpice de la Londra și pentrucomponenții lotului masculin de sabie condus de Mihai Covaliu. România va trage azi la două capete, alături de fetele de la spadă intrând în concurs, la sabie individual, Rareș Dumitrescu, Florin Zalomir, Tiberiu Dolniceanu și Cosmin Hănceanu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER