TIMP LIBER | Escalada, modul prin care îți învingi teama de înălțime și atingi orice „vârf de munte”

Material publicat în săptămânalul ProSport, distribuit în fiecare marți, împreună cu Ziarul Financiar.

ProSport vă prezintă un nou episod din serialul articolelor centrate pe diverse moduri de petrecere a timpului liber. De la ciclism la natație și de la curse atletice la tenis, mijloacele de evadare din cotidian au rolul de a aduce atât un plus de diversitate în viață, cât și de a oferi o compresă rece pentru frunțile încrețite de pixelii monitorului. Și cum sporturile extreme exercită mai ales vara o fascinație asupra celor aflați mereu în goană după palpitații, ProSport a experimentat pentru a transmite cât mai bine o cățărare pe un perete de escaladă aflat într-o sală din București. Iată un reportaj de la semi-înălțime

Escalada de interior se regăsește printre activitățile care îți testează limitele și-ți pompează adrenalină în vene. Nefiind un sport de masă, clienții sunt puțini. Fiind vorba de o activitate supravegheată de instructori speciali, este un sport sigur, este practicat înăuntru (indoor climbing) și nu prezintă riscuri. Poate fi o activitate utilă pe toată durata anului, atât pentru cei care vor să încerce ceva nou, cât și pentru profesioniști, care vor să se antreneze constant.
 
Cea mai înaltă sală de escaladat din România

Drumul din centrul Bucureștiului către sala de escaladat e destul de scurt. Îți ia cam 15 minute să ajungi până la Parcul Industrial Electronica, având ca destinație Vertical Spirit, cea mai mare sală de escaladă din România. E înaltă de peste 15 metri, cât un bloc cu 4 etaje. Ne uităm în jur și zărim o serie de indicatoare care ne îndrumă într-o curte plină de clădiri înalte și depozite, însă nici țipenie de om. În capătul culoarului, la dreapta, se zăresc niște uși din termopan alb, larg deschise. În față se ivește o hală spațioasă, bine luminată, care, de o parte și de alta, e acoperită cu pereți de culoare gri, verde și galben.
În dreapta, de la podea până în tavan, pereții sunt tapetați cu diverse mulaje de pietre din rășină, numite prize, ce sar ușor în evidență. Din tavan coboară o serie de corzi, aliniate la distanțe egale, de care sunt legați câțiva oameni la brâu. Încearcă să se prindă de prizele din pereți, escaladând traseul marcat, în funcție de gradul de dificultate. În stânga se vede un perete de bouldering (escaladă-bloc), cu prize mai mari și pronunțate. Nu necesită asigurare la fel de mare ca în cazul celorlalți pereți, însă solicită un efort fizic intens, datorită mișcărilor scurte, efectuate rapid, după cum demonstrează un cățărător.

Formele prizelor imită fidel traseele de pe rutele montane
 
O sală plină de pereți de escaladă în locul unei hale părăsite

Înainte de a deveni spațiu de escaladare, „arena montană” era un depozit mecanizat. Ulterior, hala se prezenta ca un spațiu de 120 de metri pătrați, depozit de gunoaie pentru celelalte firme din curtea fabricii. Andreea Burcea, reprezentant al sălii Vertical Spirit, explică aceste aspecte în timp ce ne întămpină.

Mâinile îi sunt acoperite de praf de magneziu, folosit pentru a adera mai ușor în momentul cățărării pe panou. Argumentează pe scurt că nu a fost dificilă alegerea spațiului pentru sală: „Nu e greu să știi toate spațiile potrivite pentru sportul acesta din București și să-l alegi pe cel mai potrivit. Deși asta se întâmpla în 2009, de atunci  până în prezent nu au apărut alte spații disponibile pentru escaladare, având înălțimea corespunzătoare”. Mai departe îl prezintă pe Sorin Șerbulescu, instructor al sălii, ce salută un client care abia a intrat în sală și îl întreabă îngrijorat despre mersul șchiopătat al acestuia: „Nu-mi spune, la fotbal te-ai accidentat. Vezi, ți-am zis eu că e un sport periculos!”.
 
1.500 de lei, costul unui echipament de bază

Limitele escaladei se depășesc întâi cu ajutorul echipamentului special. Pentru început, este prezentat hamul — pentru asigurare —, o coardă, carabinierele, praful de magneziu, pentru a împiedica transpirația mâinilor, bucle echipate și espadrile speciale de cățărat. Forma espadrilelor oferă o aderență foarte bună pe stâncă, în special pentru prizele foarte mici. „Singura problemă ar fi că ele sunt făcute de așa natură încât să strângă piciorul foarte bine. Și cu cât sunt mai strâmte, cu atât te ajută mai mult la cățărat”, explică Sorin.
 Prețurile unui ham pot varia între 200 și 700 de lei, iar cel al espadrilelor între 200 și 500 de lei. Pentru coardă, prețul poate varia în jurul sumei de 600 de lei. În total, prețul minim al unui echipament de escaladă costă în jur de 1.500 de lei, atât cel personal, cât și partea de echipă (carabinierele și coarda). Toate sunt foarte sigure, iar durata de uzură, în medie, la espadrile, poate fi de patru luni, în condiții de utilizare frecventă atât în interior, cât și în exterior.

La limita dintre siguranță și eșec – un cățărător trebuie să își calculeze foarte bine traseul pe care îl are de parcurs
 
14.000 de euro pentru 6 panouri de escaladă

Este cea mai înaltă sală din țară, locul unde te poți cățăra la cea mai mare înălțime în interior, cu ajutorul pereților artificiali. „În general, la escalada sportivă, traseele sunt între 7 și 35-40 de metri. Aici, sala, având 15,5 metri, este de o înălțime exact cam cu ce te-ai întâlni la stâncă. Peretele acela din spate (n.r. – arată spre un perete verde, în colțul din stânga) este cel mai lung traseu de aici. Înălțimea lui desfășurată are 20 de metri, comparabil cu ceea ce se găsește la stâncă”, spune instructorul.

În linii generale, costul suportat de sală pentru achiziționarea unor pereți de escaladă de tip modular, înalt sau transversal, sunt, în medie, de 2.000 de euro pentru un perete, iar echipamentele speciale pentru siguranță însumează 6.000 de euro.  Sorin lansează invitația de a vizita sala și indică spre zona de primire, care se află cu două trepte mai jos de locul în care se află el.
Podeaua are teren de asigurare, adică este acoperită în întregime cu saltele: „În momentul în care cineva cade de la prima asigurare, va cădea pe saltea, în siguranță. Aici, toate lucrurile se fac cât mai sigur, iar din fericire nu am avut niciun accident în sală până la ora actuală”.
 
Tainele cățărării, accesibile tuturor

Escalada se poate practica în două feluri. Prima, cea în manșă, când coarda este trecută peste o țeavă, cel care se cațără este prins de cel care filează prin coarda respectivă. Pe măsură ce urcă, cel care filează trece coarda printr-un dispozitiv special. În cazul în care alunecă sau cade, persoana res­pectivă se lasă în coardă, iar cel care filează ține coarda în jos prin dispozitiv și îl ține în loc, fără a depune un efort mare.
A doua, cea tip cap-de-coardă, este dedicată celor avansați. Cățărătorul se leagă cu coarda de filator prin intermediul dispozitivului de filat. Pe măsură ce se cațără, coarda este trecută prin seria de bucle înfipte în perete. În cazul în care se produce căderea, cățărătorul se oprește în ultima buclă asigurată.
 
Echilibrul dintre psihic și fizic

Cățăratul este destul de solicitant pentru corp. Durata unui traseu de zece minute necesită, spre exemplu, o pauză echivalentă efortului depus, pentru a da organismului timp de refacere. Sorin percepe escalada ca pe un sport complex, care solicită corpul și mintea deopotrivă. Îi place să-l numească un șah fizic, deoarece stresul și forța sunt combinate la limită, iar concentrarea este imperios necesară pentru a efectua mișcări exacte, gândite în prealabil. „Cheia unei escaladări reușite este să fii relaxat. Dacă tu ești tensionat, toți mușchii se încordează și obosești foarte repede când ajungi sus. Dar cheia stă în dozarea energiei și calcularea pașilor pe care îi faci în traseu, la fel și folosirea picioarelor, nu doar a antebrațelor. Pentru că, în loc să ne tragem în mâini, ne putem împinge în picioare. Însă instinctul de conservare al omului este unul invers: te tragi în mâini”.

Cei mai mulți clienți vin pentru a-și învinge teama de înălțime. La sală, fiind totul în siguranță, pot risca să meargă la limită în a se cățăra până la cel mai înalt punct al peretelui de escaladă, pentru a-și înfrunta fobia, prin intermediul efortului fizic dozat corect și calcularea mișcărilor.
Însă nu partea fizică este cea mai grea în sportul acesta, explică Sorin: „Convingerea că o să cazi, în momentele de dezechilibru, e generată de latura mentală și controlul asupra ei, care reprezintă cea mai importantă caracteristică în acest sport. Trebuie să fii relaxat, altfel nu vei reuși să îți împingi limitele”.

Reporterul ProSport, Denisa Stanciu, pregătit de prima lecție de escaladă alături de instructorul Sorin Șerbulescu
 
Carabinele țin greutăți de până la 2 tone

Mai departe, demonstrează, în fața peretelui de escaladă, alături de câțiva cursanți începători, cum se desfășoară rutina de urcare. Oferă un ham, leagă carabinierele de ham și le trece prin coardă. Își pregătește și el coarda și hamul și îl încurajează pe Tibi, unul din cursanții care practică de două zile escaladatul, să înceapă ascensiunea. Tibi urcă și își plasează mâna dreaptă pe o priză micuță, apoi face primul pas. Următoarele mișcări sunt prudente, calculate, astfel încât forța pe care o oferă panoului se desfășoară în mișcarea picioarelor, nu a antebrațelor. Când ajunge sus, lasă mâinile în aer.

Coboară încet, în salturi, ținându-se de coardă. În tot acest timp, filatorul, cel de jos, i-a oferit lungime de coardă, fiind atent să respecte tehnica filării și să se asigure că niciuna din cele două carabine, care pot susține o greutate de până la două tone fiecare, nu este desfăcută.
 
Cățăratul îți forțează limitele

Să escaladezi pare extrem de simplu, privind de jos. Însă în momentul în care întinzi mâna și privești sus, către traseu, îți dai seama că următoarea mișcare trebuie gândită cu atenție. Prizele mici și lipsa de praf de magneziu de pe mâini îți dau senzația că ai putea rata următoarea prindere, în special când nu găsești un refugiu comfortabil pentru mâini sau picioare.
Nesiguranța unui începător se vede la fiecare pas. Peretele care urmează a fi escaladat trebuie analizat, iar mișcările trebuie efectuate cu mare atenție. Se urmărește și posibilitatea de asigurare, alunecarea, căderea, loc posibil de odihnă. În momentul în care se stabilesc toate aceste coordonate, se poate parcurge traseul până la locul de odihnă sau până în capăt.

Mintea cere la un moment dat o doză de pauză, pentru că organismul simte că se află în dezechilibru. O supradoză de disperare apare când nu mai există posibilitatea de avansare, iar privirea devine tunelară. Este nevoie de economie de forță și stăpânire de sine. Până în momentul în care îți scapă mâna de pe o priză și… cazi. Închizi ochii, crezând că vei ateriza, prăbușindu-te la sol. Însă nu e așa. Rămâi suspendat, cu mâinile strânse pe coardă, plutind în aer, cu teama creată în jurul tău.

Instructorul se uită către tine și îți face semn să scuturi brațele, să respiri și să te odihnești. Respiri adânc și îți îndrepți privirea către prize. E momentul în care intervine forța psihicului. Te lansezi din nou pe perete, întinzi mâna și  pornești ascensiunea. Se simte ușor disciplinarea mișcărilor, care devin din ce în ce mai fluide. Îți administrezi emoțiile cu greu, când arunci o privire către lumea de jos. Când ajungi în capăt, sentimentul e înălțător. Pentru că simți că ai câștigat o luptă cu tine însuți.
 
Nu suntem făcuți pentru acest sport, dar ne adaptăm

Așa vede lucrurile și Laurențiu, de profesie inginer constructor de avioane, care vine de 3 ani la sală. Nu consideră că timpul pe care îl oferă escaladei este relevant, cât determinarea și aptitudinile fiecăruia în raport cu acest sport: „Escalada te pune față în față cu tine. E simplu. După cum muntele nu se schimbă, după cum panoul ăsta și prizele, respectiv traseele de aici nu se schimbă într-o oarecare măsură. Pentru atingerea unor obiective, dacă te antrenezi asiduu, ai de acționat asupra unui lucru care e schimbător. Și singurul lucru care e schimbător e propria noastră persoană. Mă pune față în față cu mine însumi. Restul motivelor nu au importanță”.

Vorbește liber despre managementul riscului în cazul escaladării, accentuând cât este de importantă gestionarea situațiilor limită: „La limită suntem tot timpul. Firește, le poți împinge. Putem vorbi de limite închipuite, adică trasee pe care le parcurgi, până la un anumit punct pe care ți-l propui. Însă mai important este ceea ce suntem noi în stare într-un anumit moment, ceea ce pot face aici și acum. La sală, datorită mediului extrem de sigur, posibilitatea de accidentare e foarte mică. În schimb, la munte, lucrurile se schimbă. Lucruri pe care mintea îți dictează că nu sunt în ordine se pot concretiza în singura modalitate de depășire al momentului. Sunt situații de acest gen, în care totul țipă în tine — mușchi, prejudecăți, experiența — aici mintea îți poate dicta să te oprești, însă tu trebuie să conștientizezi mișcarea salvatoare, fără să lași rațiunea să tacă și să apară frica”.
Și frica, un element banal, însă care face diferența în momentele critice, este un subiect sensibil în cadrul escaladării: „Când intervine teama, începe să provoace o serie de aspecte biologice îndoielnice pentru performanță, cum ar fi vederea tunelară, restrânsă. Și atunci apare aprecierea greșită a distanțelor. Apare tremurul, iar mintea se blochează, caută un refugiu și încearcă să se întoarcă. Iar tu nu poți să mai vezi o priză salvatoare, spre exemplu”.

Escalada, un sport care îți testează limitele și îți antrenează spiritul, indiferent de vârstă

Cine poate să practice escalada

La escaladă pot participa persoane de toate categoriile de vârstă, începând de la copii. Tehnicile speciale de escaladă permit oricărei persoane să învețe rapid cum se folosește echipamentul sau care este metoda cea mai bună de cățărare. Cel mai important aspect este faptul că escaladarea poate fi plasată nu numai în cadrul interior, ci și în cel exterior, cum ar fi alpinismul. La ora actuală, în București, există patru săli de escaladă care oferă cursuri atât de inițiere, cât și cursuri regulate. Echipamentul, format din ham și sitemele de filat, exceptând espadrilele, este inclus în prețul abonamentelor.

Lista de prețuri practicate de sălile de escaladă din București

Vertical Spirit
Adresa: Strada Baicului, nr. 80, Sector 2, București (în incinta Electronica, intrare din Strada Sergent Nicolae Culea)
Abonament lunar (intrări nelimitate): 150 lei
Preț intrare o zi: 30 lei
Închiriere echipament
Espadrile/ ham: 13 lei
Sistem de filat: 5 lei

Galactic Gym
Adresa: Bulevardul Constructorilor, nr. 16A (în incinta uzinei Grand Metal, intrarea prin strada Rușețu nr. 4)
Abonament lunar (intrări nelimitate): 150 lei
Preț intrare o zi: 30 lei
Închiriere echipament
Espadrile: 10 lei
Ham: 10 lei
Sistem de filat: 7 lei

Alpin Club Carpatic
Adresa: Splaiul Independenței, nr. 319 (stația de metrou Petrache Poenaru)
Abonament lunar: 140 lei
Preț intrare o zi: 25 lei
Închiriere echipament
Espadrile: 10 lei
Ham: 10 lei
Sistem de filat: 5 lei

Fabrica de Cățărat
Adresa: Strada 11 Iunie, nr.50, în incinta Clubului Fabrica
Abonament lunar: 130 lei
Preț intrare o zi: 25 lei
Închiriere echipament/ședință
Espadrile: 10 lei
Ham: 5 lei
Sistem de filat: 5 lei

Săli de cățărat din România:

Timișoara: One Move Climbing Gym
Adresa: Splaiul Nicolae Titulescu, nr. 5 etaj 2
Abonament lunar: 100 lei
Preț intrare o zi: 25 lei
Închiriere echipament/ședință
Espadrile: 8 lei
Ham: 8lei

Cluj-Napoca: Centrala de Escaladă
 Adresa: Strada Horea, nr. 8
Abonament lunar: 99 lei
Preț intrare o zi: 25 lei
Închiriere echipament/ședință
Espadrile: 15 lei
Săculeț de magneziu: 5 lei

Oradea: GekoClimb
Adresa: Strada Primăriei, nr. 23
Abonament lunar: 95 lei
Preț intrare o zi: 13 lei
Închiriere echipament/ședință
Espadrile: 5 lei
Dispozitive de siguranță: 15 lei

Brașov: Natural High
Adresa: Strada Carpaților (în incinta Metrom)
Abonament lunar: 85 lei
Preț intrare o zi: 18 lei
Închiriere echipament/ședință
Espadrile: 10 lei
Ham: 5 lei

Articol scris de Denisa Stanciu