Deși va părăsi naționala Olandei pentru Manchester United în vară, Louis van Gaal rămâne concentrat 100% pe ceea ce are de făcut la selecționata batavă. Geniul tactic al selecționerului de 63 de ani a fost principalul atu al olandezilor în optimea câștigată cu Mexic, scor 2-1
Când un antrenor spune că fotbalul „nu este numai despre rezultate, ci despre calitatea jocului, scopul general fiind de a crește această calitate”, îl poți considera nebun. Rezultatele sunt cele care țin în viață o echipă și care aduc stabilitate. Mai ales într-o fază eliminatorie a Cupei Mondiale, când orice rezultat negativ e sinonim cu eliminarea. Însă pentru Louis van Gaal, modul în care echipa joacă și respectă indicațiile tactice trasate e sfânt. Perfecționist, aspru, dar extrem de inteligent, selecționerul Olandei era cunoscut înainte de startul turneului final din Brazilia drept un tehnician ultraofensiv, un adept al sistemului 4-3-3, al fotbalului total. Accidentarea lui Strootman, „pivotul” din linia de mijloc a Olandei, suferită chiar înainte de Mondial, l-a pus însă la încercare pe van Gaal, care s-a văzut nevoit să improvizeze modulul tactic, într-un 5-3-2 atipic, care se transforma de fiecare dată pe fază ofensivă într-un 3-5-2.
„Știe să îi motiveze excelent pe jucători”
În ciuda schimbării, van Gaal a rămas același technician inflexibil, căruia îi place să controleze tot ceea ce gravitează în jurul echipei pe care o conduce. Max Reckers, analistul video care colaborează cu van Gaal la naționala Olandei, a recunoscut, într-un interviu pentru cotidianul „De Hoog”, regimul totalitar impus de selecționerul de 63 de ani. „Vrea să știe orice feedback pe care îl primesc jucătorii, indiferent dacă e de la familie, prieteni sau jurnaliști despre cele mai recente meciuri. Poate că pare ciudat, însă în spatele acestei decizii stă una dintre principalele unelte de motivare ale lui van Gaal”. Concret, indiferent de rezultatul ultimei partide, van Gaal îl roagă pe Reckers să monteze un video de câteva minute pentru fiecare jucător, care să cuprindă cele mai bune momente din partida respectivă. „Încurajările pe care van Gaal le oferă sunt unice, știe să îi motiveze excelent pe jucători”, spune Reckers.
Planul B a funcționat pentru olandezi
Probabil calitățile excelente de motivator au stat și în spatele revenirii Olandei din optimea cu Mexic de duminică, disputată la Fortaleza. Căldura, dar mai ales umiditatea excesivă a dus la o decizie în premieră a FIFA, care a permis două pauze de hidratare de circa două minute, una pentru fiecare repriză. Cea de-a doua, dictată de arbitrul Pedro Proenca în minutul 75, a fost punctul care a schimbat soarta partidei. „Ne antrenasem deja pentru acest scenariu, în acest modul tactic. Știam ce avem de făcut”, a dezvăluit Dirk Kuyt, unul dintre cei mai buni jucători ai batavilor, la finalul succesul cu 2-1 în fața mexicanilor. Ce s-a întâmplat însă atunci? Din modulul 3-4-1-2 pe care olandezii l-au folosit până în minutul 60, van Gaal a ordonat o schimbare într-un 4-2-3-1, mult mai ofensiv, cu Depay și Robben pe aripi, acolo unde au putut deschide defensiva mexicanilor. „Am schimbat încă din minutul 60, însă golul nu a venit repede. Dar știam că vom avea o pauză de hidratare și am putut lucra la schimbări. Am anticipat ce urma să se întâmple”, a declarat van Gaal la finalul meciului.
Însă nu doar schimbarea modulului de joc a dezvăluit geniul tactic al lui van Gaal, ci și schimbările pe care le-a făcut. Puțini antrenori ar fi avut curajul să îl înlocuiască pe Robin van Persie în minutul 75 cu Klaas Jan Huntelaar, sau să înceapă cu Dirk Kuyt în banda stângă, apoi să-l mute la mijlocul terenului, pentru ca jucătorul lui Fenerbahce să evolueze în finalul partidei în avanposturi, alături de Huntelaar. „Situația a fost diferită în mod instantaneu. Fundașii laterali mexicani, care trebuiau să îi închidă pe lateralii olandezi, s-au văzut depășiți numeric pe benzi. Asta i-a ajutat pe Kuyt și Martins Indi, fundași laterali care nu produseseră mari probleme până atunci, să urce în atac și să pună presiune pe adversari”, explică Michael Cox, specialist în tactică, într-un editorial pentru „The Guardian”.
Dar probabil cel mai mare merit al lui van Gaal este faptul că a reușit să își motiveze jucătorii chiar și după ce a fost anunțat ca noul antrenor al lui Manchester United din vară. „Știa că nu va fi privit cu aceeași autoritate în vestiar, dar tocmai pentru că nu are nimic de pierdut reușește să se impună”, a spus Reckers. Chiar și în aceste condiții, selecționerul de 63 de ani, poreclit „Laleaua de fier” pentru duritatea de care dă dovadă în vestiar, și-a apropiat jucătorii. Ba chiar aceștia l-au aplaudat la ședința tehnică de luni, venită la o zi după victoria cu Mexic. Olanda, favorită la câștigarea Cupei Mondiale? Cu siguranță, jucătorii cred asta.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER