Pentru lacrimile căpitanului! Portughezii s-au mobilizat exemplar după ce Payet l-a accidentat pe Ronaldo și sunt noii campioni ai Europei
Gazda, echipă ajunsă în finală pe un culoar favorabil, cu noroc și cu arbitraje bune? Sau Portugalia, cea care abia cu Țara Galilor în semifinale a reușit să câștige un meci la EURO 2016? Imposibil de adunat argumante doar în favoarea unei singure echipe, însă băieții lui Didier Deschamps aveau avantajul clar al valorii.
Portugalia e cu inițiativa, însă fără nicio posibilitate reală de a depăși centrul terenului, unul aglomerat de francezi. Singura variantă, pasa genială a lui Cedric către Nani, peste toată defensiva francezilor, însă Nani ratează ținta după o preluare excelentă. Totuși, mingea îi ascultă mai mult pe francezi. Payet centrează bine, Griezmann își înalță cât poate toți cei 175 de centimetri, lovește mingea cu capul și Rui Patricio face un efort de Spiderman să o scoată din vinclu. Tot Payet punctează pentru francezi șubrezind genunchiul stâng al lui Cristino Ronaldo cu o intrare dură, inutilă, pe care arbitrul nu o sancționează. Câteva minute mai târziu, CR7 se așează în fund pe teren și începe să plângă, semn că finala pentru el e gata. Durerea e prea mare, bandajele și kelenul nu fac altceva decât să amâne momentul schimbării. În minutul 25, Ronaldo e schimbat cu Quaresma în aplauzele Stade de France. Schimbarea bulversează jocul Portugaliei, însă nici Franța nu se simte prea bine. Contrele lui Quaresma se opresc în piciorul nehotărât al lui Adrien Silva, Cedric îl controlează la coaste pe Payet, iar Rui Patricio e pe fază la fiecare minge centrată de fotbalistul lui West Ham. Prima repriză se termină cenușiu.
Momeala lui Deschamps
Jocul tactic inteligent al lui Deschamps, motivul pentru care Germania i-a căzut atât de ușor pradă Franței, apare și contra lusitanilor. Victima Portugalia, fără Ronaldo, nu e hăituită. E lăsată să paseze, să încerce să iasă din defensivă, să creadă că poate și altceva, nu doar anti-joc. Când portughezii cred că echilibrează, Coman centrează de pe stânga pe capul lui Griezmann, Raphael doarme, iar fotbalistul lui Atletico Madrid trimite (tot) cu capul 5 centimetri peste poartă. Minutele trec și Franța ia problema în mână. Cu Coman în locul somnolentului Payet, viteza crește și mingile în careu se înmulțesc. Fonte e aproape să facă o prostie în propriul careu, dar renunță în ultima fracțiune de secundă să îl mai „înțepe” pe Coman, iar Rui Patricio e din nou excelent în fața lui Giroud. Fotbalul dispare din nou, apar contrele Portugaliei și șansa irosită de Joao Mario, însă primele 90 de minute nu pot stabili regina Europei, mărturie stă bara lui Gignac din ultimele secunde.
Mâna lui Eder, apoi piciorul lui Eder
Prelungirile de la EURO sunt, cu mici excepții, cele 30 de minute în care fotbaliștii se străduiesc să nu primească gol pentru a decide jocul la loviturile de departajare. Excepția e finala. Eder produce doza de emoții a primei reprize, atunci când îl face pe Lloris erou cu un „cap” din șase metri pe care portarul lui Tottenham îl scoate cu vârful mănușilor. Repriza a doua începe cu un nou șoc. Arbitrul dă henț pentru Portugalia la o fază la care Eder atinge mingea cu mâna, iar Raphael trimite în transversală de la 20 de metri. Imediat, se face liniște pe Stade de France. Eder prinde un șut de excepție de la 25 de metri, Lloris nu are ce face, și plasa se scutură! Gol, victorie, Portugalia e noua campioană a Europei.