Interviu cu Sandra Izbașa!** Campioana olimpică la sărituri vorbește despre viitorul său în gimnastică, dar și despre ratarea de la sol

Sandra a spus că nu ar fi putut trece peste o ratare la sol în finala cu echipa, când orice greșeală ar fi coborât România de pe podium
Sandra Izbașa a cucerit singura medalie de aur a gimnasticii românești la Londra, în finala de la sărituri. La sfârșit de concursuri, Sandra a vorbit despre cum a trăit competiția londoneză.

Sandra, cum ți s-au părut Jocurile Olimpice de la Londra?
A fost o experiență foarte interesantă, mai ales că nu am crezut niciodată că o să revin și o să câștig la un aparat la care nu am visat vreodată că voi face un exercițiu de aur.

Ai fi riscat cu o săritură mai grea dacă nu ar fi stat așa clasamentul?
Ar fi depins de ce ar fi decis antrenorii, eram pregătită să fac și o săritură mai grea, dar decizia era a lor. Eram pregătită pentru orice.

Ai spus că nu poți vorbi de o decizie în ce privește viitorul tău în gimnastică. Din ce punct de vedere ți-ar fi greu să continui?
Din niciun punct de vedere nu mi‑ar fi greu. Cum am rezistat atât și nu au fost probleme, aș rezista și în continuare. Însă nu am spus că mă retrag (zâmbește)… Am nevoie de o perioadă de liniște, vreau să mă bucur de aceste zile și apoi voi cântări bine ce voi face pe viitor.

Ai vreun regret după finala de la sol?
Eram la bătaie pe podium, dar nu-mi pare rău. Acum nu-mi mai lipsește nimic, le am pe toate, pentru mine înseamnă foarte mult că am ajuns aici. Îmi pare rău că am terminat așa, începusem foarte bine. Gimnastica m-a făcut să ajung unde sunt, voi fi întotdeauna mândră de ce am făcut.

Ce s-a întâmplat la acea ultimă diagonală?
Era o combinație pentru care primeam bonificație. Nota a fost atât de mică pentru că nu mi-am îndeplinit cerința, care era în programul obligatoriu. Nu era ceva foarte complicat, nu făceam minuni ca să câștig locul 1. A fost un moment de neatenție, nu de relaxare. Mi s-au înumuiat picioarele pur și simplu. Am simțit că nu mai am forță și că nu mă mai pot redresa.

Era un sol de medalie fără acea cădere?
Cred că terminam în primele trei. Oricum, a fost mai bine că am greșit aici și nu în finala cu echipa, pentru că aș fi fost mult mai dezamăgită dacă România pierdea din cauza mea.

„Sunt cele mai grele medalii obținute”

Ce faci cu medaliile?
(râde) Le țin la mine. Am două, puteau fi trei, dar nu pot să spun că sunt nemulțumită, pentru că nemulțumitului i se poate lua darul. Cred că sunt cele mai grele medalii obținute de mine.

Cătălina a declarat că antrenorii nu au fost așa rapizi cu felicitările…
Eu trebuie să spun că antrenorii m-au felicitat după medalia de aur pe care am luat-o și m-au încurajat după eșecul de la sol. Se așteptau la un alt rezultat din partea mea, însă au avut puterea să mă susțină. Sunt fericită că am terminat concursul în picioare.

Sandra, ca o concluzie…
Mă bucur din suflet că am putut să aduc o medalie pentru România la Londra, au existat și mici dezamăgiri, dar privesc partea plină a paharului. Le mulțumesc celor de acasă care au fost alături de mine și de colegele mele și ne-au susținut tot timpul.

De trei ani aștept vacanța. Visez la aceste zile libere, încă nu m-am gândit ce voi face, îmi doresc însă să merg acasă și apoi o să fac planuri
Sandra Izbașa

4 medalii olimpice are Sandra: două de aur (sol 2008 și sărituri 2012) și două de bronz (ambele cu echipa, 2008 și 2012)