Aceste rânduri nu sunt despre Cristiano Ronaldo vs Messi sau despre Real Madrid vs Barcelona. Sunt despre respect sau, mai degrabă, despre lipsa lui.
Ce poate fi mai deprimant decât să-l rogi pe Balonul de Aur din 2008, 2013 și 2014 să schimbe cu tine tricoul purtat în seara în care tu ai jucat primul meci din istoria Islandei la un turneu final, iar el să nu te bage în seamă?
Să ne înțelegem. Ar fi fost un schimb de tricouri respectabil între căpitanii a două echipe implicate într-un meci excelent de la Euro 2016. Un cod nescris al onoarei îi obligă pe bărbații destinați să-și petreacă banderola peste braț să se poarte cu demnitate. Pe bucata albastră de material elastic scrie mai nou Respect, dar respectul se învață în fotbal de dinainte de a exista FIFA, UEFA și alte organisme devenite în timp păzitoarele corupte și ipocrite ale moștenirii acestui sport superb.
În ultimele secunde ale meciului, portughezul Ronaldo a bătut două lovituri libere periculoase. A doua a fost de fapt o mutare a primei sancțiuni, pentru că un adversar din zid a primit mingea lui Ronaldo direct în braț. Deși decizia luată de arbitrul Cakir putea distruge munca defensivă imensă a echipei, niciun islandez nu a protestat. Iar Ronaldo a mai primit o șansă de a înscrie. A irosit-o, apoi arbitrul a fluierat finalul.
Atunci a apărut Aron Gunnarsson, fundașul lui Cardiff și căpitanul naționalei unei țări cu o populație de 129 de ori mai mică decât numărul de followerși pe care-i are Ronaldo pe pagina sa oficială de Twitter. Bărbosul născut la Akureyri, pe coasta de nord bătută de vânturile aspre ale Polului, l-a rugat de patru ori pe ilustrul său adversar să facă un schimb onorabil. Transpirație de căpitan contra transpirație de căpitan. De trei ori, a rostit clar cuvântul „shirt”. Într-un final, după ce l-a ignorat, Ronaldo i-a făcut semn spre tribună, arătându-i că tricoul său e promis cuiva.
0,77% din numărul total de followerși pe Twitter ai lui Ronaldo reprezintă cifra 332.529, populația Islandei
Poate că la vestiar Gunnarsson a primit ce-și dorea, un tricou din rezerva obligatorie a fotbalistului care câștigă 17 milioane de euro pe an, sau poate că islandezul a făcut schimbul cu un adversar mai puțin scorțos.
Pentru copiii care se uită la fotbal, rămâne, însă, imaginea deplorabilă lăsată în direct de unul dintre cei mai talentați fotbaliști ai momentului.
Marți seară, Cristiano Ronaldo a arătat ca un băiat needucat, propulsat de incredibilele sale calități fizice și tehnice peste limitele propriei imaginații. În startul meciului, la scorul de 0-0, când starul lui Real Madrid le-a făcut semn colegilor să continue faza deși un islandez se prăbușise de durere, după ce a primit niște crampoane pe gleznă, o bucată imensă din postamentul statuii ridicate prematur în orașul său natal s-a surpat fără zgomot. Lipsit de grație, portughezul a spus la final că „islandezii s-au bucurat de parcă ar fi câștigat Euro. Au arătat o mentalitate mică și nu o să facă nimic la acest turneu final”.
Conform unui studiu recent, Islanda este țara care consumă cele mai multe antidepresive. Privați luni întregi de lumina vindecătoarea a soarelui, locuitorii stâncii de la începutul apelor nordului înghețat caută fericirea chimică. 160 din 1.000 de islandezi recurg zilnic la acest înlocuitor.
Realmente deprimat este, însă, paradoxul lui Cristiano Ronaldo. Acest băiat născut pe o insulă, Madeira, mult mai caldă ca Islanda, a fugit de sărăcie, deci știe ce înseamnă umilința. A câștigat o avere într-un sport alimentat de banii aproape obscen de mulți scoși din pasiune de miliardele de fani din buzunarele lor niciodată pline și ar trebui să cunoască respectul adevărat. Nu pe cel de PR, stors prin campanii menite să atragă alte milioane de like-uri sau follow-uri pe rețelele de socializare.
Cristiano Ronaldo e un băiat patetic, în ciuda imaginii strălucitoare regizate de mașinăria infernală de PR creată de îndoielnicul agent Jorge Mendes. Într-un filmuleț care a circulat acum câteva luni pe internet, fotbalistul a făcut un experiment pe propria-i piele. S-a așezat la o cafenea cu un prieten. În mai puțin de zece minute, a fost solicitat de peste 100 de ori la poze. Ceaiul comandat s-a răcit, neatins, discuția cu amicul său a rămas nedeschisă.
Viața sa, la fel ca și cea a lui Messi, nu-i mai aparține. Ea este răpită de mult de sponsori, de angajamente și de fani. Atunci, unui fotbalist uriaș nu-i mai rămâne decât respectul.
Dat afară din școală la internatul lui Sporting, Cristiano Ronaldo nu a mai prins lecția asta. Din nefericire, fotbalul a intrat în era în care respectul se poate cumpăra cu bani și se măsoară în numărul de interacțiuni de pe rețelele sociale.
Poate că Islanda, țara care l-a deprimat pe căpitanul Portugaliei, nu va face nimic la Euro. Dar băieții aceștia împinși spre tristețe de nopțile polare știu să fie grațioși, indiferent dacă pierd cu 14-2, recordul înregistrat în 1967 contra Danemarcei, sau lasă acasă Olanda pentru a se întâlni la Saint Etienne cu un portughez trist.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER