Scărița lui Lucescu!** Pirlo, strategul din spatele calificării Italiei în semifinale EURO 2012, e lăudat de omul care l-a lansat în fotbal

Cu cât un vin e mai vechi, cu atât e mai bun. Caracterizarea i se potrivește perfect și lui Pirlo. Puștiul descoperit de Lucescu în ograda Bresciei și promovat de tehnicianul român uimește și astăzi, deși a ajuns la 33 de ani. În vara trecută, Milan l-a perceput expirat și l-a lăsat să plece gratis, dar Pirlo a dus-o în spate pe Juventus spre titlu. La EURO 2012, repetă exercițiul cu naționala Italiei. Un pianist de geniu, dublat de un salahor. Dovadă statisticile din sfertul cu Anglia. Calitate plus cantitate.

La prima partidă din grupă, derby-ul cu Spania (1-1), i-a pasat decisiv lui Di Natale, în al doilea meci, cu Croația (1-1), a deschis scorul cu o execuție impecabilă din lovitură liberă. Cu Irlanda, i-a pus mingea pe cap lui Cassano, din corner, la primul gol (2-0). Fazele fixe, un punct forte în CV‑ul „Arhitectului”. Pe lângă pasele incredibile și viziunea jocului. „Noi ne uităm la un meci, iar Pirlo vede altceva”, a scris, ieri, Rio Ferdinand, pe Twitter. Cu Anglia, geniu pur. În 120 de minute de joc, „metronomul” n-a stat o clipă, n-a comis niciun fault, iar reprezentația și-a încheiat-o cu o „panenka”. O execuție pe care doar jucătorii uriași, gen Zidane, și-o permit la turneele finale, la loviturile de departajare. Cum îl vede Lucescu?

„Am încercat să-l promovez și la Inter”

„E un tip echilibrat, inteligent, un tactician desăvărșit. Unul dintre cei mai valoroși jucători pe care i-am antrenat. Sunt bucuros că am contribuit la lansarea lui, pentru că apoi s-au ocupat alți antrenori de el”, ne-a spus Lucescu. „A debutat cu mine la 17 ani, la Brescia, l-am reîntâlnit apoi la Inter. Am încercat să-l promovez acolo cât de mult am putut, dar era foarte greu pentru el, în acel moment, pentru că la Inter avea o concurență fantastică pe post. Adică un Roberto Baggio, un Djorkaeff, un Ze Elias…”, a mai spus Lucescu.

Ce-a urmat? „A plecat apoi la Milan și acolo a crescut foarte mult. L-au și retras mai mult în teren, el inițial juca un post mai ofensiv, și așa au reușit să-i pună în valoare și mai mult calitățile”. Transversala și Buffon au oprit două penalty-uri ale englezilor, Diamanti l-a transformat pe cel decisiv, dar adevăratul „giuvaer” pe care-l deține Italia la acest turneu final se numește Andrea Pirlo. Lippi, selecționerul alături de care play-maker-ul câștiga titlul mondial în 2006 (doar el și Buffon au mai rămas acum în naționala Italiei din acea echipă), l-a caracterizat poate cel mai bine: „Pirlo e un lider tăcut. Vorbește cu picioarele”.

117 pase dintr-un total de 815 ale Italiei a reușit Pirlo, lider absolut. Următorul la acest capitol a fost Balzaretti (93), iar la Anglia…goalkeeper-ul Hart (45)

15,2 km a alergat Pirlo în meciul cu Anglia, locul 3 în topul „maratoniștilor” meciului