Florin Bercean, stăpânul inelelor!** Antrenorul cu două medalii, din trei posibile la Londra, își dezvăluie secretele: „În sală cu biciul în mână”
Florin Bercean este antrenorul momentului în sportul românesc. Coordonatorul lotului olimpic feminin de judo a obținut două medalii la Londra, din trei posibile, și își depune din nou candidatura pentru titlul de „antrenorul european al anului”, cum s-a întâmplat în 2008 și în 2010. După trei zile de foc, clujeanul s-a relaxat și a acordat un interviu de suflet pentru ProSport. „Aseară (n.r. – luni) simțeam că-mi plesnește capul de la tensiune. A trebuit să apelez la rețeta brevetată, am luat o gură de țuică”, spune tehnicianul în vârstă de 49 de ani.
Ce simte un antrenor când i se retrage o sportivă ca Alina Dumitru, alături de care a obținut opt titluri europene, plus aur și un argint olimpic?
Sunt evenimente în viață pe care trebuie să le prevezi, să le pregătești din timp, pentru a trece peste ele mai ușor. Trebuie să te pregătești, de pildă, că peste nouă luni soția naște și e un moment delicat, că începi viața cu un sportiv și că acesta se va retrage odată. Să te gândești că poți să fi antrenor 15 ani și dintr-o dată nu le mai place de tine și te schimbă… Și atunci le treci cu fruntea sus, nu trebuie să fie un moment de cotitură în viața ta. Le consideri absolut normale.
Crezi că ar trebui să se retragă Alina?
Este absolut normal să-și încheie cariera de sportivă așa cum trebuie. Ea mai are câteva gânduri, o lăsăm să le limpezească.
Va vorbi cu Alina despre retragere
Simt că păstrezi o fărâmă de speranță că va continua…
Sigur că o să discutăm. Sunt convins că, dacă nu se lasă, vom avea discuții legate de perioada de pauză, după care să se apuce de antrenament. Pentru că eu nu sunt de acord cu ea. Ea vrea o pauză mai mare, ceea ce este un dezastru. Dacă ar fi după mine, cred că de mâine le-aș pune la antrenament din nou. Pentru că o mașină care este obișnuită să fie turată, dacă îi dai pauză o distrugi. Și ea știe lucrul acesta.
Cine va fi liderul echipei dacă pleacă Alina? Corina Căprioriu sau Andreea Chițu?
Ele fac parte dintr-un grup al liderilor. Alina n-a fost o sportivă care să-i placă să fie lider, așa cum era Ioana Aluaș înainte. Și atunci am format un grup al liderilor, din care să facă parte cele trei.
Care este rețeta succesului? Dar nu răspunde cu „muncă și disciplină”. Cine vă face acest plan de pregătire care scoate campioane de bandă rulantă?
Pentru a înțelege asta, să vorbim un pic de trecut. Eu am ajuns din întâmplare antrenor la lot. Îmi aduc aminte că în urmă cu 15 ani le-am transferat la Cluj pe Moise și pe Richter, astfel că m-am trezit cu două sportive de valoare. Am alipit-o pe Aluaș și dintr-o dată m-am trezit că sunt antrenor de lot. Regretatul Dorin Gavra (n.r. – secretar general al FR de Judo) mi-a trântit în brațe un plan de pregătire al cuiva și zice, uite un model, copiază-l, că nu se uită nimeni.
Și l-ai aplicat?
Nu l-am copiat, pentru că mi se părea o jignire. Dar am văzut cam ce se cerea. Și-mi aduc aminte că după un an lotul meu a fost transformat din lot de senioare în lot olimpic. Era înainte de Sydney, începusem să mișcăm în formație. De atunci am început să fac planurile de pregătire singur, din ce în ce mai bine.
Este importantă răbdarea în judo?
Uite, Corina nu a avut răbdare în finala cu japoneza. Dacă mai avea răbdare o bătea, pentru că eu cred că se egalau fizic, iar japoneza nu-și mai putea etala tehnica. Și o învingeam. Ea s-a grăbit, s-a enervat și a pierdut.
Este pregătit și schimbul de mâine
Cum privești cele două medalii de la Londra. Te bucuri pentru argint sau ești trist pentru că nu au fost de aur?
Și una, și alta. Cred că nu există antrenor sosit aici la Londra care să nu-și dorească să aibă ce am eu. Dar privesc și cu nemulțumire, pentru că doream mai mult. Dar ce să fac. Dumitru a fost accidentată, Chițu n-a fost atentă. Iar lui Căprioriu, să-i fi dat o votcă pentru a fi mai liniștită?
Ce sportive vin din urmă?
Anul acesta, de la centrul olimpic nu luăm nimic, că sunt prea mici. Abia peste doi ani vom lua două sportive de mare valoare, Ștefania Dobre, la 57 kg, campioană europeană, medaliată la Mondiale anul trecut. Dar ea are bătaia pentru JO din 2020. A doua este Ruth Barna, o sportivă la 48 kg, multiplă medaliată la junioare. Vom avea zece sportive, ne ocupăm de esență.
Câți bani câștigi pe lună?
Îmi întrețin în condiții civilizate familia. Nu câștig cât un antrenor de la fotbal, care nici în cele mai frumoase visuri ale lui nu o să aibă rezultatele mele, dar comparativ cu acum 15 ani, când nu primeam nimic, în ultimii doi ani, de când este președinte Eduard Doandeș, primesc un ban serios de la federație. Și nu sunt trei lei. Am un contract foarte serios cu COSR, care-mi dă bani frumoși. Sunt angajat la Clubul Dinamo, cu gradul de comisar-șef. Mai am plata cu ora la CSM Cluj. Adunați de peste tot, este OK. Nu am bani puși deoparte, pentru că am o familie numeroasă. Doi copii mari, din prima căsătorie, doi mai mici.
Cum te relaxezi după Jocurile Olimpice?
Mâine aș pleca acasă, deja plâng copiii după mine. Lor le este cel mai greu. Noemi, fata mea, este moartă după mine, câteva nopți nu doarme decât cu mine.
Cum ești cu copiii? La fel de exigent ca și cu fetele din sala de antrenament?
Cineva trebuie să facă ordine și acasă. Eu fac ordine peste tot pentru că e defect profesional. Dar nu sunt zbir și nu i-am bătut niciodată. Eu sunt un fel de stăpân al inelelor, pentru că sunt mai multe inele în viața mea. Acasă, la sală… Credeți că în sală este ușor de condus? Să conduci 10 caractere diferite, să le duci sub aceeași umbrelă? De multe ori, uite așa fac (arată mâna tremurând). Atunci aș lipi sportivul de tavan, ca să-l pot dezlipi frumos. E greu să-i ții acolo și să le spui fă aia, fă ailaltă, nu bea apă acum… Este foarte greu să fim împreună și să avem răbdare unii cu alții. În sală este o galeră și eu sunt cu biciul în mână mereu.
Aseară (n.r. – luni) simțeam că-mi plesnește capul de la tensiune. A trebuit să apelez la rețeta brevetată, am luat o gură de țuică
Florin Bercean
Corina nu a avut răbdare în finala cu japoneza. Dacă mai avea răbdare, o bătea, pentru că eu cred că se egalau fizic
Florin Bercean