OPINIE | Radiografia revenirii lui Pițurcă în Bănie. A vrut să fie Piți selecționerul, nu Piți antrenorul de club. Nu i-a ieșit

Redebutul lui Pițurcă în Bănie a fost un fiasco. Ca joc și rezultat, fiindcă, în tribune a creat una dintre cele mai frumoase atmosfere văzute pe vreo arenă din România.

Dar Piți a surprins negativ la primul meci. Și a fost surclasat de un tandem excentric: un antrenor cu o carieră la juniori și un patron-antrenor, Vintilă-Becali.

Pițurcă nu a mai fost cel din precedentele două mandate la Craiova, cel din 1994 și cel din 2010. În anterioarele ocazii, el schimbase fundamental jocul echipei, chiar dacă avusese numai câteva zile la dispoziție. Intervenția sa fusese rapidă, eficace, impresionantă. Fanii fuseseră fascinați, „mâna sa se văzuse” imediat. De fiecare dată echipa se transformase în una ultraofensivă și eficace. De această dată a fost invers. Craiova a jucat la așteptare și a pierdut.

La ultima descindere în Bănie, Piți preluase o echipă care cu Aurică Țicleanu juca pe contraatac, avea o abordare de echipă mică. La primul meci cu Piți, cel cu Sportul, alb-albaștrii au confiscat pur și simplu, mingea, deși noul antrenor avusese doar câteva zile la dispoziție. Și, în ciuda unei victorii obținute abia în prelungiri, au arătat tiki-taka pe teren, finanțatorul Sportului, Vasile Șiman, fiind atunci un car de nervi fiindcă echipa sa a fost subordonată în asemenea hal. Sezonul 1994-1995 a fost unul de poveste, de la început la sfârșit. Atunci, fanii au văzut cel mai frumos joc al echipei, de la Craiova Maxima, chiar peste cel al generației eventului din 1991.  E adevărat, erau și jucători de excepție, precum Craioveanu, Stângă, Gabi Popescu, Buia, Ungur, Săndoi, Gane, Cristescu, iar acum trebuie să scoată ceva din Kelic, Mateiu, Ivanov sau Bărbuț. De altfel, Piți a rememorat deja nostalgic, în câteva rânduri, echipa formidabilă pe care a avut-o în 1994-1995 la Craiova. El nu a dat acum vina pe jucători, dar nu a avut încredere în ei, a preferat cartea contraatacului cu FCSB. Când s-a lămurit că nici contraatac nu pot face elevii săi, a încercat o posesie decentă, dar nici de aici nu a ieșit vreo fază periculoasă sau un șut pe poarta FCSB-ului. Da, la primul meci cu Pițurcă, Universitatea nu a avut niciun șut pe poarta adversă! Unica ocazie a alb-albaștrilor a fost contraatacul lui Mihăilă, finalizat modest.

Și în mandatul de la Steaua 2010, Pițurcă a modificat la fel de radical fața echipei, cum schimbase de altfel și lotul. Atunci a avut o vară la dispoziție, la Craiova a avut o lună de la instalare și două săptămâni cu câte trei antrenamente pe zi. La echipele de club, Piți a vrut să aibă mereu posesia, echipele sale să domine, să controleze jocul, să facă spectacol. De această dată l-am văzut pe Pițurcă – selecționerul, nu pe Pițurcă – antrenorul. La națională, Piți a fost pragmatic. Când a avut echipă, a jucat, când nu și-a simțit elevii puternici, a apelat chiar și la diversiuni pentru a câștiga sau pentru a obține calificări. Dar i-a ieșit aproape mereu. Acum s-a păcălit. Cel puțin pentru debut.

Bogdan Vintilă remarcase, la conferința premergătoare derby-ului din Bănie, atunci când a fost întrebat despre adversar, că Universitatea este o echipă ultraofensivă.

Și așa a fost. Cu excepția Astrei, care a controlat jocul de la Craiova, toți adversarii fuseseră dominați de Universitatea lui Papură, fie că se numeau AEK Atena, Honved sau Sepsi. Chiar dacă jocul a mai scârțâit pe alocuri, Craiova menținea inițiativa, indiderent de oponent. Piți a simțit comparația cu perioada lui Papură și a ținut să-și „înțepe” colaboratorul, spunând că până acum echipa a marcat mereu, dar au fost goluri întâmplătoare.

Pițurcă a folosit doar 19 minute al doilea junior și l-a trimis pe teren pe Cristi Bărbuț, refuzând să joace cu un atacant de careu, un număr 9. A preferat să aibă trei atacanți de viteză, Ivan, Bărbuț și Mihăilă, cu care, evident, nu-și putea fixa adversarul, ci doar juca pe contraatac. În traducere, nu și-a simțit echipa puternică, nu a avut încredere în jucătorii săi că-și pot subordona adversarul. A încercat „să facă rezultat”, să onoreze acea atmosferă teribilă de pe stadion printr-un scor bun, indiferent de mijloace. S-a prins că nu iese cacealmaua și în repriza a doua a încercat să joace cartea. Una necâștigătoare.

Piți amintește constant că știe că se așteaptă enorm de la el, cu atât mai mare fiind dezamăgirea unui început ratat din toate punctele de vedere. Oltenilor nu le trebuie multe ocazii pentru a se dezumfla. Dacă nu cumva deja au făcut-o.