Fotbalistul Secret, episodul 4: povestea unui blat făcut într-un „clasic” al României! Cum s-au înțeles șefii și ce a făcut căpitanul rivalei după meci

Fotbalistul Secret povestește despre un aranjament făcut la vârful fotbalului de la noi: un blat într-un derby bucureștean.

Echipa Fotbalistului Secret a petrecut la finalul sezonului pe banii rivalei de moarte din campionat.

Nu există meci în România care să fie imposibil de aranjat. Depinde, desigur, de importanța partidei. Logic, cu cât e mai tare meciul, cu atât e mai greu de blătuit. Un derby mare din București, ca să dau un exemplu, poate fi aranjat într-un singur mod: când ambele echipe își îndeplinesc obiectivul. Din câte știu eu, doar așa se poate. De când sunt în fotbal nu am auzit de un Steaua – Dinamo care să fi fost blat pentru bani! Pentru ca amândouă să își atingă obiectivul da, s-a întâmplat. Dar altfel, nu.

Povestea unui blat între rivali

Jucam în București, la una dintre echipele mari. Campionatul era foarte, foarte disputat și urma să jucăm un derby care putea să decidă sezonul. Doar un anumit rezultat putea să ne ajute și pe noi, și pe ei. Conducătorii au luat inițiativa, pentru că între jucători era, într-adevăr, o rivalitate mare. Între finanțatori lucrul ăsta nu a existat niciodată! E vrăjeală, apă de ploaie! Sunt exact ca oamenii politici. Se ceartă să vadă lumea, dar ei, în realitate, sunt cei mai buni prieteni.

Conducătorii s-au înțeles ca meciul să fie blat. Decizia a fost comunicată mai departe antrenorului, care, la rândul lui, și-a informat oamenii de încredere din echipă. Fiecare tehnician are așa ceva. Dacă ați observat, când un antrenor pleacă de la o echipă, aproape de fiecare dată ia după el trei-patru jucători.

Dacă ai șase-șapte oameni de încredere într-o echipă, informația rămâne doar la ei. Pentru că aceștia îți pot juca meciul așa cum vrei tu. Nu mai are niciun rost să mai știe și ăștia mai tineri din lot. La meciul nostru a știut toată echipa… pentru că eram un grup foarte unit. Ca să nu existe suspiciuni, ne-am întâlnit într-o seară, am stat la un pahar de vin și am discutat: „Băi, asta e propunerea. Ori riscăm și jucăm pe bune și fie ce-o fi. Îi batem și suntem liniștiți sau luăm bătaie și pierdem toată munca de un sezon… ori facem asta” Și toți au zis să acceptăm propunerea. Nu a existat nici măcar unul care să se împotrivească. În joc era obiectivul, riscul era prea mare. Puteam să câștigăm foarte mulți bani jucând cinstit sau să pierdem absolut tot. Iar când vorbim despre atingerea obiectivului, atunci vorbim, automat, și de foarte mulți bani. De cea mai mare primă pe care un jucător o poate lua într-un sezon. Sunt premii mari!

„Campionul mondial și challenger-ul”

Blatul nu s-a făcut pe bani, a fost vorba doar de un avantaj reciproc. M-am gândit de multe ori la un lucru: cine se temea cel mai tare? Nouă, sincer, nu ne era frică. Meciul ăsta era ca o partidă de box între un challenger și un campion mondial. Ei erau campionul mondial și, față de noi, aveau și mai mult de pierdut. Ar fi fost un dezastru să nu își îndeplinească obiectivul. Repet, campionatul ăla era foarte disputat… și un pas greșit îi termina.

Dacă dai timpul înapoi, înaintea fiecărui derby a existat un scandal. Chiar dacă meciurile au fost aranjate sau au fost jucate pe bune. Tocmai din acest motiv, dacă derby-ul urmează să fie blat, tu nu trebuie să ieși din tipare. Faci scandal, accentuezi adversitatea între cele două echipe. Jucătorii însă au o problemă atunci când intră pe teren. Pentru că ăsta nu mai e un blat obișnuit. E un derby și, chiar dacă e aranjat, eu trebuie să am aceeași răutate. Eu îmi puneam în gând să uit că meciul e blat și mă gândeam doar la cât de rău eram în alte derby-uri. Încercam să mă motivez! Mă gândeam că și dacă lovesc un adversar mai tare nu e nicio problemă. Pentru că meciul se termină oricum așa cum ne dorim cu toții.

Eu găseam mereu metode prin care să mă motivez. Uneori, când jucam acasă, și mă simțeam un pic mai moale, inventam un incident. Mă duceam, de exemplu, la o parte a galeriei, unde știam că stau unii care au ceva cu mine, și mă scărpinam în fund. Ă‚ia începeau imediat să mă înjure și îmi reveneam, mă montam. Tot felul de trucuri de genul acesta.

Tackling cu zâmbetul pe buze

Care este lucrul pe care mi-l aduc cel mai bine aminte de la acel meci? Îmi vine să râd acum… Eu eram foarte bun prieten cu unul dintre jucătorii de la ei, ne vedeam în oraș după meciuri, eram foarte apropiați. Și întâmplarea a făcut ca în partida aia să ne întâlnim și foarte mult pe teren. Râdeam când băgam câte-o alunecare… era total diferit. Nu am avut prea multe remușcări atunci, nimeni nu a avut. Și jocul a ieșit mult mai spectaculos. Pentru că, știind că suntem acoperiți, ne-am eliberat de presiunea unui derby. Cine spune că nu are emoții înainte de un astfel de meci minte! Pentru noi a fost ca un meci-școală, dar cu public.
Nu s-a prins nimeni, nici presa, nici suporterii. Toată lumea a fost fericită pentru că obiectivul fusese atins. A fost petrecere mare în ambele tabere.

Numai că a noastră a fost plătită de marea rivală. Căpitanul lor, om important de națională, a mers la un restaurant din București și le-a spus oamenilor de acolo că toată consumația noastră va fi plătită de echipa lui.

Mi s-a întâmplat la meciuri blat să dau gol și să nu mă bucur la fel de mult ca la un gol marcat într-un meci obișnuit. Alea erau goluri triste
Fotbalistul Secret

Întotdea­una mi-am dorit să câștig împotriva rivalelor, dar acum nu îmi era ciudă pentru că, să fim sinceri, banul dictează!
Fotbalistul Secret

Citește aici episodul 1 din serialul „Fotbalistul secret!”

Citește aici episodul 2 din serialul „Fotbalistul secret!”

Citește aici episosul 3 din serialul „Fotbalistul secret”