SPECIAL | Csilla Batorfi, campioana prezentă de cinci ori la JO. „A fost istorie! Pentru sportul meu, nu doar pentru mine”. Duelul româno-ungar care a animat Germania

Este echivalentul Elisabetei Lipă în tenisul de masă, deținând recordul pentru cele mai multe prezențe la Jocurile Olimpice – 5 ediții consecutive, între 1988 și 2004. Csilla Bartofi (49 ani) este invitată de onoare al Federației Române de specialitate, la Campionatele Europene de tenis de masă, Stag, juniori, 2018.

Csilla soarbe din priviri, din loja VIP, întreg cuprinsul Sălii Polivalente din Cluj, cu cele 24 de mese de concurs, aliniate pe cinci rânduri. Este o ocazie de a se revedea cu Adriana Zamfir, o fostă rivală în Campionatul Germaniei, dar și colegă de antrenament. Csilla Batorfi a stat de vorbă cu ProSport, miercuri, cu ochii pe talentații juniori calificați în optimile competiției pe echipe.

Era loc de prietenie, între rivale?
Da, desigur. Jucam una împotriva celeilalte, luptam și încercam să câștigăm. Dar, când ieșeam de la masă, eram prietene. Eu am fost la același club cu ‘Mișu’ Șteff (n.r. – jucătoare de tenis de masă a României cu peste 100 de medalii la nivel național și internațional), iar cu Adriana (n.r. – Zamfir) ajungeam să ne antrenăm împreună, pentru că aveam aceeași mentalitate de profesioniste. Ea era o profesionistă desăvârșită, eu la fel. Amândouă eram noi acolo. Așa că ne ajuta să ne antrenăm. Poate doar înainte de meciuri nu ne antrenam împreună. Este foarte important să te antrenezi nu doar cu oamenii de la club, ci și cu alți oameni, într-un grup mare.

Care este cea mai pregnantă amintire din acea perioadă petrecută împreună?
Este greu de spus, pentru că mereu meciurile noastre erau atât de dure. Ea venea cu stilul românesc de joc, tot timpul pus mingea pe masă, iar eu aveam stilul tipic din Ungaria, care folosește mult mai mult topspin. Așa că raliurile erau foarte intense, dacă ajungeam să jucăm raliuri. Eu sunt recunoscută penrtru serviciile mele, pentru că serveam foarte bine și mă și antrenam foarte mult. Erau puncte ușoare. Puncte ieftine. Adriana era mult mai bună decât mine, pentru că mă ținea tot timpul în alergare. Asta era foarte greu în meciurile noastre. Dar, era un climat excelent în sală, când venea vorba de antrenamente. Și era și un exemplu foarte bun pentru cei mici, pentru că eram extrem de concentrate tot timpul, la masă – ea mereu cerea intensitate. Este greu, azi, să îi faci pe cei mici să înțeleagă ce înseamnă intensitate ridicată.

„Serviciul este un ritual. În 1981, chinezoaicele introduceau serviciul cu mingea aruncată sus. Mi-a plăcut și am început să exersez acest lucru împreună cu tatăl meu. Un an mi-a luat să învăț serviciul, dar tot aveam o problemă – de multe ori, serviciul nu se întorcea, dar când se întoarcea, nu reușeam să mai câștig punctul. Te bagă în depresie. Este greu să joci și cu un serviciu bun, pentru că mingea vine mai tare”,
Csilla Batorfi

Prezența la prima ediție a Jocurilor Olimpice la care tenisul de masă s-a aflat printre disciplinele olimpice – cum a fost acel moment, acea experiență?
A fost extrem de specială. A fost istorie. Pentru sportul meu, nu doar pentru mine. A fost trist faptul că, până atunci, tenisul de masă nu era la Jocurile Olimpice. A fost un moment incredibil. Eram foarte tânără, a fost ca un vis tot ce s-a întâmplat acolo. Sentimentul că lupți pentru țara ta este mult mai pronunțat, pentru că sunt toți sportivii acolo. Pentru tenisul de masă, a fost o tranziție extrem de ușoară, pentru că intrai într-un sistem foarte profesionist, iar tenisul de masă a fost tratat ca oricare alt sport. Dar, da – a fost greu la prima ediție de Jocuri, pentru că stăteam departe de sală și făceam două ore pe drum, zilnic. Două ore dus, două ore întors. Dar acolo aveam timp să medităm puțin. Am fost lipsiți de șansă la repartiția în satul olimpic.

Dintre cele cinci prezențe la Jocurile Olimpice, care este cea mai specială?
Sydney. Penultima. Pentru că la dublu, cu Krisztina Tóth, am reușit să ajung în semifinale. Apoi, am avut ghinion. Am pierdut în semfinale, am pierdut și finala pentru bronz. Am pierdut pentru două puncte împotriva sportivelor din Coreea. De aceea nu am luat medalie. A fost  dureros. Un pic dureros. Mai ales când te gândești că doar atunci s-a jucat meci pentru locul 3. Acum, joci semifinală și ai medalie. Dar, acolo, diferența dintre locul 3 și locul 4 a fost mult mai mare. Am jucat atât de bine, atmosfera a fost incredibilă. A fost bine. Sydney rămâne cel mai drag oraș pentru mine, a fost special.

România deține un record similar la Jocurile Olimpice – la canotaj, Elisabeta Lipă este sportiva cu cele mai multe prezențe (n.r. – 6 – record egalat în 2008 de Lesley Thompson), dar și cele mai multe medalii olimpice – 8. O cunoașteți?
Nu, dacă este la canotaj, nu. Ungaria are tradiție la caiac și canoe, nu la canotaj. Dar, este un reper interesant.

Ce a adus bun schimbarea mingii în tenisul de masă și ce a pierdut tenisul de masă prin trecerea de la celuloid la plastic?
A pierdut din calitatea schimburilor. Mă uit încă, la doi ani de la schimbare, mingea sare uneori ciudat și, mai tot timpul, sportivii trebuie să corecteze câte ceva, să ajusteze mișcarea. Cred că asta nu se întâmpla la mingea de celuloid, mai mică. Nu ai același control. Este mai greu pentru jucătorii care se bazează pe topspin, jucătorii care excelează la smash revin în prim-plan, pentrru că mingea urcă. Este mai greu în schimbul de mingi și pentru jucătorii care folosesc chop-ul (n.r. – care taie mingea). Cred că încă nu a reușit nimeni să controleze cu adevărat această minge nouă, de plastic.

Ați antrenat mulți ani în Germania. Există trucuri și în tenisul de masă, așa cum se întâmplă la fotbal, unde se spune că secretul controlului impresionant al balonului pe care îl au brazilienii este folosirea la antrenament, în copilărie, a unei mingi mai mici și mai grele?
Nu, din păcate. Pentru că tenisul de masă este un sport de precizie, un sport în care chiar poți spune că doar meciurile din competiție te pregătesc cu adevărat. Mingile cele mai bune sunt la concursuri și orice diferență în ceea ce privește mingea, suprafața, îți dă peste cap intensitatea. Te trezești că îți zboară apoi mingea prin tribună.

Mulțumesc pentru timpul acordat.
Mulțumesc și eu.

• Csilla Batorfi a câștigat titlul european în proba de simplu, în 1986. De alte patru ori (1988, 1990, 1994, 2000) a câștigat titlul european la dublu feminin.