Eu nu sunt microbist, nu am fost niciodată. Și nu mă uit niciodată la un meci de fotbal ca un microbist. Eu văd meciul cu mintea jucătorului și a antrenorului, caut să văd ce se află în spatele paselor, a gesturilor. Un zâmbet sau o privire tăioasă a unui jucător îmi spun ce se petrece în echipă, în vestiar și pot să apreciez ce se poate întâmpla mai departe. Franța a fost favorită, în opinia mea.
Sunt voci care spun că Franța nu a jucat spectaculos în grupă. Ei bine, nu prea poți să joci spectaculos cu Australia și Peru, care tot ce își doresc este să te blocheze, nu se deschid, iar pentru asta te studiază și se pregătesc luni de zile. Veți spune Arabia Saudită cu Rusia!? Nu e același lucru! În grupe, Franța mi-a arătat un potențial foarte mare, siguranță, forță, viteză și spirit colectiv. Pe deasupra, am spus încă de la meciul cu Danemarca, atunci când Franța a arătat câteva mostre de joc în viteză: când accelerează, e greu să o oprească cineva. Cu Argentina a avut spații să accelereze și n-a putut fi oprită. Una peste alta, Franta mi s-a părut:
Argentina a ajuns în optimi șchiopătând și toți voiam să vedem dacă Pumele sunt capabile să se reinventeze. Ei bine, nu au putut, dar au dat în câteva momente impresia că ar putea. Sunt probleme în vestiar, nemulțumiri, Messi are atitudinea unui om plictisit, tocmai când Planeta așteaptă ca el să explodeze, să ia hățurile în mâini și să conducă echipa spre titlu. Problemele ies la suprafață atunci când esti supus presiunii mari, iar Franța a pus presiune, de la început. Și când a fost egalată, și când a fost condusă, și atunci problemele din jocul Argentinei s-au văzut. Poți să le ascunzi cu o echipă mică, dar nu cu Franța.
Argentina are probleme la circulația balonului, colegii lui Messi greșesc prea multe mingi în preajma careului, din poziții și unghiuri din care colegii de la Barcelona s-ar descurca. Ar găsi continuări sau ar scoate ceva: lovituri, auturi. Și situațiile astea fragmentează jocul, irosesc atacuri bune și îi creează frustrări decarului. Însă, chiar și așa, treaba asta nu scuză atitudinea lui. Echipa așteaptă ca el să se implice mai mult, să fie motorul, dar Messi nu e Maradona. Argentina a pierdut și pentru că nu a avut antrenor. Nu a avut un om care să adune toate energiile din echipă și să le facă sa conveargă într-o singură direcție. Argentina a trecut prin schimbări de sistem și de jucători atât de dese, încât cu excepția a 5-6 jucători, restul nu știau dacă joacă. Dybala nu a jucat. Aguero, care nu trebuia să lipsească din primul 11, nu știe când joacă și când nu. Higuain e supărat mereu, însă când e introdus, ratează din poziții clare – vezi repriza a doua cu Nigeria, din mijlocul careului, cu latul -, și nu-l vede pe Messi, în preajma careului.
A fost un meci foarte interesant din punct de vedere psihologic. Era un test pentru Franța în primul rând. Multi cocoși sunt la primul Mondial, multi cocoși încă nu au bătut echipe mari, la un Mondial, care e altceva decat European sau meciurile de UCL.
După acest meci, tinerii francezi încep să-și dea seama de forța lor de grup. Dar și să creadă mai mult în Deschamps. Franța e o echipă bine organizată, formată din „animale”, de o fortă fizică, viteză și tehnică impresionante. Când joacă bine, capătă încredere, nu prea ai ce să le faci. Iar acum au căpătat încredere! Vedem mai departe.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER