SPECIAL | „Lucrezi ca un angajat la o firmă privată – nu de stat”. Cum se „asamblează” un campion, cu un ‘catalog’ în mână și exigență maximă, pentru a ajunge la medaliile unui Campionat European de tenis de masă. Viorel Filimon: „Tenisul de masă e matematică pură”

„Cei din Constanța sunt mereu altfel. Noi, antrenorii, suntem altfel și imprimăm asta sportivilor. Unele lucruri nu sunt plăcute, pe moment, dar sunt utile pe viitor”, spune Viorel Filimon, acceptând să vorbească pentru ProSport despre laboratorul de făurit campioni de la malul mării.

La finalul Campionatului European de tenis de masă, STAG, juniori, de la Cluj, echipa Constanței a dat adunarea pentru o fotografie de grup care să rămână mărturie peste ani: Elena Zaharia – cadeta cu trei medalii, dintre care două de aur, Camelia Mitrofan – colega din echipa de aur care a produs cea mai plăcută surpriză a întrecerii de la Cluj, Cristi Pletea – dublu medaliat cu bronz, aflat la final de juniorat și ajuns la o a doua repriză de fotografii, plus oamenii care le călăuzesc pașii – antrenorii Viorel Filimon, Liliana Sebe și Anamaria Sebe, plus psihologul sportiv Mioara Șincan.

Foto: Cezara Paraschiv / ProSport

La Constanța, se lucrează în echipă, accentuează Viorel Filimon, omul-fanion, cel de al cărui nume se leagă marile performanțe ale Elizei Samara. Este antrenor federal, antrenorul echipei de senioare a României, omul căruia Bernie Szocs, cea mai tânără campioană a Europe Top 16, i-a sărit în brațe, într-o explozie de bucurie care i-a suprasolicitat umărul antrenorului. La Constanța, „se merge la sală cu catalogul, ca la școală. Este o mapă grosuță, cu câte 30-32 de rubrici. Zi, de zi, facem prezența, punem unde e cazul – cantonament, deplasare, locul exact unde e. Sunt scrise cu diferite creioane, nu e niciodată tras la indigo. Scrie – B, pentru bolnav. Se scrie tot”, explică Viorel Filimon.

În sala din Constanța, e un afiș uriaș cu Eliza și cu Andrei Filimon. De la Europeanul de la Cluj, Viorel Filimon și-a propus să ia unul dintre marile afișe cu chipul Elenei, pentru a mai ocupa un perete în sala-laborator a tenisului de masă românesc.

„Fetele nu au apărut, le-am descoperit. În primul rând, la Constanța e o tradiție, pe care am format-o de-a lungul anilor, de a merge de cel puțin două ori pe an și a căuta copii – la grădiniță, la clasa zero, iar acum ne-am propus să ne ducem și la copii un pic mai mari, de clasa I sau a II-a. Copii de maximum 8 ani. În România este destul de prost înțeleasă această selecție, având în vedere faptul că, normal, trebuie să alegi din ceva, nu să aștepți să lucrezi la sală cu niște copii care vin să învețe tenis de masă„, spune Viorel Filimon, într-o analiză la cald a succesului echipei României, la juniori 2, 12-15 ani, în finala cu Rusia (detalii AICI).

Echipa pe primul plan

„În activitatea de la Constanța, nu lucrez numai eu. Eu lucrez de aproape 40 de ani acolo, a început tenisul de masă cu mine în Constanța și, pe parcurs, mi-am format o echipă, care, evident, din diverse motive, s-a mai schimbat. Primul motiv a fost sacrificiul pe care trebuie să îl faci ca antrenor în performanță – tenisul de masă este un sport complex, care necesită atât volum, cât și intensitate. Nu toți antrenorii, ca și copiii și  sportivii, pot duce la capăt această activitate, întrucât sunt foarte mari sacrificiile. În acest moment, lucrăm șase antrenori la Constanța – la două cluburi – Liceul cu Program Sportiv și clubul Farul. Acești copii sunt selectați de toți antrenorii. În luna septembrie, de exemplu, facem selecție pentru doi antrenori care au o anumită grupă. În primăvară merg să își completeze grupa, apoi mergem pentru alți doi antrenori și alte grupe, și tot așa„, explică tehnicianul cu peste 40 de ani dedicați tenisului de masă.

Foto: Cezara Paraschiv / ProSport

„Încet-încet, am reușit să ne facem o echipă de antrenori, cu o doamnă psiholog cu care colaborăm de patru ani și cred că dânsa a avut un mare, mare cuvânt de spus în câștigarea finalei contra Rusiei. A stat tot timpul în spatele fetelor. A intervenit ori de câte ori a fost nevoie. Lucrează cu mulți copii, cu tot lotul. Am încercat în permanență să îmbunătățim această echipă. Pregătirea unui sportiv pe parcursul unei săptămâni presupune foarte multe ore. De multe ori, acești copii stau mult mai puțin acasă decât la sală„, punctează Viorel Filimon.

„Constanța este un laborator de campioni. Prin performanță și prin rezultate, noi deranjăm de multe ori – puțini se ambiționează să ne facă față, cei mai mulți renunță. De aceea, în acest moment, în România, avem un nivel destul de slab de concurență. Și nu numai în România! Adevărul e că în Europa nivelul scade, de aproape zece ani, din cauza specificului sportului nostru, care, efectiv, te obligă să stai zilnic în pregătire. Lucrezi ca un angajat la o firmă privată – nu de stat, în care cineva stă cu biciul pe tine – deși normal ar fi să o faci din conștiință”
Viorel Filimon

„Nu există ca un singur antrenor să pregătească un sportiv. Asta trebuie să înțeleagă toți. Pentru că dacă am făcut selecția, am început să lucrăm cu niște copii, iar eu apoi plec la o competiție, copilul acela nu poate sta departe de masă până revin. Automat, lucrează cu altcineva care aplică strategia. Nu există să ai un copil pregătit de un singur om. Au fost câțiva ani în care am lăsat-o mai moale, pentru că ne-am preocupat foarte mult de generația aceasta cu Eliza Samara și eu, cu Liliana Sebe, care am dus ani de zile greul, și cu Stelian Hașoti – care a fost antrenorul lui Cristi Pletea și descoperitor, fiind vecin în același bloc – am putut spune că, ok, este copilul lui, pentru că exista o conexiune. Dar nu înseamnă că doar cu el s-a pregătit. Am încercat să mergem cu atribuirea acestor merite către mai mulți antrenori. Ne-am dorit o colaborare – copil, antrenor, părinți, profesor de la școală, președinții cluburilor. Între noi, toți, am încercat să vorbim aceeași limbă, pentru ca performanța să fie maximă. An de an, Constanța a avut medaliați, atât la cadeți, cât și la juniori și seniori”, spune Filimon. În acest an, cea mai mare surpriză s-a produs în campionatul național de seniori, pe echipe: după cinci ani, supremația Clubului Dumbrăvița a fost întreruptă, prin echipa de cadete plus Alina Zahara, o sportivă tânără, de 21 de ani.

Dorința de a face

Care sunt semnalmentele unui copil care are potențial pentru tenis de masă? Răspunsul lui Viorel Filimon surprinde într-o măsură, din partea unui antrenor care găsește alături de colectivul său astfel de copii, pe bandă. Camelia Mitrofan a fost zărită în parc, la joacă, debordând de energie. Elena Zaharia a venit din postura surorii mai mici a Alinei, o sportivă de 21 de ani. „Sunt lucruri greu depistabile, întrucât vârsta fiind foarte fragedă, copilul nu este ajuns la faza în care poți vedea în el calitățile determinante. În primul rând, este dorința de a face ceva, felul în care face, felul în care este interesat să se autodepășească, în primul rând, apoi pe colegii de grupă. Felul în care poate să înțeleagă, felul în care vrea să colaboreze, pentru că nu toți copiii sunt destul de deschiși ca să poți afla exact ceea ce vor. Mulți maschează la început – spun cu jumătate de inimă – da, îmi place. Dar, pe partea cealaltă, atunci când dau de o altă activitate mai plăcută, mai ușoară, cu program mai lejer, renunță la tenis de masă. Copii am pierdut fantastic de mulți. Apoi, neavând această deschidere în a comunica, tu insiști să faci niște lucruri, ei maschează și atunci iei niște decizii greșite„, explică Filimon.

„Noi, la Constanța, facem sport de performanță, nu de masă. Unii își desfășoară activitatea cu ceea ce le vine la sală – că au copii supraponderali, că nu au calități, că sunt amicii cunoscuților… nu contează. În acest caz, este o muncă făcută fără perspectivă. Este o muncă de 5-6 ani în care investești și problema e de pierdere de timp. Sunt părinți care nu înțeleg că având o secție de performanță, nu îmi permit să pierd acest timp. Pentru ei, faptul că nu doresc să lucrez cu un copil care nu prezintă interes și perspective din punct de vedere al performanței este văzut drept rea-voință. Și nu se justiifică„, mai atrage atenția antrenorul în vârstă de 66 de ani.

Foto: Cezara Paraschiv / ProSport

Un mic sanctuar

Tenisul de masă suferă din pricina aceluiași fenomen ca toate sporturile din România.

„În școli, în momentul de față, educația fizică lipsește cu desăvârșire. Faptul că mulți copii nu știu nici măcar să meargă, darămite să alerge – parcă aleargă tot timpul o domnișoară pe tocuri, după autobuz să prindă mașina. Ai surpriza că îl pui să arunce în sus și îți aruncă în cap. Lucrurile astea sunt evidente„, spune Viorel Filimon.

Soluția de la malul mării este una inedită, de neaplicat după cum afirmă acesta – în București. Sala de sport este alăturată școlii, cantinei și se creează, astfel, un climat de internat, cu distanțe minime.

În 2018 însă, acest sanctuar al Constanței este rupt, din cauza unor lucrări de reamenajare începute în octombrie anul trecut, care ar trebui să se încheie în decembrie anul acesta, însă care au intrat în impas, din cauza întârzierii plăților și nu numai. Sportivele s-au mutat între antrenamente și ore într-o a doua sală de tenis de masă. Ordinea este amenințată de la acest nivel. Apoi, pe mai departe.

„Noi pierdem mulți ani crescând copii. Îl creștem, am avut rezultate la toate nivelurile, dar la 18-19 ani, dacă nu avem posibilitate să le oferim ceva – nu cât să amăgești, ci cu care să motivezi și să îi aduci la standardele pe care le-ar putea avea în străinătate – nu ai cum să reziști. Niciun sportiv de top din tenisul de masă nu stă în România. Sunt cazuri, ca Eliza – ea a jucat în Italia, în Franța, în Turcia, în Germania – dar știți ce a făcut? Ea s-a dus acolo, a jucat trei patru zile, apoi venea câte 3-4 săptămâni la pregătire la Constanța. Iar pleca. În momentul în care un jucător ți-a ieșit campion european la juniori  – pleacă la club în afară, îmi pare rău să o spun, dar îl pierzi tu, se pierde și el. Pentru că acolo nu se duce la o pregătire mai bună. Dacă ar avea tehnologii ultra-sofisticate, ei ar domina aceste campionate. Nu este cazul. Franța, Rusia, România – au luat cam același număr de medalii. Sunt câteva țări care au rezultate la copii și juniori, dar nu au la seniori”, spune Filimon.

Citiți AICI detalii despre clasamentul pe medalii la Campionatul European de tenis de masă, STAG, juniori, de la Cluj.

Foto: Cezara Paraschiv / ProSport

Părintele, între sprijin și piedică

„Pe parcurs ce copilul crește, părintele are impresia că faptul că a obținut niște performanțe se datorează numai și numai sportivului și familiei. Lucru care nu este adevărat. Am avut și părinți foarte dificili. Părinții Elizei Samara – sportiva noastră cea mai reprezentativă, pe care am crescut-o – au fost niște oamenii foarte cooperanți, nu am avut probleme cu ei. Dar, influența celorlați părinți – care nu au copii cu așa mari rezultate, fac să le ia mințile. O iau pe niște căi mai visătoare, că se poate. Principiul meu a fost întotdeauna că trebuie să muncesc, trebuie să îmi văd de treabă, trebuie să fiu mai bun – indiferent de partea pregătirii. Alții – merg cu strâmba. Noi, de la acea selecție timpurie pe care o facem, avem o legătură destul de strânsă cu părinții”, spune Viorel Filimon.

Pune mare preț pe învățătură, ca absolvent al Politehnicii. Le face singur educație elevelor sale, ducându-le la vizite la diverse obiective în orașele în care îl duce competiția. Este și omul-șofer, al microbuzului. Și ține la familia tenisului de masă.

Întrebarea care se ivește, este logică. Un antrenor care are un model de reușită precum cel al Elizei Samara, încearcă oare să reproducă același model de joc în generațiile viitoare de juniori? Pentru că este o vorbă care spune că rețeta câștigătoare nu se schimbă…

Viorel Filimon spune că nu. Și nuanțează.

„Nu neapărat, pentru că fiecare are particularități. Cred că trebuie să schimbi formula. Viața te învață că nu poți să mai faci acum la fel ca în urmă cu zece ani, sau o sută de ani. Caut, ca, greșelile și problemele pe care le-am avut cu Eliza, să nu le mai avem cu celelalte. Ceea ce a avut Eliza mai bun, punem și integrăm, dar adaptat. Pentru că nu se potrivește. De la caracter, de la părinți pornește totul. Apoi, este suficient să ai în sală unu-doi jucători care vin, joacă, dar care îți strică atmosfera, relațiile. Acum, tentațiile sunt foarte mari. Înainte, aveam metode de a îi ține mai strict. Le dădeam noi cărțile pe care să le citească, înregistrpări de la concursuri pe care să le vizioneze – însă acum și le iau singuri – Google, YouTube – își selectează singuri ce vor să vadă și nu întotdeauna știu să tragă concluziile corecte – copiii și părinții„.

„În tenisul de masă trebuie să stai cu ochii pe paleta adversarului și să prinzi fracțiunea de secundă în care paleta lovește mingea. Dacă urmărești mingea, ești un om pierdut. Nu ai timp să reacționezi. Trebuie să vezi cum dă efectul, în ce direcție, cât de tare, cu câtă forță, dacă este mai închisă sau mai deschisă. Paleta adversarului este punctul care îți dă toate informațiile despre ceea ce urmează. Tenisul de masă este matematică pură. Chiar dacă are patru la matematică, un om care are abilitatea de a juca tenis de masă are capacitatea de a înțelege, de fapt, matematica din spate”
Viorel Filimon

„Sportivul o să iubească întotdeauna mai mult antrenorul care este mai indulgent, mai îngăduitor, decât pe antrenorul care este mai dur, care stă cu vârful cuțitului înfipt în el. Dar, mai tîrziu, realizează ce e mai important. Și asta îți dă o satisfacție aparte”
Viorel Filimon